Metoda ABA
Raspunsuri - Pagina 2
doralina spune:
3) LA CE GEN DE PROGRESE POT SA MA ASTEPT?
Cantitatea de progrese pe care copilul le va face depinde de doua lucrurui: capacitatea innascuta de a invata si calitatea programului personal folosit.Cat de mult copilul poate sa invete folosind programul cel mai bun, este ceva ce nimeni nu poate prevede, desi exista indicatii ale cercetarilor potrivit carora o varsta mintala elevata cumulata cu o varsta cronologica mica sunt predictori ai unui progres sporit . O experienta recenta sugereaza ca progresul copilului in primele luni- o masura a capacitatii sale de invatare-este legata de succesul pe termen mai degraba decat gradul initial de incapacitate.Mai ales, trebuie inteles faptul ca este un subiect destul de rau inteles : nu exista nici un indicator fiabil la un copil de varsta frageda care sa prevada ce va fi acesta cand va ajunge adult. (de notat ca unii copii beneficiaza de asemenea de alte interventii cum ar fi diete si medicamente, ceea ce le sporeste abilitatile de invatare.
Calitatea programului este ceva ce poti influenta. Numarul de ore saptamanale este una din unitatile de masura: in caz ca elevul are un program prelungit de lucru, e in avantajul sau sa inceapa cat mai repede posibil. (este o problema pe care multi adimnistratori de scoli nu il inteleg;ei cred ca pot economisi bani facand mai putine ore saptamanal sau mai putine saptamani pe an. Totusi , experienta practica sugereaza ezact opusul: un program intensiv este susceptibil de a fi terminat mai repede, in timp ce un program de o intensitate inferioara se poate lungi pe ani si ani, costand mai mult pe termen lung.Numar mare de ore nu inseamna neaparat mai mult de munca, caci in cazul in care copilul nu poate inca sa faca activitatea adecvata, fiecare ora de studiu destinat insusirii respectivei activitati inseamna o ora mai putin de activitati nedorite(autiste).In batalia pt viitorul copilului fiecare ora cade de o parte sau de alta a balantei productiv/neproductiv, trebuie sa inclinati aceasta balanta spre latura productiva.
Calitatea instructiei este f. importanta. Dupa cum ne asigura un administrator, "orice idiot poate face ABA". este adevarat, insa ca sa o faci bine, este necesar mult trainning, atentie la detalii si munca sustinuta .
Copilul autist nu este adesea un bun client pt bunele intentii: simplele situatii de a sta jos si de a incerca sa invete pot duce la o serie de comportamente nedorite si la putine rezultate in procesul de invatare.Principiul de a-l recompensa pare simplu, insa deseori nu e de ajuns doar sa-i dai o acadea de fiecare data cand da raspunsul corect, sunt multe, multe detalii si strategii pt a-l face sa progreseze rapid.
4) AS VREA SA INVETE IN MOD NATURAL, NU MECANIC. ABA PARE ATAT DE ARTIFICIAL...
Aba este o tehnologie dezvoltata in scopul maximizarii capacitatii de invatare. Ghideaza profesorul in maximizarea acelor elemente de instruire unu-la-unu ce conduc la un proces de invatare eficient si durabil in timp.La prima vedere poate parea o metoda nenaturala, asta deoarece elevul are din start un sistem de invatare defectuos, deci elemente prezente in orice proces normal de invatare trebuie exagerate.
Pe masura ce programul ABA avanseaza, daca mai are si succes(90% din cazuri), creierul elevului se schimba, EL "INVATA CUM SA INVETE". procesul de invatare pare din ce in ce mai natural.
Cel mai rau lucru pe care un parinte sau profesor il poate face unui copil autist este sa creada ca acesta este capabil sa invete in acelasi mod in care o fac copiii normali, si sa-l plaseze intr-un mediu tipic (fie si cu extra-suport), asteptand ca acesta sa "prinda". Dezvoltarea copilului presupune o capacitate uimitoare de a invata o multime de lucruri intr-un timp scurt. copiii autisti sunt mult in urma la acest capitol, chiar si la varste fragede. Pur si simplu nu exista nici o cale ca ei sa invete "natural" daca nu sunt pregatiti in scopul achizitionarii deprinderilor de baza necesare ca ei sa inteleaga ce se intampla in lumea in care traiesc.
Sa presupunem ca micutul se afla la scoala , iar profesorul vorbeste despre omizi si fluturi. Copilul tipic va invata aceasta intr-o singura lectie si va prezenta un interes pe termen lung pentru subiect, ceea ce il va ajuta sa se bucure de mediul inconjurator , ii va da ceva(o informatie) ce poate impartasi cu parintii, cu prietenii . Insa ganditi-va cate notiuni trebuie sa aiba fixate pentru a pricepe aceasta lectie simpla:
1. categorii de insecte si de mancare
2. ideea de transformare(un lucru se transforma in altul)
3. conceptul de ' a manca" si "a dormi"
4. adverbul "in jurul"( construieste un cocon in jurul sau)
5. ideea de secventiere(mai intai construieste, apoi iese din cocon)
Aceasta este doar o lista partiala: ei trebuie sa stapaneasca deprinderea de a fi atent la explicatiile profesorului, etc.Sa va asteptati ca un copil care nu stapaneste cateva din aceste notiuni sa invete "natural" este o nechibzuinta, ca si plasarea lui intr-o sala de clasa "normala"
Deci ce este cu aceasta repetitie continua cum ar fi statul la masa sau alte actiuni "nenaturale" caracteristice ABA? toate acestea sunt rezultatul unei cercetari riguroase asupra procesului de invatare, o amplificare a procesului firesc prin care toti copiii il folosesc pentru a invata si a se dezvolta. Acest proces de invatare poate o sa va para mai natural daca il comparati cu modul in care un parinte isi invata instinctiv copilul sa zambeasca. la inceput un copil nu are nici o idee cum sa-i raspunda parintelui. eventual se uita ceva mai insistent.insa in momentul in care parintele primeste cel mai mic raspuns-BANG! un mare suras, isi imbratisaza copilul, etc..acest lucru se repeta iar si iar pana cand cel mic da lui mami si lui tati un mare zambet si contactul cu privirea!
astfel invatam toti. Copilul autist are nevoie de acest tip de atentie intensiva, sau chiar de atentie intensiva cumulata cu sprijin individualizat pt a invata concepte foarte simple cum ar fi "pe" si "in". Insa vestea buna este ca daca acest lucru este facut in mod corect , atunci copilul va invata cum sa invete din ce in ce mai repede, si cu din ce in ce mai putina interventie artificiala.Efectiv nu exista scurtatura, nici o alternativa "naturala".Asa cum este imposibil ca bebelusii sa mearga la gradinita, la fel copiii autisti nu pot "sa invete pur si simplu" conform varstei lor cronologice.Ei trebuie sa fie condusi prin fiecare secventa de dezvoltare corespunzatoare limbajului, jocului, etc, nu trebuie sa treaca la o etapa superioara pana nu stapanesc etapa precedenta.
5)NU POT SA-MI VAD COPILUL FACAND TOT TIMPUL EXERCITII. NU ARE NEVOIE SA MEARGA SI LA SCOALA SAU SA SE JOACE?
Un program ABA nu inseamna numai exercitii separate de genul celor facute la masa de lucru.principiile care duc la invatarea celor mai elementare achizitii sunt aplicate si in clasa de curs, acasa, in comunitate. Reamintiti-va ca pentru copiii tipici invatatul este un "serviciu cu norma intreaga", se intampla pur si simplu fara ca dumneavoastra sa realizati (daca nu ar fi asa, nici nu copil nu ar fi in stare sa mearga la gradinita fara sa treaca de etapa cresa).Pentru un copil cu PDD este necesar sa profite la maximun de fiecare oportunitate de invatare ivita, evident, ajutat fiind de un adult responsabil.Asta inseamna o atenta supraveghere si coordonare in toate mediile, inclusiv la scoala. Trainningul si antrenamentu parintilor este este o parte esentiala ce garanteaza succesul programului.Reamintiti-va, chiar daca copilul beneficiaza de un program full-time, probabil tot veti petrece 60 ore saptamana cu el.
Da, copii autisti pot sa mearga la scoala impreuna cu copiii tipici, dar nu, nu este o idee buna sa fie dusi inainte de a fi gata sa invete in acel mediu, iar scoala trebuie sa lucreze si ea la program.pentru multe motive, poate fi daunator copilului sa pretinzi ca e OK sa aiba "doua programe" care s anu imaparta tehnici sau obiective.
* copiii cu probleme de comportament sunt supusi riscului sa dezvolte comportamente daunatoare; autostimulare, stereotipii.Acestea cresc sau descresc in intensitate ca raspuns direct la actiunile parintilor, profesorilor, sau altor ingrijitori.este esential ca toti sa coopereze in efortul de a reduce aceste comportamente iar progresele sa fie periodic revazute si ajustate daca este nevoie.suferim ani de zile serioase probleme de comportament
pentru ca persoanele autorizate in grija caruia se afla copilul nu ne invata ce sa facem, iar daca cerem un plan de management comportamental, nu sunt in stare sa il execute.
