Mamici de iulie-august 2007 (12)
Raspunsuri - Pagina 14
nikole spune:
Fetelor, multumesc ptr. explicatii, sa stiti ca ma gandeam si la ce ati spus voi insa parca aveam nevoie de o confirmare....
Cristina_ana m-au emotionat foarte tare vorbele tale, mesajul de mai sus...din preapacate, nu traim intr-un glob de cristal, si tragedii se intampla ca vorbim sau nu despre ele.
Pe mine personal nu ma afecteaza, ptr. ca stiu ca asa e viata facuta,si din fericire cred ca o nenorocire nu vine de doua ori la rand...
insa...cred cu tarie ca ...ne suntem datori noua insine sa "parasim" suferintele din trecut, sa abandonam gandurile negativiste, sa lasam un pic frica deoparte(mie asta mi-e cel mai greu, caci de felul meu sunt fricoasa cand e vb de sanatate, insa lupt... lupt cu mine, si cu ajutorul vostru de multe ori mi-am intors gandurile rele, si mi-am revenit
),tocmai ca sa putem trai in armonie cu noi,cu ceilalti de langa noi, cu Dumnezeu.
E greu cand ai trecut printr-o tragedie sa o depasesti, e de inteles...personal inteleg perfect, crede-ma!
Mai vroiam eu sa zic ceva, dar am un lapsus...
va trimit cele mai bune ganduri, si multa multa sanatate...
sa stiti ca telepatia face minuni, gand la gand cu voie buna...
pup fetele 
bebika 12+
vacanta Filipine
vavanta Brasil
13+
cristina_ana spune:
Nikole,sunt absolut de acord cu tine. Trebuie sa incercam sa lasam in urma necazurile prin care am trecut si sa privim cu optimism catre viitor. Eu personal asta si fac: sunt sigura ca bebele meu din burtica o sa fie o minune de copilas, care o sa ma faca cea mai fericita mamica din lume.
Cristina, 11+
POZE
valen spune:
Fetelor, eu va scriu mai rar din cauza ca nu am timp. Felicitari fetelor care au aflat sexul copiilor!!!Atentie! Acest mesaj contine relatari ce pot fi considerate "morbide"; se recomanda citirea cu atentie a randurilor de mai jos; pt. reactii ulterioare, adresati-va moderatorilor!!Vad ca va contrati pe diverse teme si e neplacut ca s-a ajuns aici.Carla imi pare rau ca ai avut o experienta neplacuta cu Iosup dar sa stii ca si daca ti-ar fi aratat imaginea cu sexul copilului, tot n-ai fi inteles mare lucru. Sincer, eu ma simteam prost de cate ori mi se arata nush ce zona si mi se explica in termeni medicali ca aici este asta, aici este ailalta...atata timp cat masuratorile arata ca bb se dezolta normal, nu vad de ce ne-am face griji. Sa stii ca nimeni nu-ti poate garanta ca ai un copil PERFECT sanatos. Eu una mi-as pune semne de intrebare daca as auzi una ca asta. Povestea asta cu columbenii mi se pare ca a depasit de mult timp ridicolul. Chiar m-am gandit la fetele care au nascut zilele alea la Elias, saracutele...Carla, sa stii nu sunt tocmai de acord cu ce ai scris in legatura cu asta. Doctorii si asistentele te mananca in orice spital din Romania si nu doar la Elias ca arata bine; nu stiu daca intr-adevarMonica a avut 4dr. care s-o asiste la nastere, adica eu ma indoiesc ca Vladareanu, la cat de mare sef de sectie este (mare si ingamfat) ar fi acceptat sa fie ajutat de un alt coleg. Si oricum, cine isi permite, poate sa plateasca bine si toti medicii din spitalul respectiv pt. a asista la o nastere, cine nu, naste cu medicul de garda care nu poate stau doar cu tine in timpul travaliului. Este normal sa verifice starea ta, insa pt. restul timpul exista moasele. Dr. vine in momentul expulziei si ai sa intelegi asta f bine dupa ce vei naste. Apropos, nu este o intrebare retorica, dar cum adica "au convins-o sa nasca natural, cu epidurala....peridurala nu e ceva natural..."