diferente sau asemanari???

Am si eu o intrebare pentru voi. Cum credeti ca e mai bine, sotii sa fie doi oameni complet diferiti ca mod de gandire, ca preocupari si interese, sau e mai bine sa fie asemanari intre ei? eu de exemplu, cu sotul meu, suntem foarte diferiti unul de altul - asa am fost de la inceput, dar acum parca mi se pare ca aceste diferente ne despart, efectiv. Nu mai reusesc sa il inteleg, nu suntem pe aceeasi lungime de unda, parca mi se pare ca nu mai stiu de unde sa il apuc. ce sa fac eu acum? sa ma schimb eu ca ii placa lui? Sa raman la fel? El stiu sigur ca nu se schimba, nu are cum. Poate o femeie sa se schimbe intr-atat incat sa se dea dupa sotul ei? Nu stiu daca am fost foarte coerenta, dar sufar foarte tare dinm cauza asta si nu stiu ce sa fac. Poate imi dati niste sugestii...Va pup!

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

Elle_seb spune:

Da... I know the feeling.
Eu cred ca este foarte important ca cei doi soti sa impartaseasca preocupari si pareri comune, acestea, pe langa alte astpecte, zic eu ca sudeaza relatia. Parerile si preocuparile diferite duc la discutii in contradictoriu care, daca nu stii sa le gestionezi cum trebuie, pot degenera. Pe de alta parte, am vazut si cupluri care, desi nu impartasesc intotdeauna aceleasi pareri sau preocupari, au invatat sa traiasca unul cu celalalt si sa-i accepte diferentele. Dar asta se intampla mai rar.

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

carla28 spune:

O tema de discutie interesanta, din punctul meu de vedere, este un paradox, daca la inceput de relatie, diferentele aduc "sarea si piperul", pe parcurs, duce la discutii in contradictoriu si in unele cazuri la divort (cazul meu de exemplu)

Dar si aici ar fi multe de spus, ce fel de diferente, unele se pot rezolva usor, de exemplu :nu-i place patrunjel in ciorba, nu pui si ai rezolvat problema. Dar daca este vorba de asteptari de la viata: unul vrea copii, altul nu; unul vrea mai mult de la viata altul mai putin; unul prefera marea, altul muntele; unul sa stea mai mult in casa, altul sa iasa; unul sa aiba cat mai multi prieteni celalalt mai putin, etc. In aceste cazuri eu zic ca se ajunge la probleme mari.

Eu sunt pro aspiratii comune si cat mai putine diferente majore, deoarece duce mai degraba la armonie si nu la disensiuni.

Iar in cazul tau, daca ai putea sa fii mai explicita, poate ne-am da si noi mai usor cu parerea. Sa te schimbi, nu e imposibil dar cu o singura conditie sa vrei cu adevarat, ca altfel, pe termen lung sa ajunge la reprosuri si sotul tau nici nu va sti de ce. In prima faza mai bine o discutie si apoi vedeti ce se poate schimba, daca vrea si el poate.Asta se numeste compromis si chiar daca nu ne place sa recunostem toti il facem de dragul familiei.



Carla

"Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)

ileanna spune:

Sun de acord cu carla28 dar trec mai multe lucruri la diferente minore.

Daca diferentele sunt minore, de ex nu va place acelasi gen de filme, sau tu vrei sa iesi la petreceri shi el vrea sa stea in pat la tv ... nu-ti pierde sperantza. Daca aveti suficiente lucruri pe care le apreciatzi unul la celalalt, mult mai importante decat astea ... veti gasi o cale de mijloc discutand solutii de compromis. Asta numai dc fiecare il pretuieste f mult pe celalalt si ii pasa de satisfactia generala. Se poate face (cred) cu discutzii sincere si respect.

Daca sunt diferente majore, gen: tu vrei copii el nu ... cred ca depinde ce este mai important pentru tine.