*copilul dumneavoastra trebuie sa beneficieze de orice oportunitate pentru 'a-i prinde din urma' pe semenii lui.
asta inseamna sa invete si practica, practica, practica!Daca are deprinderile necesare sa mearga la scoala,si sa priceapa ce se intampla acolo, atunci perfect! Dacanu, chiar daca pare fericit sa mearga acolo, nu e tocmai corect pentru el sa fie pus intr-un loc unde nu poate sa invete si nu poate sa participe.Scoala trebuie sa se implice zilnic in progresul copilului dumneavoastra si sa-i structureze mediul inconjurator in asa fel incat copilul sa reuseasca in final sa generalizeze deprinderile invatate.o metoda ar fi ca in scoala copilul sa fie invatat dupa metoda unu-la-unu.
Asta a fost cea mai grea lectie pentru noi: fiul nostru era(si este si acum) foarte bucuros sa mearga la scoala, dar efectiv nu invata nimic acolo(nimic pozitiv), in ciuda eforturilor depuse. Administratia scolii a tinut sa nu introduca in clasa metodele noastra .numai dupa ce i-am intiparit elementele de baza ale limbajului , elementele de baza ale atentiei, iar cand a fost in stare sa inteleaga ceea ce se intampla la scoala, a obtinut in sfarsit beneficii.
Acelasi lucru se aplica in cazul relatiilor intersociale. nu cred ca exista ceva mai dureros pentru un parinte decat sa -si vada copilul autist "jucandu-se" intr-un grup de copii tipici.Invatarea deprinderilor de joc reprezinta o parte importanta a programului ABA , si ,ca si restul exercitiilor, este facut cu pasi marunti pt a evita esecul copilului.Dezvoltarea jocului este la fel de importanta am putea spune ca dezvoltarea limbajului.
ABA nu inseamna "doar" exercitii. Daca ar fi asa, nici un copil nu ar ajunge la o "functionare" normala. Copilu tau are nevoie de tine, de profesorii lui, de orice alta persoana semnificativa din viata lui, toti acestia vor lucra impreuna pentru a maximiza sansele lui de reusita.Daca unul din acesti oameni nu sunt pregatiti sa participe, e de preferat sa nu isi piarda inutil timpul.
7)CE SPUNETI DE REGIMURI ALIMENTARE, VITAMINE SI ALTE TERAPII? NU E MAI IMPORTANT SA TRATAM CAUZELE FUNDAMENTALE?
pentru multi copii poate fi o cale de corectare a posibilului mecanism bilologic ce se presupune ca ar cauza autism.Chiar daca este adevarat, oricum, copilul si-a petrecut ani de zile in incapacitatea de a invata limbajul, jocul, deprinderile sociale, in acelasi cu semenii sai. Ii va fi necesar mult ajutor sa invete toate aceste deprinderi si ideal ar fi sa fie invatat cu pasi repezi. indiferent de alte interventii e inca multa munca de invatare de efectuat, iar ABA pare cel mai indicat in acest sens.
Nu vreau sa sugerez "nu incercati alte interventii pentru ca ABA este alegerea corecta". Doar aveti in vedere ca , in cazul in care ati avea solutia sa stopati autismul copilului, inca va avea nevoie de mult ajutor "sa prinda din urma" pe semenii sai.
( E putin spus in legatura cu utilitatea terapiei ABA. de fapt, cercetarea arata ca multi copiii ce urmeaza numai terapia ABA ajung sa piarda simptomele autiste, asta este, revenirea totala!.Se pare ca ajung sa posede "common sens-ul" , e clar, terapia produce modificari in modul de operare al ceierului.
8 ) AM AUZIT CA ABA DUCE LA UN COMPORTAMENT MECANIC, "DE ROBOT"
Ati incercat vreodata sa invatati o limba straina? (haideti sa incercam franceza), sau sa priviti pe cineva invatand engleza?Atunci cand incepeti sa invatati, va suna fortat,artificial, mecanic ,veti simti tensiunea incercand sa realizati o simpla conversatie.Cu timpul si cu antrenament, vorbirea dumneavoastra va suna mult mai natural.Cand va prezentati cuiva, ca incepator, va chinuiti sa spuneti "je m'appelle....".Peste luni de zile, va e greu sa va imaginati ca a fost atat de dificil, insa aveti aceleasi probleme cu chestii mai complexe de gramatica cum ar fi problema lui Si conditional.
"Si vous... voudriez me telephoner, je...je...serais chez moi...ce soir."
Sau, se poate sa invatati mecani fraze ce va trebuie in anumite situatii, cum ar fi cand luati masa la restaurant .va place sandwichul de pui , deci invatati sa spuneti "Je veux le sandwich poulet avec viande blanche."Pentru un observator o sa pareti un ciudat comandand de fiecare data acelasi lucru, pentru ca doar atat stiti si e confortabil sa va rezumati la asta.Insa dorinta de a avea acces la intreg meniul va va obliga sa invatati limba pana la momentul cand veti parea natural comandand un meniu intreg, sau cand vorbitii cu angajatii.
Haideti sa privim un exemplu si mai relevat. fetita mea de trei ani invata sa identifice emotiile prin "calea comportamentala"-asta e, invata din observatie si practica!.face dese greseli de genul "nu vrei sa te uiti la televizor pt ca esti stanjenit ". pentru ca vorbeste spontan si fara intarziere, aceste situatii sunt delicioase, nu "robotice". Adevarul e ca ea face exact ceea ce face si fiul meu autist- exerseaza limbajul, face greseli,face progrese si in final invata.
Trebuie timp si practica pentru oricine, la orice varsta, cu orice grad de abilitate ori inabilitate sa atinga fluenta.E absolut fantastic ca un copil cu o asemnea dizabilitate poate sa-si insuseasca vorbirea fluenta, jocul, deprinderile sociale.Poate ca la inceput unele din aceste deprinderi pot parea artificiale,copilului ii trebuie mai multa practica si mai multe oportunitati de invatare, nu trebuie denigrata metoda in sine.
" Nu Copiii nu sunt in stare sa invete, ci profesorii nu stiu sa predea"
Post script: unul dintre programele copilului meu este "vorbirea ca un robot".semenii luitipici sunt in satre sa vorbeasca si ei ca un robot, insa nu au invata asta "in mod natural"
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=26
paula2003 spune:
Cred ca faci un bine ca postezi, poate multi nu vor sa vorbesca dar citesc si poate ii ajuti intr-un fel.
Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)
doralina spune:
TESCA BARNETT-OSMAN
Experienta personala a unui parinte
Ma numesc Tesca Barnett-Osman. Sotul meu tocmai si-a inceput mandatul ca ambasador al Marii Britanii in Romania. Am sosit in Bucuresti la sfarsitul lui mai 2006, copiii nostri ramanand la scoala si la universitate in Anglia. Desigur, ei or sa ne viziteze in vacanta si sunt nerabdatori, ca si noi, sa exploreze Romania. Din pacate, am ajuns prea tarziu ca sa mai pot lua parte la aceasta conferinta, desi am stiut din ianuarie ca ea va avea loc. Am sperat sa pot participa, pentru ca sunt in mod deosebit interesata de autism, ca mama a unui copil autist, diagnosticat la varsta de 3 ani.
Tatal lui David si cu mine locuiam in Germania in acea perioada, avand legatura cu fortele britanice bazate acolo. Eu am fost diplomat inainte de a avea copii, iar el era reporter de televiziune. Ambii, comunicatori profesionisti. Era de neconceput ca tocmai noi, dintre toti oamenii, sa avem un copil care nu putea comunica. Dar, pe masura ce am aflat mai multe despre autism (pana atunci, cunostintele noastre se rezumau la scrierea corecta a cuvantului), am recunoscut toate „diferentele“ descrise. Nu era vorba numai de David, dar si de bunicul sau patern. Si de fratele geaman al bunicului. A devenit evident ca termenul de „autist“ i se aplica si lui David, insa, stiind ca bunicul sau reusise sa treaca prin viata, sa se casatoreasca si sa infrunte problemele pe care existenta ni le scoate inevitabil in cale tuturor, am devenit optimisti in ce priveste sansele fiului nostru. Ca parinti, aveam responsabilitatea sa facem tot posibilul ca sa il pregatim pentru viata adulta, asa cum am fi facut pentru oricare alt copil. Am aflat ca singurul remediu pentru autism este educatia adecvata.
Am avut atunci sansa sa particip la o conferinta foarte asemanatoare cu aceasta si am primit cel mai important sfat posibil. Un pediatru intelept mi-a spus ca cea mai mare nevoie a acestor copii speciali este sa aiba parinti care sa lupte neobosit pentru interesele lor.
Am luat acest sfat foarte in serios. Am citit tot ce am putut gasi despre subiect, desi o mare parte dintre materiale erau prea tehnice ca sa le pot intelege. Totusi, am gasit modalitati de a intelege cum gandeste David si metode de a-l ajuta sa se adapteze „lumii“ noastre, a celorlalti. Am aflat ca majoritatea cailor neuronale din creierele noastre sunt definitivate inainte de varsta de 8 sau 9 ani, asa ca ne-am concentrat eforturile pentru a-l invata cat mai mult posibil. Cu ajutor de la profesori si logopezi, David a invatat lucrurile de baza: sa isi astepte randul la jocuri, sa ceara un biscuit si sa il primeasca, sa se joace cu alti copii, sa ii poata privi pe ceilalti in ochi, sa cunoasca regulile de comunicare cu altii - lucruri pe care noi le invatam intuitiv. Pana la cea de-a patra aniversare a lui David, pediatrul care ii pusese diagnosticul a fost atat de uimit de progresele lui, incat s-a indoit ca ar fi putut depista semnele autismului cu aceeasi usurinta, daca ar fi trebuit sa il diagnosticheze din nou. Medicul a spus ca totul se datora faptului ca noi am acceptat pur si simplu faptul de a avea un copil autist si ne-am dedicat ameliorarii problemei.