?Imi pare tare rau pt. mamele care au avut experiente neplacute cu copiii lor. Fetele care nu au nascut nu inteleg cum vine asta si vor constientiza ce spun acum abia dupa ce isi vor tine puii in brate. Daca tot pretindeti ca e bine sa ne sustinem aici atunci trebuie sa ne sustinem si cand cineva are o problema mai "morbida", nu doar cand ne doare capu sau ne-a amortit piciorul. Daca nu puteti intelege cum e sa nu-ti vezi copilul imediat ce-l nasti, va rog frumos nu mai vorbiti, ca nimic nu cred ca e mai dureros. Eu pe Sarah am vazut-o prima data la 4 ore dupa nastere, timp in care nu stiam daca traieste sau nu, nu stiam daca e bine si asa cum scria samadhi, am simtit ca mor in fiecare secunda. Nu este vorba despre a fi pesimist sau optimist ci este vorba despre viata pur si simplu. Karliguta, nu ai dreptate si sper sa nu ajungi vreodata sa ne dai dreptate. Nu stiu daca ai remarcat, dar femeile care au nascut deja au o alta viziune despre acest subiect (nu mai zic de mamele care si-au pierdut copiii). Nu te-ai intrebat de ce? Cat despre alaptare...cum adica "...va alapta pana cand va avea lapte sau pana cand va vrea bebele sa suga"? Nu exista "pana cand ai lapte", daca pui copilul la san ai lapte si trei ani iar daca ii dai biberon, atunci ai toate sansele ca bb sa refuze laptele matern nu pe motiv "ca nu mai vrea sa suga" ci pt. ca din biberon laptele vine mai usor. Atitudinea ta fata de Jadi mi se pare lipsita de respect si-ti scriu asta pt. ca o cunosc si am inteles ce-a scris, doar ca tu te cam grabesti vad sa vorbesti despre oameni si situatii de care nu stii prea multe lucruri. va doresc sarcini usoare si copii sanatosi.Gabriela
samadhi spune:
Hallo la toate si pupici
Nu va mai certati nu va mai suparati ! Nu are sens.
Este adevarat ca din experiente triste invatam si tot din ele ajungem sa mergem mai departe ca sa nu se mai repete....... dar acum fiti mai optimiste ca de asta avem nevoie acum, fiecare are teama in san, si frica pentru o nastere cu complicatii, de aceea venim aici ca sa mai uitam de asta si sa impartasim impreuna ceva mai frumos, decat sa cadem in depresii aiurea.
Asta e parerea mea si sper sa fie acceptata
CRISTINA-ANA - si eu am propus sa ma intalnesc cu fetele din Bucuresti cand vin in Romania, in aprilie dar nimeni nu a zis nimic asa ca am lasat-o balta, daca nimeni nu vrea. Eu nu ma repet, daca nu se anunta nimeni nu am sa tocesc ideea asta la infinit.
CARLA - vad ca esti obsedata cu ideea de a naste in apa, dar trebuie sa te gandesti daca si poti sa faci o astfel de nastere inainte sa dai o gramada de bani pentru asta. Ti-am spus si eu eram inainte obsedata de idee pana am vazut cum se face si mi s-a facut rau. Incearca sa iti inchipui ca esti intr-o cada plina cu apa, ai dureri si bebe trebuie sa vina, dar nu stii cand vine, deci iesi si iar intri in apa, esti uda, si cand iti e cald cand frig, plus durerile, sa zicem ca bebe vine si esti in apa, ca nu poti sta in acea cada ore la rand cu dureri .... deci daca vine si esti in cada, toata apa se face cu sange, si daca esti sensibila vazand sange poti uita ideea..... exista oameni care imediat cum vad sange lesina, deci trebuie sa fi sigura ca nu ti se va face rau, pentru ca medicul nu poate sa lase pe bebe si sa se ocupe de tine ca sa iti revii. Cam asta e cu nasterea in apa, scuze daca am fost cam dura, dar vreau sa stiti si nu sa va faceti iluzii despre cum ar fi. Se zice ca ar fi mai putine dureri, dar nu stiu daca e asa, din moment ce stai in apa cu orele sau iesi si intri....... Trebuie sa te gandesti, exact daca poti sau nu. Mai ales ca ai zis ca ti s-a facut rau, facand baie. Eu inca mai fac baie, si la prima sarcina am facut pana cand a trebuit sa merg in spital, mie nu mi se face rau si imi place, dar pentru ca nu pot aceepta ideea de a vedea ca stau dintr-o data intr-o cada plina cu sange, am renuntat la ideea de a naste in apa. Iarta-ma daca te-am socat, dar cineva zicea sa descrie cine stie despre cum e sa faci o nastere in apa. Eu am vazut cum se face si nu am facut-o, pentru ca mi s-ar face rau de la sangele ce s-ar raspandi in cada.