Nu este usor daca suntetzi diferitzi. Sigur, dragostea poate trece peste orice dar ... astea sunt cuvinte din carti. Cred ca trebuie sa va amintiti mereu de ce v-ati ales si de ce va pretuiti azi.

Da-ne cazuri concrete



Never say NEVER.

grodear spune:

Chiar daca sunteti diferiti, daca exista intelegere a unuia fata de altul si comunicare nu vad de ce relatia nu ar fi una buna sau foarte buna.
E greu sau imposibil sa schimbi un om, dar sfatul meu este sa stai de vorba cu sotul tau si sa ajungeti la un numitor comun ca sa va intelegeti mai bine.

cristiama spune:

Pai sa zicem asa: eu sa vreau copii, casa, bani pusi deoparte pt batranete si
- sotul sa vrea excursii in strainatate de 3 ori pe an, fara copii ca te incurca, sa aiba ideea ca banii sunt facuti ca sa fie cheltuiti...

Cum poti sa reconciliezi astea?

Lucruri marunte cum ar fi el vrea la munte tu la mare sigur ca le rezolvi, dar in lucrurile de baza in viata TREBUIE sa ai aceeasi opinii.

Eu m-am despartit de un prieten pt ca el vroia masina inainte de casa. Pare stupid, DAR asta insemana sa stam cu parintii, ceea ce eu nu accept, sa ne bagam in datorii pt ceva ce eu nu inteleg ca prioritate.

carla28 spune:

Exact ce spune si ileanna si cristiama, este important sa aveti aceleasi aspiratii si aceeasi gandire in ceea ce priveste, familia, casa, siguranta financiara.

Eu am divortat din acest motiv, fiecare vedea altfel viata de dupa casatorie.El ca si in timpul in care eram doar prieteni(se intampla in timpul facultatii), nu am stat impreuna nici macar o zi pana ne-am casatorit, in afara de situatiile in care mergeam in excursii, vacante, cand eram tot timpul in gasca.Cred ca nici unul dintre noi nu a realizat ce implica casatoria, responsabilitati, stat mai mult pe acasa, mai putine iesiri cu prietenii, banii in comun- nu banii mei si banii tai,etc. Eu am realizat ceva mai devreme decat el ca trebuie sa fim putin mai responsabili, dar cand am discutat si cu el despre asta, nici n-a vrut sa auda, ca deh..avem toata viata inainte sa strangem, dar sincer sa spun mi-a fost teama ca asa vor trece anii si nu vom realiza nimic. Dupa un an am divortat si bine am facut...acum altfel sta treaba.

Numai bine!
Carla

"Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)

Bee spune:

Preocuparile si aspiratiile comune intaresc mult o relatie. Dar asta nu inseamna ca persoanele respective trebuie sa fie si asemanatoare. Important e oricat de diferiti am fi, intr-un cuplu sa tragem in aceeasi directie.
Din pacate nu cred ca o femeie poate lasa prea mult de la ea "ca sa se dea dupa sotul ei" cum spunea Rory. In momentul in care renunti prea mult si-ti dai seama ca renunti, devii nefericit, oricate eforturi ai face. Si spoi te lovesti de alte si alte probleme pe care sa incerci sa le rezolvi (pleci de la una si dai in altele).
Sotul meu in prima casatorie a avut o sotie foaret asemanatoare cu el, ca temperament. Caposi amandoi, de ieseau scantei. Dar directiile lor in viata si aspiratiile, nu prea erau aceleasi: el mai casnic, ea mai cu prietenii, el sa investeasca banii in ceva, ea excursii in strainatate, el voia copil, ea cariera. Ati inteles ideea... au divortat.
Acum a dat peste mine, care sunt ffff diferita de el ca temperament, dar macar "tragem la acelasi jug", ne plac aceleasi lucruri, etc.