David a mers la scoala - o clasa speciala intr-o scoala obisnuita - si a invatat sa citeasca. Spre deosebire de majoritatea copiilor, care pot ghici cuvintele dupa ilustratii, el a trebuit sa o ia pe drumul cel mai greu, memorand forma fiecarui cuvant. Ca rezultat, ortografia lui a fost intotdeauna excelenta si are o memorie fenomenala.
Pentru o vreme, tunsorile au fost o problema, apoi am depasit si aceasta problema practica.
David nu a fost insa singurul care a invatat. Eu insami am descoperit o lume cu totul noua de idei, psihologie, filozofie, educatie, comunicare... Si poate cel mai pretios lucru pe care l-am invatat de la David a fost o rabdare pe care nu o avusesem niciodata inainte. A trebuit sa invat sa am rabdare - daca ma suparam pe David nu faceam decat sa il agit, pentru ca el nu intelegea de ce. Apoi dura ore intregi sa il calmez. Am invatat sa imi cobor tonul atunci cand el parea ca nu ma aude, in loc sa il ridic, asa cum s-ar face in mod normal. Am invatat sa despart ideile complexe in fragmente simple, pentru ca astfel ii puteam explica lucrurile. Asta presupunea ca trebuia sa ma gandesc bine inainte sa ii raspund la intrebari. Si am invatat ca, pe cat posibil, sa ii spun mereu adevarul.
Cand am locuit in Polonia, am participat la sedinte de educatie speciala la Synapsis, Fundatia Poloneza pentru Autism, care au contat foarte mult si pentru David, si pentru mine. Simt ca, invatand sa il ajut pe David, am devenit un om mai bun.
Am fost mereu deschisi in legatura cu autismul. Cand David intreba, ii spuneam ca este doar un fel diferit de a gandi. Spunand asta, mi-am dat seama ca, de fapt, era adevarat. Majoritatea noastra lucreaza cu sisteme Microsoft, dar, pentru anumite aplicatii, AppleMac e mai eficient. Intrebati pe oricine care lucreaza in design! Nu exista un program complet de translatie intre aceste doua sisteme, dar exista totusi unele destul de bune. Asadar, eu pun problema astfel: cei mai multi dintre noi functioneaza pe Microsoft, dar David foloseste AppleMac. De fapt, asocierea lumii autistilor cu cea a computerelor se poate face intr-un mod mult mai direct. Pentru un computer nu exista decat corect sau gresit, alb sau negru, fara nuante de gri interpretabile. Computerele nu „stiu“ decat ceea ce a fost programat in memoria lor, ele nu pot generaliza. Pot depozita cantitati uriase de informatii, dar, cu cat mai multe date sunt memorate, cu atat dureaza mai mult pana calculatorul gaseste o anume informatie pe care o cauti. Computerele nu pot „citi printre randuri“ sau interpreta atmosfera dintre oameni. Binecuvantarile limaabajului binar!
Autismul devine un diagnostic din ce in ce mai comun in intreaga lume. Nu cred ca asta inseamna o crestere a numarului de cazuri, ci pur si simplu ca am devenit mai eficienti in identificarea lor. Mereu au existat oameni calificati de cei din jur ca „idiosincratici“, „prinsi in lumea lor“. Cu totii cunoastem persoane care dovedesc o cunoastere incredibil de amanuntita a unor subiecte care noua ne par plictisitoare, dar despre care ei sunt capabili sa vorbeasca ore intregi fara sa isi dea seama ca ne-am pierdut de mult interesul si am incetat sa ii mai ascultam. Oameni care sunt exceptionali in a cunoaste detaliile amanuntite ale unui anumit subiect, dar care sunt incapabili sa vada imaginea de ansamblu. Oameni carora le repugna schimbarea de orice fel. Totusi, ei sunt membri productivi ai societatii, lucreaza ca soferi de autobuz, contabili, muncitori, mecanici auto... David are acum 14 ani, este un vegetarian sanatos si fericit si ii prevedem o viata aproape independenta. Va putea avea o slujba, va plati taxe, s-ar putea casatori. Toate astea s-au realizat exclusiv prin educatie si complet fara medicatie sau alte interventii medicale. Pana la urma, David nu este bolnav, este doar diferit.
Diagnosticul de autism nu ar trebui privit ca sfarsitul lumii, ci doar ca o poarta catre o lume noua. Daca parintii copilului pot accepta diagnosticul, ei pot ajuta copilul sa se adapteze si sa invete regulile care ii vor permite sa traiasca in lumea „noastra“. In acelasi timp, intrand in lumea „lor“, parintii insisi ar putea descoperi un intreg set de orizonturi noi. Din pacate, parintii nu vor putea deveni capabili sa accepte autismul ca fiind pur si simplu ceva „diferit“, atat timp cat el este stigmatizat ca o boala psihica sau altceva negativ. Cu totii trebuie sa invatam sa gandim diferit, daca vrem ca acesti copii autisti sa devina mai tarziu membri activi ai societatii. Pana acum, contactele mele cu autoritatile competente m-au convins ca viitorul autistilor din Romania va fi pozitiv. Sper cu toata sinceritatea ca munca inceputa prin aceasta conferinta sa fie continuata, cu ajutorul autoritatilor, astfel incat sa putem, pana la evenimentul similar de anul viitor, sa discutam despre progres si evolutii favorabile.
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=2858&nr=2006-06-30
doralina spune:
Terapia ABA are o intindere pe 2 sau 3 ani, nu presupune nici un fel de medicamente ci doar lucrul 1 la 1 (pedagog cu copil) pe parcursul a circa 40 de ore pe saptamana.
Programul Pilot pentru ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania a fost initiat la sfarsitul anului 2003 de parintii unui copil autist impreuna cu partenerii si prietenii acestora .
Din fericire, parintii acestui copil, avand posibilitati materiale, au putut aduna informatiile necesare si au putut implementa solutii pentru a-si ajuta copilul. Desi medicii nu le-au dat nici o sansa, dupa un an de terapie, copilul lor este complet schimbat, integrat in sistemul normal de invatamant si foarte aproape de o recuperare completa.
Urcand insa timp de 2 ani Golgota sistemului medical romanesc, parintii acestui copil s-au ingrozit de lipsa de informatie precum si de lipsa de optiuni de care se loveste orice familie de romani aflata intr-o situatie similara.
Asa ca s-au decis sa nu stea deoparte .
Fericirea succesului evolutiei copilului lor a fost intr-atat de mare incat au considerat de datoria lor morala sa incerce sa-i ajute si pe altii – oameni care nu au posibilitatile materiale pe care ei le-au avut, dar oameni care vor sa-si salveze copiii. Astfel a aparut acest program.
De la inceput, Programul Pilot pentru ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania a avut ca scop principal incercarea de a recupera si a aduce cat mai aproape de normalitate cat mai multi copii autisti.
In fapt , scopul a fost acela de a impune pe o scara cat mai larga, o terapie numita ABA (Analiza Comportamentala Aplicata – Applied Behavior Analysis ) care are rezultate remarcabile peste tot in lume, pentru copii autisti cuprinsi intre 2 si 6 ani.
Acest program trebuie sa se desfasoare fie in cadrul unui centru specializat, fie in cadrul unui workshop acasa la fiecare copil, fie in cadrul unui sistem combinat intre primele doua. Prima si cea mai importanta problema a fost lipsa “specialistilor” care ar fi putut implementa o astfel de terapie in Romania . Si asa, s-a luat decizia de a se aduce specialisti din UK si USA pentru a pregati oameni in Romania.
Astfel , dupa un an, putem spune ca avem primul nucleu de specialisti (5 persoane ) care beneficiind de trainingurile unor consultanti externi odata la 3 luni, au atat cunostintele teoretice cat si practice pentru a putea implementa ABA in Romania.
Cu ajutorul acestei echipe de 5 oameni, s-au format doua centre unde s-au pregatit atat teoretic cat si practic alte echipe. Aceste echipe au inceput sa lucreze si ele cu copii autisti intre 2 si 6 ani atat in centrele respective cat si in cadrul unor workshopuri acasa la familiile acestor copii .
In acest moment, au inceput terapia ABA aproximativ 30 de copii (o parte dintre acestia in centrele specializate, iar o alta parte la ei acasa, ajutati de echipele formate special). Astfel , in perioada decembrie 2003 – noiembrie 2004 un numar de 11 copii au beneficiat de terapia ABA in cadrul Centrului Sf. Margareta tutelat de fundatia engleza “Children in Distres “si finantat in cea mai mare parte prin intermediul Programului Pilot pentru ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania.