Mai era o intrebare, pusa de cineva, despre marimea colului, de la prima sarcina stiu ca marimea normala e de 3 pana la 3,5 cm, deci cele care se incadreaza la o astfel de lungime nu ar trebui sa isi faca probleme, dar sa aveti grija sa nu se scurteze, de la 2,5 sau 2 trebuie sa va faceti probleme.
Va doresc la toate multa sanatate si liniste !
Pupici la toate 8+
cristina_ana spune:
Samadhi, cind vii in Bucuresti sa ne anunti, ca poate organizam o intilnire. Pana acum toate fetele au avut diverse probleme, in special gretzurile, din cauza carora nu iti mai arde de nimic. Dar in curind intram in trimestrul II, care o sa vedeti ca este absolut minunat. Toate "belelele" din priumul trimestru dispar si o sa ne simtim tare bine. Si sigur o sa ne vina cheful de intilniri. Pana atunci ne mai si imprietenim si va asigur ca o sa fie tare frumos sa ne cunoastem si personal. Eu cu mamicutzele de anul trecut m-am intilnit de mai multe ori la restaurant si a fost foarte placut. AM mancat, am povestit si ne-am amuzat de reactia celor din jur care vedeau o masa plina de burtici mancacioase si guralive.
Cristina, 11+
POZE
samadhi spune:
VALEN - da, a fost cumplit sa stiu ca trecuse ziua in care am nascut-o si nu am putut sa o vad, eu eram in Intensiv station, cred ca reanimare, se spune in romana, si ea era pe la etajul 10 al spitalului, eu nici nu stiam unde ma aflam, cand ma trezisem dupa acea narcoza, era noapte, nu mai puteam sa dorm, doar o sora mai venea din cand in cand sa vada ce mai e ....... asa ca nu puteam face nimic decat sa stau locului si sa astept. M-am simtit foarte nasol, intelegand mai mult pe cei care sunt mobilizati la pat pentru totdeauna, cateva ore au fost de ajuns sa inteleg, fiind cu cineva in aceiasi incapere care URLA de durerile unui accident, asa ca vroiam sa ies afara cat de repede posibil, si ma rugam sa ma scol din pat cat se poate de repede, in 14 aug. la ora 12 amiaza am reusit sa ies din acea incapere, si sa urc sus, desigur dus cu pat cu tot si deabia seara la ora 19 am reusit sa imi vad fetita care se nascuse cu 35,5 ore in urma. M-am putut linisti cand am fost cu ea acasa, si asta dupa 3 sapt. Astfel de experiente nu se uita, raman pentru totdeauna, si doresc ca sa nu aiba parte nimeni de ele. Exista altele mai tragice decat cazul meu, dar nu am sa le explic aici, nu vreau sa sperii pe nimeni, dar cazul descris de acea mama din America care avea ca sot un medic, a relatat doar adevarul care se intampla in unele cazuri, de acolo si nu numai...... am auzit si eu aici, si cred ca exista peste tot in lume.
La prima sarcina am fost foarte cu capul in nori, nu stiam de probleme, de nimic, credeam ca totul va fi normal, pana cand am vazut ce e in spitale. Timp de 2 luni schimband 3 spitale din Muenchen, mi-a fost deajuns sa imi spun ca vreau sa scap de doctori si de spitalele lor cat de repede posibil, eu la fel si bebe. Am oroare si teama acum sa ma gandesc ca trebuie sa nasc in spital, dupa mine as prefera acasa, dar cine stie cum va fi..... o nastere e mereu plina de surprize....... sper sa fie de data asta numai surprize frumoase.
La fel si voua va doresc o nastere usoara si fara complicatii, dar pentru asta este nevoie sa aveti acum multa liniste si stati cat de mult puteti in pat. Este important pentru col sa nu se deschida, incercati sa lasati cumparaturile si aglomeratile la o parte, va stresseaza si nu e bine pentru bebe. Ceea ce amintesc e din proprie experienta, nu ca sa va sperii ci ca sa va sfatuiesc pentru ca eu la prima sarcina am neglijat multe lucruri.