Bee
si Ana Teodora (22.12.2005)
http://www.dropshots.com/dochia

MissParker spune:

Diferente in ce priveste gusturile, hobby-urile etc. sunt minore. Eu cred ca tu te referi la diferentele de personalitate, de principii, de mod de a gandi si de a vedea viata, la firi deosebite, la prioritati diferite in viata, iar acolo nu mai ai ce compromisuri sa faci cu constiinta impacata, caci iti va trece viata degeaba in timp ce incerci sa reconciliezi ceea ce este total incompatibil. O compatibilitate de baza trebuie sa existe intr-o relatie menita sa dureze.

Eu cu fostul meu sot eram diametral opusi (pe vremea aia eu sustineam ideea ca "opposites attract", cum se mint oamenii de obicei ): eu extrovertita, el introvertit, eu exuberanta si plina de optimism, el rezervat si melancolic, eu vesela si deschisa, el pesimist si ranchiunos. Imi spuneam ca-l voi schimba eu cu timpul, inoculandu-i optimism si energie vitala si ridicandu-i moralul si ajutandu-l sa-si recapete increderea in el. In final ii devenisem mamica, asistenta medicala, baby sitter, iar el ma adusese pe mine in prag de depresie... Asa ca mie una deosebirile astea mi-au iesit pe nas, crede-ma.

Cu actualul meu sot sunt pe aceeasi lungime de unda in ce priveste modul de a privi viata si chestiunile de caracter, amandoi suntem deschisi, optimisti, nu purtam ranchiuna, suntem adulti responsabili si egali in relatia noastra, suntem autentici in ceea ce facem etc. Ah, ca lui ii place muntele si mie marea, ok, plecam pe Madeira sau pe Corsica sau facem 2 concedii pe an si fiecare are ce vrea. Cand relatia e armonioasa si fiecare il iubeste pe celalalt si vrea sa-l stie fericit, nici o diferenta de natura asta nu e insurmontabila.

Deci daca te referi la doi oameni deosebiti ca substanta sufleteasca, parerea mea este ca o asemenea relatie nu are sanse sa supravietuiasca frumos.

Mult succes in aflarea adevarului despre relatia ta!


Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

Felicia

Elise spune:

cred ca ideal ar fi sa fim diferiti in sensul de completare: nimeni nu are numai calitati. Iar avem amindoi aceleasi defecte e destul de grav... ca nu ne pune nimeni frina.

Elise

coltofeanu spune:

Nu trebuie sa ne casatorim gandindu-ne ca il vom schimba pe cel de langa noi asa cum vom dori , ca il vom "reeduca ". Trebuie sa-l iubim asa cum este el , sa-i respectam dorintele , dreptul de a-si visa propriile vise ( nu pe cele impuse de noi , pentru binele noastru , nu pentru al lui ), sa-l intelegem . Si de aceea , cred ca sotii ar trebui sa aiba aceiasi capacitate de a iubi ,pentru ca numai iubindu-se se vor apropia mai mult unul de celalalt si , traind impreuna cativa ani , mie mi se pare ca , uneori cei doi se aseamana foarte mult , in gandire , ba chiar si fizic ( asa am impresia !).Consider ca nimeni , intr-o relatie nu trebuie sa se straduiasca sa se schimbe intr-un anumit fel , pentru a fi placut celuilalt sot. In caz afirmativ ,respectiva persoana nu ar mai fi ea , ar fi o "copie" (si nu imi doresc asta , eu vreau originalul !) . Nu vreau un "robotel " care sa spuna numai ca mine , care sa faca totul pentru ca asa trebuie , ci sa faca pentru ca asa simte . Sotii ar trebui sa se completeze , sa cunoasca limitele celuilalt si sa nu le depaseasca....Sa faca in asa fel ca fiecare sa aiba parte de fericire , pentru ca altfel va ramane un gol destul de mare in sufletul fiecaruia , zilele vor fi asemanatoare , iar sentimentele vor pieri unul cate unul , lasand un loc pustiu , trist , pe care il vor umple cu ura.