Alti 3 copii au intrat in cadrul centrului “Horia Motoi” sub tutela ANCAAR (Asociatia Nationala a Copiilor si Adultilor cu Autism din Romania) finantat in totalitate prin Programul Pilot pentru ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania. De asemenea, un numar de alte 15 familii au beneficiat de suport in organizarea , trainingul si supervizarea workshopuri-lor ABA la domiciliu, finantate de asemenea, prin acelasi program. Rezultatele sunt remarcabile in ceea ce priveste acesti copii, 3 dintre ei reusind sa fie integrati in gradinite normale. (copiii urmeaza acasa, in paralel, terapia ABA ) ...
De asemenea, Programul Pilot pentru ajutorarea Copiilor cu Autism din Romania a finantat aparitia sitului www.autism.ro , a revistei “Conexiuni” apartinand Asociatiei Autism-Romania precum si diferite campanii publicitare si actiuni de PR, toate in aceeasi directie.
Tinem sa le multumim celor care ne-au ajutat ca pe parcursul anului 2004 sa strangem 60.000 Euro, bani fara de care nu am fi putut realiza toate acestea.
Fie ca au participat cu 100 Euro/luna, fie ca au donat cate 4000 Euro o data, toti au incercat sa nu ramana indiferenti in fata acestei probleme si au crezut in eforturile noastre. Si mai ales au crezut ca acesti copii merita o sansa. Am incercat sa le demonstram in anul care a trecut ca asa este ... afla cine a facut
http://www.nustadeoparte.ro/ce_am_facut.php
doralina spune:
ABA aplicata
marturisirile taticului care a promovat aba la noi
...aba in traducere inseamna analiza comportamentala aplicata si se refera la analiza autismului strict din punct de vedere comportamental ...este o abordare care se bazeaza in principiu si pe factorul practic in care autismul este in fapt o afectiune diagnosticata doar pe baza observatiilor de comportament fara o alta cauza biologica. Din acest punct de vedere comportamentele autiste se impart in doua mari categorii : comportamente in exces (autostimulare , automutilare , agresiune , hiperkinetism , istericale , comportamente obsesive sau asa numitele stereotipii ) si comportamente deficitare ( limbaj , abilitati sociale , abilitati de joaca , abilitati academice si abstractizari , abilitati de autoajutor si autoservire)...scopul terapiei este de a descreste comportamentele excesive si de a creste si modela comportamentele deficitare .
...terapia aba are doua sectiuni si trei etape : sectiunile se refera la metodele de invatare si ele sunt o sectiune care inseamna programe curente in care copilul este invatat pur si simplu niste lucruri (in cea mai mare parte aproape mecanic ) si sectiunea de generalizare in care aceste lucruri invatate se transpun in viata de zi cu zi si care devin parte a sistemului sau de valori ;
etapele se refera la modul cum se pune in practica terapia si sunt urmatoarele :
1. etapa de pretratament care presupune o schimbare a comportamentului vis a vis de copil a familiei si mediului inconjurator si care nu reprezinta in fapt decat o ajustare comportamentala a copilului si preluare controlului asupra comportamentelor acestuia - in general etapa aceasta este facuta de parinti in mediul familiar si se refera exclusiv la motivarea copilului sa isi dezvolte anumite abilitati si comportamente si descurajarea copilului de a mentine anumite comportamente negative..
.2. etapa de terapie in sine care are o multitudine de programe pe care am sa incep sa le insir aici cand am sa termin partea de teorie si care inseamna in fapt invatarea copilului o multitudine de cunostinte si dezvoltarea tuturor "comportamentelor deficitare" precum si trecerea acestora in generalizare astfel incat copilul sa poata folosi la modul concret ceea ce invata in programele curente ...
3. ultima etapa o reprezinta socializarea si incercarea de integrare in comunitate si in scoala a copilului ; in general aceasta etapa apare dupa o anumita perioada de terapie (6 luni -2 ani) , perioada in care copilul a capatat destule abilitati de viata , sociale si de limbaj astfel incat in momentul in care este integrat intr-o gradinita sa aiba cat mai putine frustrari legate de imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalti copii ... in acesta etapa copilul se duce la scoala/gradinita cateva ore pe zi insotit de un "shadow" (un tutore special pregatit pentru jobul asta) care il ajuta sa se integreze in comunitate iar in paralel acasa se continua atat programele curente din terapie cat si generalizarea cunostintelor
....
...intorcandu-ma la pura teorie si la comportamente ... in interventiile comportamentale exista trei modele de invatare care pot fi identificate : conditionarea simpla , conditionarea operationala si invatarea prin observatie. Relatia dintre comportamente si mediul inconjurator este descrisa de principiile conditionarii operationale care are 3 componente:
1. Antecedentele - care reprezinta un lucru care s-a intamplat inainte sa apara un anumit comportament la un individ si care ii declanseaza acestuia acest comportament (purtare)
2. Comportamentul (purtarea) in sine pe care un individ o are ca raspuns la antecedent
3. Consecinta - care reprezinta consecinta pe care respectiva purtare/comportament a unui individ o declanseaza ulterior
niste exemple vis a vis de inlantuirea de mai sus in viata de zi cu zi ar putea fi :
1.antecedent : telefonul suna - comportament : raspunzi la telefon - consecinta : o voce de persoana este la capatul firului
2. antecedent : parintele spune copilului sa curete camera sa - comportament : copilul face curat - consecinta : parintele il lauda si eventual il premiaza
3. antecedent : parintele atentioneaza copilul sa nu manance mancarea pentru ca este stricata - comportament : copilul o mananca totusi - consecinta : copilului ii vine rau si o vomita
...pentru a dezvolta programe care sa schimbe cu succes comportamentele copiilor este foarte important de inteles cum anume influenteaza antecedentele si consecintele comportamentele si cum opereaza acestea.
astfel fiecare consecinta are un efect asupra unui viitor antecedent ...adica daca telefonul suna si nimeni nu ne raspunde la capatul celalt al firului , dupa cateva incercari cel mai probabil ca o sa ignoram sunatul telefonului sau o sa-l scoatem pur si simplu din priza. In mod uzual acesta este tipicul dupa care ne conducem viata si de asemenea este tipicul (antecedent-actiune-consecinta) dupa care invatam oricare dintre noi din mediu. ...la modul practic si copii (autisti sau nu) invata dupa acelasi tipic ; singura diferenta relevanta este aceea ca in cazul copiilor normali consecintele pozitive pot si si consecinte pur sociale care pe ei ii bucura pe cand in cazul copiilor autisti consecintele pozitive sociale (cel putin in prima faza) nu inseamna nimic si nu reprezinta o consecinta neaparat pozitiva pentru ca ei nu o inteleg ca atare.
... pentru a folosi aceasta succesiune in modul de invatare al unui copil autist s-a apelat la o tehnica care se numeste "discrete trial" (si pe care pe cuvant ca imi este greu sa-i dau o traducere cat mai aproape de realitate in limba romana ) ..."DT" este la modul concret unitatea de invatare care utilizeaza teoria conditionarii operationale. Aceasta metoda de invatare este foarte des folosita in cazurile copiilor cu autism si alte dizabilitati de invatare. DT relationeaza direct cu conditiile de operare descrise mai sus si se compune din :
SD ( CERINTA) - Raspunsul (comportamentul) - Consecinta (incurajarea sau premiul sau dezaprobarea care inseamna consecinta negativa sau asa numitele aversive)
- aici este de subliniat ca prin prisma ultimelor adausuri la terapii ceea ce se numesc "aversive" sau consecinte negative nu prea mai sunt folosite urmarindu-se renuntarea la ele aproape in totalitate - personal sunt foarte de acord cu chestia asta cu un singur amendament : sunt momente in care anumite doze de "aversive" fac minuni ...si spun asta din experienta proprie si personala - o sa pun un post pe forum cum l-am invatat noi pe radu sa mearga la baie dupa ce timp de 5 ani radu a purtat pampers tot timpul si nu reuseam cu nici un chip sa-l facem sa se duca la baie din proprie initiativa .
intorcandu-ma la DT : utilizand modelul de invatare DT putem :
1. comportamentele pot fi manipulate si schimbate lucrand intr-un mod sistematic
2. copilului ii poate fi foarte clar ceea ce urmarim si ceea ce se asteapta de la el astfel incat momentele de deruta si de frustrare sunt din ce in ce mai rare
3. consistenta si directia tuturor celor care intra in contact cu copilul si au valente de profesori pentru acesta poate fi aranjata in asa fel incat sa fie aceasi pentru toti si astfel copilul sa beneficieze cat mai mult .
4. colectarea de date astfel incat sa poti tine evidenta a ceea ce face si care sunt evolutiile copilului sunt extrem de usor de tinut pentru ca stii in fiecare clipa ceea ce copilul stie si ceea ce nu stie
5. progresele copilului sunt simplu de urmarit si de asemenea carentele unde trebuie mai mult lucrat ies in evidenta...
Componentele “discrete trial” si amanunte despre acesta:
1. SD (discriminative stimulus) sau cerinta
- Reprezinta instructiunea sau intrebarea adresata copilului …de exemplu “ ce este asta?”