Nu vreau sa ma dau mai desteapta, vreau sa ajungeti la o nastere fara complicatii, si cred ca asta e dorinta cea mai de pret a fiecarei mame.8+
samadhi spune:
CRISTINA-ANA - MERCI ! Pune-ma pe lista ta, am sa vin sa te intalnesc si sper sa fie si altele din cele 100. Ar fi o intalnire minunata si de neuitat. Iti scriu pe PM.8+
Carmena spune:
pentru ideea de a ne cunoaste...e super. Eu la prima sarcina am cunoscut multe mamici prin intermediul forumului cu care am ramas prietene chiar si astazi. Nu stiu ce m-as fi facut fara suportul lor, la cat de stresata eram pe atunci! Una din cele mai bune prietene ale mele, Anca, am cunoscut-o prin intermediul odiseei, copii nostri au crescut practic impreuna, zi de zi prin parcurile din Dr Taberei(acolo locuiam pe atunci) iar noi suntem in continuare foarte bune prietene, vorbim zilnic si ne intalnim de cate ori avem ocazia...La fel si Ileana, Ramona, Andra, Lia, Diana, Alina...cu riscul de a fi off topic, dar mi-ati amintit de una din cele mai frumoase perioade din viata mea...
Asa ca oricand hotarati sa ne vedem, eu spun de pe acum prezent!
Vin si eu cu o rugaminte, desi au mai inaintat-o si alte fete inaintea mea-haideti sa fim suport una pentru alta pentru ca asta e important si acum si in perioada ce va urma. Rautatile nu-si au locul pe un topic ca acesta - ganditi-ma ca in comun avem cea mai mare minune care i se poate intampla unei femei, ca sunt milioane de femei care si-ar dori sa fie ca noi si ar face orice pentru asta...E normal ca atunci cand avem ceva greu pe suflet sa impartasim si aici, doar suntem prietene, chiar si numai virtuale...
Si daca mai apar situatii ca acestea, mai puneti-le si pe seama hormonilor, a greturilor si a durerilor de cap, le vedeti si treceti mai departe...In fond si la urma urmei sarcina e o perioada speciala din viata, dar nu intotdeauna plina de lapte si miere... tuturor burticutzelor,
Carmen12+ si Stefi (3 ani)
http://new.photos.yahoo.com/carmenion2003/albums/
samadhi spune:
Mai era problema unde sa culcati pe bebe, si eu am avut pana acum 2 luni tot 2 camere, si fiica mea a dormit in aceiasi camera cu noi dar patul ei separat, am crezut la fel ca vom avea probleme cu ea ca nu v-a dori sa doarma singura, dar asta nu s-a intamplat, si ne-a surprins mult ca nici lumina nu-i mai trebuia cum o facea in apartamentul celalalt.
Parerea mea e sa puneti bebe in aceiasi camera cu voi, si va spun de ce, trebuie sa-i hraniti in primele luni tot din 3 in 3 ore, si o sa va fie greu sa mergeti pe jumatate adormite intr-o camera alaturata. Eu de multe ori ma trezeam si de oboseala imi venea sa pic la loc, dar nu o puteam nici lasa sa urle, pentru ca urletele devin din ce in ce mai insistente. Iar cu un sot langa care merge la servici nu poti decat sa sari repede din pat sa il schimbi pe bebe si sa-l hranesti ca sa adoarma la loc si tu la fel, pana la urmatoarea tura in 3 ore. Eu ii dadeam sa manance la ora 00:00 aproximativ, apoi la ora 03:00 si la 6 dimineata si aveam doar o data sa ma trezesc pe noapte. Voi faceti cum vreti, eu am facut asa ca sa imi fie si mie mai usor, desi acum imi va pica mai greu ca va trebui sa o duc si pe Maxima la gradinita.
Sper sa fie sfatul meu bun pentru voi.8+
samadhi spune:
CARMEN - sunt de parerea ta ! Si mi-ar place sa ne intalnim, ar fi interesant.
Si este adevarat ca multe ar vrea sa fie insarcinate si din pacate nu sunt si trec prin fel de fel de depresii.
Noi trebuie sa facem din fiecare zi o sarbatoare 
8+