- este semnalul adresat copilului ca un raspuns este asteptat si ca premiul sau “reinforcementul” este disponibil
- trebuie dat cu voce un pic mai inalta si mai autoritara decat vorbirea in mod uzual , mai ales in stadiile incipiente ale terapiei
- nu trebuie adaugate alte cuvinte in momentul in care se da SD-ul ….tendinta oricarui profesor (mai ales in cazul copiilor normali )va fi sa adauge in fata SD-ului si numele copilului de genul : “ Radu , ce este asta ?” … sau “ Radu , spune-mi te rog ce este asta ? “ ….ambele variante sunt gresite ; desi este foarte dificil mai ales la inceput SD-ul inseamna doar “ce este asta ?” si atat . nici un alt cuvant nu trebuie adaugat pentru ca pentru un copil autist fiecare din cele trei exemple de mai sus este total diferit de celelalte – desi pentru noi pot inseeamna cam aceleasi lucruri .
- un SD nu trebuie niciodata repetat pana “discrete trial” nu s-a incheiat – asta inseamna ca nu o sa repetam SD-ul de mai multe ori cu speranta ca la un moment dat copilul va fi atent la noi si va raspunde la o intrebare/cerinta pe care i-am repetat-o de 10 ori ; ideea este ca copilul sa raswpunda de la prima cerinta ( intodeauna “discrete trial” inseamna SD-Raspuns-consecinta si nu trebuie sa mai punem nici o intrebare pana nu a existat o consecinta pentru intrebarea deja pusa – cu alte cuvinte am sa dau SD : “ce este asta?” , copilul nu o sa spuna nimic (asta este raspunsul/comportamentul/actiunea copilului) si consecinta este ca ii spun un scurt “NU” si abia apoi dau din nou SD-ul )
- SD-ul trebuie stabilit dinainte si orice parinte/profesor trebuie sa foloseasca identic si la fel acelasi SD pentru aceasi sarcina – nu se admite nici macar o mica modificare fata de SD stabilit de comun acord ( exista o singura exceptie care se intampla mai tarziu in cadrul generalizarii si in care copilul este invatat ca toate cele trei SD-uri de mai sus inseamna in fapt acelasi lucrur – asta vine insa mult mai tarziu)
2. Raspunsul / Actiunea/ Comportamentul copilului
- aceasta este raspunsul pe care copilul trebuie sa-l dea ca raspuns al unui SD si trebuie intodeauna sa fie precedat de SD si intodeauna urmat de o consecinta
- raspunsul corect la un SD este stabilit inainte de catre cei care formeaza echipa de terapie a copilului (intodeauna si familia copilului) – astfel , se va accepta ca raspuns corect acel raspuns pe care echipa considera ca copilul il poate da si nu este un subiect subiectiv lasat la latitudinea fiecarul profesor sau a celui care lucreaza in acel moment cu copilul – este un lucru absolut obiectiv si este stabilit inainte chiar de a fi introdus o anumita cerinta (SD) in programul copilului
- copilul are la dispozitie pana in 6-8 secunde ca sa raspunda – daca raspunsul nu s-a incadrat in acest interval raspunsul nu se va lua in considerare ca fiind corect si se va inchide DT (discrete trial) si se va repeta SD-ul
- nu trebuie aprobat nici un alt comportament in timpul cat trebuie dat un raspuns – de exemplu comportamentele isterice sau autostimulatoare nu pot fi acceptate odata cu raspunsul fie el si corect.
3. Reinforcing Stimulus (Consecinta pozitiva)
- aceasta este consecinta pozitiva care se intampla atunci cand copilul da un raspuns corect si poate reprezenta un premiu de orice fel ; in cele mai multe cazuri la copii autisti este foarte greu , mai ales la inceput , de asociat un premiu social ca o consecinta pozitiva si atunci se recurge la un premiu material fie el o bucatica de mancare ( o bucatica de mancare inseamna ca exemplu un tic-tac taiat in 4 sau 8 bucati sau un o farama de chips ) fie un premiu fizic ( gadilaturi , joaca sau orice ii face placere copilului ) – reinforcementul este un lucru extrem de important pentru ca el este motorul si motivatia copilului de a invata lucruri noi mai ales in stadiile de inceput ale programului atunci cand el nu este motivat prin insasi dorinta de a invata lucruri noi – ulterior copilul se automitiveaza de lucrurile pe care le invata si de asemenea devine din ce in ce mai dornic inclusiv de consecinte pozitive sociale (de exemplu de a fi aplaudat , de a i se spune “BRAVO” ,de a i se zambi , de a se juca cu cineva sau a fi luat in seama )
- reinforcementul urmeaza imediat dupa un raspuns corect ; nu trebuie sa existe nici o intarziere in a oferi copilului premiul , mai ales in fazele incipiente ale programului
- astfel , aceste premii sau reinforcementuri vor avea ca si consecinta imediata cresterea unui anumit comportament si copilul va fi incurajat sa raspunda cat mai corect si de asemenea un anumit comportament de dorit va fi astfel incurajat sa apara cat mai des
- este la fel foarte important ca un premiu stabilit pentru lectii sau in cadrul programului in general sa nu fie folosit decat in cadrul unui “discrete trial” pentru a mentine motivarea pentru premiul respectiv cat mai mare si a nu creea artificial o “satietate” pentru un anumit premiu.
- La fel , este foarte important a avea in minte faptul ca fiecare copil este diferit si ca reinforcementurile sau premiile nu sunt aceleasi la fiecare copil ; ceea ce il place fiecarui copil in parte trebuie stabilit luand in considerare copilul respectiv si nu o chestie data
- Ceea ce mai trebuie luat in considerare in cazul reinforcementurilor este ca trebuie sa fie chestii simplu de dat si care sa se termine repede sau daca este vorba de mancare sa poata fi mancata si ingerata extrem de rapid astfel incat timpul din momentul in care este dat premiul (consecinta pozitiva) si urmatorul SD sa nu depaseasca 8-10 secunde maximum
- De fiecare data cand este oferit un reinforcement material trebuie oferit si un reinforcement verbal de genul “bravo” , “foarte bine” sau orice altceva de acelasi gen astfel incat la un moment dat copilul sa asocieze orice bravo cu mandria de a fi facut un lucru bun ; asta trebuie facuta din mai multe motivatii printre care : in viata reala nimeni nu-i va oferi un premiu material pentru un raspuns corect si totusi el va trebui sa stie cand a raspuns corect ci cel mai probabil un “bravo” ; o a doua motivatie este ca pe masura ce programul se deruleaza se va renunta incet la reinforcementurile materiale si se va pune din ce in ce mai mult accent pe reinforcementurile verbale care vor fi asociate din ce in ce mai mult cu consecintele pozitive de ordin social. Un amanunt important este faptul ca reinforcementul verbal trebuie spus cu o alta tonalitate decat tonalitatea folosita la SD astfel incat copilul sa faca diferenta ; la reinforcementul verbal se va folosi o tonalitate teatrala si o voce extrem de fericita si tare.
- Reinforcementul material nu trebuie dat in cantitati mari pentru ca desi o bucata mai mare poate creea o satisfactie mai mare a copilului pericolul de satietate pentru premiul respectiv si pierderea motivatiei sunt aproape certe
- Din aceasi cauza a motivatiei reinforcementurile trebuie sa nu fie de un singur fel astfel incat pe parcursul unei zile o sa folosesc in mod aleator cel putin 4-5 feluri de reinforcementuri ( tic tac / chipsuri / napolitane / sticksuri / gadilaturi / o carte cu imagini …etc.)
- Exista mai multe tipuri de reinforcementuri precum exista si mai multe feluri de consecinte : pozitive (pentru a creste un anumit comportament si frecventa aparitiei acestuia )sau negative (pentru a scadea frecventa aparitiei acestuia ) precum exista reinforcementuri principale (care sunt reinforcementurile materiale la inceput) si reinforcementuri secundare (cum sunt reinforcementurile verbale/sociale la inceput ) ….
#61623; cel mai folosit Reinforcement negativ (sau consecinta negativa) este cuvantul “NU” astfel incat sa se creeze o consecinta negativa care se poate arata copilului fara a folosi consecinte negative materiale (asa numitele aversive) ; acest “NU” cu voce tare se va folosi imediat ce copilul da un raspuns incorect sau nu da nici un fel de raspuns ; se va folosi doar in momentul in care pentru o anumita cerinta suntem absolut convinsi ca copilul poate raspunde si stie raspunsul ; folosind “NU” il ajutam pe copil sa faca diferenta intre raspunsurile corecte si cele incorecte ; de asemenea folosirea lui “NU” ii face pe toti cei care intra in contact cu copilul sa fie consecventi in atitudinea lor in fata copilului si de asemenea il va ajuta pe copil sa isi creeze comportamentul necesar sa discearna intre corect si incorect ; acest “NU” trebuie spus tare si cu o voce neutra , cu foarte mult calm astfel incat copilul sa nu se sperie ci doar sa stie ca nu poate primi premiul ptr ca raspunsul sau a fost unul gresit
Folosirea reinforcementurilor pozitive si negative este foarte importanta pentru ca sunt motorul de mers inainte al copilului . Ajustarea lor trebuie facuta incontinuu astfel incat sa ramana din punct de vedere motivational la fel de importante pentru copil ….
....asa cum spuneam mai devreme programele de terapie comportamentala au trei parti : o parte initiala care se numeste pretratament , o parte de mijloc (si cea mai importanta) care este terapia propriuzisa sau programul curent si o parte finala a fiecarui program care se numeste generalizare...
...terapia incepe cu o perioada de cateva saptamani de pretratament ... aici nu exista un program concret de lucru , nu exista sittinguri si aproape totul este la "liber" ... ideea pretratamentului este aceea de a il invata pe copil ca exista "consecinte" placute si mai putin placute si de a lua controlul practic asupra lui ... cu siguranta cei mai importanti oameni in cadrul pretratamentului sunt parintii si familia copilului pentru ca ei sunt cei care trebuie sa-si modifice complet comportamentul lor vis a vis de copil ... dupa un timp foarte scurt si copii vor reactiona la aceasta schimbare de comportament si isi vor adapta si ei comportamentul astfel incat sa le fie cat mai usor ...
Poate ca termenul de a "prelua controlul" asupra copilului o sa li se para unora prea dur si unii o sa spuna : "ok , copilul meu face lucrul ala sau celalalt ..." ...ideea este ca copilul sa faca acel lucru nu doar din cand in cand si nu doar atunci cand are el chef ...si cu siguranta nu doar dupa ce ii repetam de 10 ori sa faca un lucru ....ideea este ca copilul sa "execute" imediat ce i s-a dat o comanda - unii iar o sa spuna ca parca este catel si il dresezi si de altfel nici nu sunt departe de realitate : in prima faza cam asta faci ...il dresezi - ideea este sa ii incurajezi comportamentele pozitive si sa ii descurajezi comportamentele negative.
La modul practic , nimic nu mai capata ca urmare a unui planset sau unui semn ; noi ca parinti ne-am invatat "sa ghicim" cam ce ar vrea copilul din doar cateva semne pe care le face sau in functie de ceea ce face sa intuim cam ce anume ar vrea sau ce anume il deranjeaza si sa reactionam ca atare , respectiv sa il ajutam sa obtina ceea ce vroia ....este cel mai gresit lucru pe care il facem ...: desi nu pare cei mai multi dintre ei pot face o gramada de lucruri si cere o gramada de lucruri respectiv sunt apti de a deschide o cale de comunicare dar de foarte multe ori noi suntem cei care opturam calea respectiva ajutandu-i de fiecare data.
Totul trebuie inceput de la capat si comportamentul nostru fata de ei trebuie sa fie unul in care ei trebuie sa dea ceva in schimbul ajutorui nostru ; astfel , in primul rand de fiecare data cand imi cere ceva am sa-i cer si eu ceva in schimb : ma ia de mana si ma duce sa-i dau apa - il pun sa-mi dea un lucru de pe masa (ideea este nu doar sa-l pun verbal ci sa-l si invat cum sa-mi dea lucrul acela de pe masa ajutandu-l fizic sa mi-l dea ) si imediat dupa ce a executat ceea ce l-am rugat ii dau o gura de apa...si continui schimbul - ii cer din nou acelasi lucru de pe masa si i-ar il ajut sa mi-l dea si iar ii dau o gura de apa ...si iarasi da' capo...si dupa ce fac chestia asta de 3-4 ori a cincea oara doar ii cer sa mi-l dea de pe masa si nu il mai ajut ...daca mi-l da primeste apa , daca nu mi-l da nu primeste apa. ... o sa fiti suprinsi cat de repede pot sa invete anumite lucruri ...la fel , nu va speriati de faptul ca o sa planga si o sa tipe ca nu ii dati apa ... iar voua o sa vi se smulga inima din piept cand o sa-l vedeti ....daca insa ati cedat o data ati pierdut tot ceea ce ati inceput sa lucrati ...mai mult decat atat , s-ar putea ca incapatanarea si tipetele/plansetele sa dureze ore ...in final insa toti cedeaza si executa ceea ce i-ati cerut sa faca ... cand insa executa din proprie initiativa ceea ce ati cerut aplaudati-l , spunetii bravoooo , bucurativa ca si cand ar fi rezolvat cea mai grea problema de matematica si datii din belsug ceea ce isi dorea ....poate fi prima batalie castigata ! ...incercati sa faceti acelasi lucru pentru aproape orice lucru pe care si-l doreste : nimic nu mai are voie sa capete gratis... si pentru fiecare comportament bun premiati-l si material si verbal din belsug ca sa-i intariti respectivul comportament ....
Acelasi procedeu se aplica pentru comportamente negative .... niciodata nu trebuie sa obtina ceva daca are un comportament nelalocul lui ( si aici o sa vi se rupa inima ....dar cea mai sigura cale spre a ajunge acolo unde va doriti este sa nu cedati ) .... cel mai simplu mod de a scapa de un comportament isteric si de tipete este sa il ignorati ....COMPLET ! .... de cele mai multe ori cand nu obtine ceva il apuca plansul si tipetele si se tranteste pe jos ( cel putin asa facea radu) ... cam dupa 1-2 ore de plansete si istericale continui (in care noi il ignoram complet...ignor complet inseamna ca radu se zvarcolea pe jos si tipa si plangea la picioarele scaunului pe care eu stateam la masa si mancam si eu continuam sa mananc fara sa-i arunc macar o privire - numai eu stiu insa cum mancam si ce era in sufletul meu ) isi revenea si se oprea : in momentul in care 5 min nu tipa si se linistea incepeam sa-l bagam in seama si sa-i spunem : "bravo , foarte bine , radu nu mai plange ; radu este un baiat foarte bun pentru ca nu plange" ...daca o lua de la capat o luam si noi de la capat cu ignorul ....daca se potolea in continuare ne jucam impreuna , etc. ..... una peste alta desi este cumplit de greu (mai ales prin prisma faptului ca toti cei care stau in jurul lui trebuie sa aiba acelasi tip de comportament ) este calea prin care el incepe sa se adapteze si sa-si schimbe comportamentul ....la modul practic insa totul va castiga ascultandu-va si comportandu-se frumos si dandu-va ceva in schimbul a ceea ce cere....puteti sa mergeti si mai departe si sa il obligati sa spuna cuvinte - la fel ,nimic nu i se da pana nu cere in cuvinte simple : apa , da - sunt unele din cele mai simple cuvinte dar si cele mai aducatoare de profituri din punctul lui de vedere ; la inceput nici nu este nevoie sa le spuna ca atare , este deajuns sa balmajeasca ceva care sa semene...radu la inceput spunea apa intr-un fel de tipat de genul "aaaaa..." si primea apa ....nu spunea - nu primea....
ceea ce pot sa va spun este ca dupa cam o luna de astfel de comportament din partea parintilor si a familiei in general toti copii (aproape fara exceptii ) se adapteaza ....cu siguranta o sa aiba un contact vizual infinit mai bun decat in acest moment si aproape sigur o sa auziti primele cuvinte sau macar incercari de cuvinte .... pana in acest moment toti copii (fara exceptie) pe care i-am cunoscut si a caror parinti au fost fermi pe pozitie si si-au schimbat comportamentul (nota bene : fara nici un fel de program curent sau terapie efectiva) au obtinut in mai putin de o luna progrese remarcabile ....acum o sa continui un pic despre reinforcement care mie mi se pare extrem de important si de ajutor intr-o abordare comportamentala a copilului...
Reinforcementul sau premiile …
…ideea reinforcementului este aceea de a creste frecventa raspunsurilor si comportamentelor corecte , raspunsurile/actiunile/comportamentele corecte fiind imediat urmate de consecinte pozitive immediate.
…reinforcementul reprezinta un fapt pozitiv care a urmat imediat dupa un comportament corect
…prin definitie reinforcementul corect adminsitrat va creste frecventa de aparitie a unui comportament
…daca frecventa comportamentului pe care noi vrem sa o incurajam nu creste folosind un anumit reinforcement (premiu) inseamna ca din punct de vedere al copilului respectivul premiu nu este destul de motivant , deci nu este (sau nu mai este) un reinforcer pentru el.
… reinforcementul in traducere ar trebui sa fie “intaritor”…ca definitie se diferentiaza de premiu prin faptul ca premiul se acorda ca urmare a unui lucru /actiune bine facuta dar care ulterior nu creste neaparat frecventa unui comportament ….nu stiu daca m-am facut eu foarte bine inteles dar principial eu am sa-I spun in continuare “premiu” chiar daca nu este cea mai corecta exprimare
Exista atat intaritori/reinforcementuri pozitive cat si negative … trebuie retinut totusi ca orice intaritori cresc frecventa unui anumit fel de comportament (inclusiv cele negative cresc frecventa a nu face ceva ...)
In general intaritorii pozitivi se refera la cresterea frecventei unui raspuns care este urmat de un eveniment favorabil /pozitiv …astfel , intaritorii pozitivi pot fi considerati acel lucru placut care se intampla copilului urmare a unei actiuni/comportament/raspuns corect ; de fiecare data cand ne gandim la un intaritor trebuie sa o facem cu gandul la copilul respectiv si nu in general (din experienta personala pot sa spun ca ceea ce ii repugna baiatului meu mare , respectiv sa-l gadil si sa-l smotocesc pe radu il amuza teribil si il face sa fie in al noulea cer …)….intaritorii pozitivi pot fi practic asa cum am spus orice atat material cat si social care ii fac placere copilului …
Intaritorii negativi se refera la cresterea frecventei unui anumit comportament prin dorinta copilului de a nu i se mai intampla un anumit lucru si anume respectivul intaritorul negativ care se intampla de fiecare data dupa ce a executat o anumita actiune intr-un anumit fel ….astfel , intr-o situatie in care copilul se va confrunta cu o situatie neplacuta urmare a unei actiuni a sa si reuseste sa evite situatia respectiva printr-un anumit comportament data viitoare aflat fiind intr-o postura asemenatoare va alege calea prin care va putea sa evite ca situatia neplacuta din punctul lui de vedere sa nu se mai repete. Ideea este ca acesti intaritori negativi sa duca catre o crestere a frecventei unui anumit comportament pe care noi incercam sa o facem ….daca nu creste frecventa aparitiei respectivului comportament pe care noi o targetam inseamna ca respectivul intaritor negativ nu este de fapt intaritor negativ si din punctul de vedere al copilului…….si ca sa dau cateva exemple diun viata de zi cu zi …: parintele incepe sa tipe la copil (situatie neplacuta) sa-si stranga jucariile si copilul le strange (comportament) , parintele se va opri din tipat (intaritor negativ)…astfel , o multime din comportamentele noastre ca si parinti pot deveni intaritori negativi pentru copii normali sau autisti…un alt exemplu ar putea fi in felul urmator (acesta este un exempla pe care am sa-l dau aici doar ca sa subliniez cat de mult putem gresi in anumite situatii si cat de important este si comportamentul nostru vis a vis de copii : … un copil plange si tipa langa un parinte si isi intinde mainile sa fie luat in brate (situatie neplacuta din punctul de vedere al parintelui pentru ca copilul plange) , parintele ia copilul in brate (actiune/comportament) , iar copilul se opreste din plans (intaritor negativ pentru parinte care se bucura ca a rezolvat o problema care il facea sa se simta prost, respectiv plasetele copilului …) … partea cea mai proasta a intamplarii este ca foarte probabil atunci cand copilul va vrea din nou in brate va incepe din nou sa planga si sa tipe pentru ca el a primit la randul sau un intaritor pozitiv din partea parintelui atunci cand a plans – a fost luat in brate ….exista o vorba care spune ca orice invat are si dezvat ; nimic mai adevarat dar efortul depus pentru a dezvata ceva este infinit mai mare decat efortul si atentia depuse pentru a nu oferi copilului intaritori pozitivi in situatii de genul celei descrise mai sus.
….de cele mai multe ori este preferabil sa se utilizeze intaritori pozitivi pentru cresterea anumitor comportamente si tot intaritori pozitivi pentru descresterea altora ….asta nu inseamna insa ca nu va trebui sa fim atenti tocmai la folosirea intaritorilor negativi in mod nativ de catre copii si folosirea lor ca sa-si atinga targeturile pe care ei considera ca le au la un moment dat. …de foarte multe ori din pacate cadem in plasa …
o sa imi permit sa divaghez un pic de la cursul firesc pentru a spune cateva lucruri referitoare la preterapie ... asta deoarece dupa discutiile fata in fata din ultimele saptamani cu cativa parinti am realizat ca sunt unii parinti care sunt foarte tentati de spune : " ok , cam asta fac si eu cu copilul ..." ....sau " hm , pai eu detin controlul copilului si el executa cam tot ce ii spun eu " ....din discutiile ulterioare insa am cam ajuns la concluzia impreuna cu parintii ca asta este mai mult ca sa ne linistim noi constinta decat ca sa vedem adevarul asa cum este el ... controlul asupra unui copil (autist sau nu ) este atunci cand executa toate sarcinile (pe care voi ca parintii stiti ca le poate executa si numai pe acelea ptr ca o raportare la alte sarcini pe care nu le stie indeplini nu are sens) de fiecare data cand cereti ca o sarcina sa fie indeplinita ... sau macar in noua cazuri din zece copilul indeplineste sarcina si nu doar din cand in cand atunci cand vrea el - poate ca este surprinzator dar cei mai multi din copii autisti (mai ales cei cu autism nu foarte sever) stiu exact ce ar trebui sa faca ca sa indeplineasca o sarcina si de asta si tentatia parintelui de a spune "hm , copilul meu stie sa faca asta"....realitatea este un pic diferita : copilul stie intradevar sa duca la capat o sarcina atunci cand in minim 80% din cazuri executa o sarcina din prima incercare.... pana atunci oricat ne-ar place sa credem ca stie, ramanem ancorati la capitolul "face atunci cand vrea el " ...zilele trecute o mama imi povestea cum lucreaza cu copilul dar ca la un moment dat(dupa doar cateva minute) copilul se plictiseste si refuza pur si simplu sa mai faca ceva sau pur si simplu pleaca de langa mama lui .... asta este una din cele mai mari greseli in modul de a vedea lucrurile ... pentru ca odata ce copilul ne controleaza va invata atat si cand va vrea el .... posibilitatile reale de progres ale unui copil in cazul dat sunt minuscule ... la modul practic cel mai simplu mod este de a lua mai intai controlul asupra copilului ( (in cazul dat copilul ar trebui pur si simplu obligat sa nu plece si sa-si continue sarcina ajutat fizic de mama) ... desi s-ar putea sa ne lovim de multe tipete si istericale pe tema asta-cel putin la inceput in mod sigur- foarte repede copii se vor adapta si vor vedea ca este mai simplu sa execute sarcina sau macar sa incerce sa o faca decat sa incerce sa plece sau sa refuze sa o faca....
la fel , consecventa este o parte cumplit de importanta al acestei lupte de a lua controlul copilului ... una din greselile pe care le facem in mod uzual este aceea de a repeta de cateva ori (cateodata si de 10 ori ) o comanda pana cand copilul se hotareste sa faca ceva cu speranta ca odata macar copilul va fi atent si va executa .... cel mai simplu insa este ca pe de o parte sa ne asiguram atentia copilului inainte de a ii da o comanda si apoi a lucra cu copilul sa-mi raspunda de prima data....ultimul lucru este o chestiune de durata dar care porneste din aceasi preterapie si scopul acesteia - preluarea controlului asupra copilului ; odata acest lucru realizat salturile pe care copilul le va face la toate capitolele va fi infinit mai rapid .... la modul practic eficienta se dubleaza . Vorbeam un pic mai devreme despre consecventa : ... desi poate in foarte multe cazuri ne vine foarte greu sa nu cedam (fie si din motivul meschin sa ne lase in pace si sa nu-l mai auzim plagand sau tipand si sa ne putem vedea de treaba noastra) din diverse motivatii ca sa nu mai spun de mila nu asta este atitudinea care ii va aduce beneficii pe termen lung copilului . De asemenea cateodata ne punem problema de genul :" ok ...lasa ca ii fac placerea acum si asta este ultima oara" ...sau altfel de argumente interioare pe acelasi calapod ... pe masura ce trece timpul si copilul se invata ca la un moment dat cedati oricat de fermi ati fi la inceput copilul o sa-si prelungeasca tipetele si plansetele pentru ca el stie ca la un moment dat dvs o sa cedati ... cu cat o sa lungiti perioada in care cedati (spunand mai intai "nu" de o suta de ori ) cu atat copilul o sa prelungeasca si el perioada in care va plange sau va fi isteric pentru ca el stie ca in cazul 101 se poate sa cedati ....si atunci de ce sa nu incerce pana la limita ?!....
... pana la capat totul tine de determinarea cu care priviti problema , de cat de mult va doriti ca copilul sa se schimbe si cat de mult alocati pentru acest lucru precum si de nivelul de consecventa pe care il adoptati -
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=154
doralina spune:
Secvente video, diverse programe
Linii
http://www.youtube.com/watch?v=0HJX8tgvuco&mode=related&search=
imitation
http://www.youtube.com/watch?v=Q57WCyW2H0Q&mode=related&search=
letters
http://www.youtube.com/watch?v=uX25vkIItg8&mode=related&search=
matching 3d 2d
http://www.youtube.com/watch?v=csJtawGFiIQ&mode=related&search=
hhttp://www.youtube.com/watch?
http://www.youtube.com/watch?v=PMBcFLUxszk
etc,etc
am dat o cautare dupa aba autism, sunt multe...
mari_paun spune:
Uite pun si aici linkul unde ai incarcat fragmente din emisiune - http://rapidshare.com/files/11825619/mixajema.rar.html si eu am descarcat si player pentru ea de pe internet ( de pe google flv player http://www.download.com/FLV-Player/3000-2139_4-10467081.html
Mari, mami de Ema
ardeleanu spune:
eu mi-am facut o parere foarte buna despre ABA.puteti sa imi puneti,va rog,cum se procedeaza?ce pret este ...poate a-ti mai spus si am omis..va rog mult,si noi am fi interesati,dar nu stim daca avem posibilitatea materiala .baietelul nostru are 2 ani si 3 luni si am inteles ca si copiii de varsta lui pot face ABA.adica nu este prea devreme.el are down.va multumesc anticipat corina,mamica lui cristi
http://good-times.webshots.com/album/556797738mcJoLA http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1ebd177f9d364356611936&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=email
doralina spune:
Superman vine in chip de student
20 Februarie 2007
Cristina Olivia Moldovan
Evenimentul Zilei
Pentru copiii autisti, in lumea carora nu exista nici basme si nici desene animate, studentii-tutori au devenit supereroi.
daca ar putea, i-ar lua de guler si i-ar scutura pe toti medicii care au decretat „irecuperabil” in fata parintilor ce au copii autisti. Jobul lor studentesc nu este sa imparta fluturasi sau sa curete mesele intr-un bar. Au putin peste 20 de ani si o preocupare demna de intelepciunea celor mari: lupta sa-i scoata pe micutii autisti din lumea lor si sa-i integreze in cea reala. Fericirea lor? „Cand S. a reusit sa tina singur lingura in mana”, „Cand M. m-a intrebat unde merg oamenii de pe strada?”, „Cand A. mi-a spus: „Ana, vreau sa te pup”.”
Ba se poate!
Ea are 20 de ani si vointa cat zece, el are 7 ani, sindromul Down si note de autism. Cand ies la plimbare, fata il cara in brate, ii arata copacii si le rosteste numele. El, chinuindu-se sa o imite, scoate un sunet. Este semn bun, un mic progres. Dupa cateva luni de terapie cu S., Camelia a reusit sa-l faca sa tina singur lingura si sa ceara ceva spunand „da-da”. S. este violent, nu vorbeste, face pe el si nu mananca singur. Camelia nu are de gand sa lase lucrurile asa. „Nu renunt la el pana nu-l invat sa mearga cat de cat, sa manance singur si sa spuna cateva cuvinte”, s-a ambitionat fata.
In cabinetul medicilor copilului, fata a auzit cu urechile ei ca nu se poate face nimic. „Le-am spus ca o sa le demonstrez ca se insala, iar dupa cateva luni am mers din nou cu S., sa vada progresele. Au ramas muti, cu tot cu diplomele lor”, spune fata. Dupa acest episod, doctorii nu au mai primit-o in cabinet.
„Stiu clar ca voi face asta toata viata”
Dimineata, de trei-patru ori pe saptamana, Camelia face terapie cu S. Apoi merge la alt serviciu: este supraveghetoare intr-o sala de cinema. Iar printre picaturi, ajunge si la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, unde este studenta in anul III. De S. nu o leaga niciun grad de rudenie. Doar ambitia o face sa lupte pentru baietelul a carui performanta se masoara in „da-da”, la varsta la care ar fi trebuit sa mearga la scoala.
„Sunt atat de inversunata pentru ca am vazut ca nu se face nimic in Romania pentru acesti copii. Iar mentalitatea fata de boala lor este una atat de invechita. Stiu clar ca asta voi face toata viata”, spune fata, ale carei zile incep la ora 7.00 si se incheie noaptea, la 3.00. „Dar nu ma plang! Zau ca nu ma plang!”
Sansa ABA
La centrul „Horia Motoi”, parintii isi aduc copiii autisti pentru o terapie ce-i scoate din nebuloasa lor pentru a-i invata conventiile lumii reale. Cand vin prima data la centru, nimic din jurul lor nu are vreo noima: ignora aproape tot ce-i inconjoara, nu ii impresioneaza nimeni si nimic, nu au curiozitati. Autistii dezvolta obsesii pentru un anumit obiect, au miscari repetitive, vorbesc greu sau deloc. Dupa cativa ani de terapie si o munca de Sisif, micutii ajung la un stadiu la care parintii nici nu indraznesc sa spere: se descurca singuri, vorbesc si merg la gradinita alaturi de copiii fara probleme. Terapia aplicata se numeste ABA (Applied Behavior Analysis, adica Terapie Comportamentala Aplicata).
Se lucreaza individual, 40 de ore pe saptamana, pentru o perioada de minimum doi ani, timp in care, prin repetitie si recompensa, cei mici invata de la a scoate grupuri de sunete pana la a recunoaste si numi sentimente.
Tinerii instruiti la „Horia Motoi” pentru a lucra cu cei mici sunt studenti sau absolventi, specializati in psihologie sau asistenta sociala. In scoala invata ca un copil diagnosticat cu autism este irecuperabil si ca, in cel mai bun caz, i se pot forma cateva deprinderi doar cat sa traiasca fara a-si face rau singur. Succesele pe care le inregistreaza insa cu cei mici contrazic toate cursurile.
„Ana, vreau sa te pup”
Ana lucreaza de cateva luni in acest centru, este studenta in anul III la Asistenta Sociala si a aflat de la profesori ca cel mai mare progres pe care il poate face un copil autist intr-un an este sa puna inele pe un bat. Micutul nu invata daca nu repeta. „Ii iei manuta, i-o pui pe masinuta si-i spui „Aceasta este o masinuta”, pana cand el invata. Si tot asa”, a invatat Ana. Ca sa poti face asta iti trebuie rabdare si nervi de otel. „Cand ma enervez si simt ca explodez, trag aer in piept si o iau de la capat. Stiu ca el nu poate, nu ca nu vrea”, a inteles Ana. Cea mai mare bucurie a fetei a fost cand unul dintre baietei a imbratisat-o si i-a spus: „Ana, vreau sa te pup”.
„Umbra” pentru copilul autist
Andrei a terminat recent o facultate de Litere, iar acum este „umbra” lui M., un baietel diagnosticat cu autism. Micutul merge la o gradinita normala, deocamdata insotit de Andrei. Tanarul sta in spatele lui, iar cand educatoarea pune intrebari care copilului nu ii sunt familiare, Andrei ii sufla raspunsul. Plastilina il fascineaza pe baiat si il introduce in lumea lui secreta. Atunci intervine Andrei. In parc, baiatul face pe clovnul pentru ca micutii sa se joace si cu prietenul lui. „Eu trebuie sa fiu amuzant pentru a atrage copiii, iar el va fi acceptat automat.” Momentele in care cel mic are initiativa si curiozitati sunt cele mai fericite pentru tanar. „Unde merg oamenii acestia de pe strada?”, a fost intrebarea care l-a induiosat pe Andrei.
Cu prietenul cel mic in caminul studentesc
Unii parinti aleg ca micutii lor sa faca terapie acasa, asa ca dau anunturi in ziar sau le lipesc pe la facultatile de psihologie. Elena este mama unor gemeni autisti si a angajat cinci studente care fac terapie ABA acasa, cu cei doi copii, in varsta de patru ani si trei luni. „Au fost momente cand plangeam toate cinci, pentru ca lucrurile nu mergeau bine. Altele, cand, in parc, lumea se uita lung la noi si nu intelegea de ce radeam si strigam „bravo” ca nebunele, aruncand copiii, fericiti, de la una la alta.”
Increderea ei in studente a mers atat de departe incat, ca sa vada cum unul dintre micuti aplica in societate ceea ce a invatat acasa, l-a lasat un weekend cu una dintre fete. Au stat impreuna in caminul studentesc, apoi l-a dus cu trenul in orasul ei natal. Parintii au stat cu inima cat un purice tot weekendul, insa micutul a trecut testul.
Destin
Primul zambet pentru tata
Povestea Elenei si a familiei ei pare desprinsa dintr-un scenariu de Hollywood: cand copiii aveau aproape doi ani, vecinii nu mai suportau urletele micutilor si le bateau intruna in teava. Elena si sotul ei au imprumutat bani si s-au mutat la curte.
Micutii lor urlau aproape mereu, fara motiv. Nu dormeau mai mult de patru ore din 24, pentru ei nu exista somn de noapte. Nu vedeau nimic in jurul lor, nu reactionau la niciun stimul. Prezenta mamei si a tatalui era mai putin importanta decat niste bidoane de plastic si o carte, pentru care dezvoltasera o obsesie. Unul se legana, altul se dadea cu capul de pereti. Nu exista spital si medic in Bucuresti la care sa nu-i fi dus parintii. Micutilor li se prescriau medicamente care sa le potoleasca momentele de criza, iar la terapie, in spital, nu erau primiti pentru ca „fac prea urat”.
Mama a auzit de terapia ABA, a luat legatura cu familii care o aplicasera cu succes si a inceput munca. Dupa doua luni de terapie, copiii s-au bucurat pentru prima data cand tatal a intrat pe usa. Daca la doi ani si trei luni varsta lor mentala era de noua luni, dupa un an si jumatate de munca, varsta mentala o depaseste cu cateva luni pe cea cronologica. „Nici nu visam sa ajungem pana aici. Acum lucram chestiuni de fineturi, cum ar fi recunoasterea si intelegerea unor emotii”, spune fericita mama. Copiii merg la gradinita normala, cu insotitor care ii observa din umbra, iar cand vor ajunge la varsta de scoala vor fi deja pe cont propriu.
http://www.expres.ro/article.php?artid=292868
doralina spune:
prin bunavointa multor parinti care fac Aba se incropeste o mini biblioteca virtuala
Puteti descarca materiale gratuit de aici
http://www.savefile.com/projects/1065768
http://www.savefile.com/projects/1065829
Manualul lovaas partea 1, 2
http://www.savefile.com/projects/1071874
work in progress
http://www.savefile.com/projects/1069063
Selectarea materialelor de instructie
http://www.savefile.com/projects/1068301
Exemple de programe