Metoda ABA

Vreau si eu daca ma poate lamuri cine, mai multe informati despre aceste cursuri. Orice stiti legat de ABA.

Cunoasteti cazuri cu down care au urmat aceste cursuri si au avut rezultate bune? Ajunge copil la nivelul unui copil normal?
Va multumesc pentru orice informatie.



Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

doralina spune:

Paula,

Printesei tale i-ar face tare bine aba...Ti-am pus odata un link despre Malina, o fetita cu sd din Barlad care a facut Aba...nu ti-a venit a crede...
Ti-am trimis un manual ABA tradus, nu cred ca l-ai citit...
Era cat pe ce sa ne intalnim in deja de-acum celebrul parc Drumul Taberei, ai contramandat telefonic intalnirea in ultimul moment...intervenise ceva...
Vreau sa-l vezi pe baietelul meu, vladut...
Mi-esti tare draga...Hai sa mai incercam odata, vrei?
poate vine si ADA...
Despre intalnirile esuate cu destinul ea ar scrie foarte frumos...

doralina spune:

Povestea Malinei de Hunea Corina

De la varsta noua luni am mers cu Malina la kinetoterapie la Spitalul de Copii “Sf. Nicolae” din Barlad. Eram foarte derutata si dezorientata. Domnul profesor kinetoterapeut Damian Romica m-a ajutat foarte mult sa-mi pastrez optimismul.

La numai cateva luni s-a deschis la spital programull terapeutic pentru copii cu nevoi speciale “Scoala lui Cristi”. Acest program oferea terapie atat pentru copii din orfelinate cat si pentru copii din familii. Domnul profesor mi-a spus despre acest program si am mers si am vorbit cu doamna Tracy Pierce Woodall. Am rugat-o sa o primeasca pe Malina in program, iar dumneaei mi-a spus sa astept pana cand va avea un loc liber. La doua sau trei luni de la deschidere am primit un telefon din partea domnului profesor prin care ma anunta sa ma duc cu Malina la “Scoala lui Cristi” pentru ca s-a mai eliberat un loc.

Si asa pe la varsta de un an si sapte luni Malina a inceput terapia la fundatie. Ea era un bebelus scump, abia incepuse sa mearga bine (mai cadea din cand in cand) si spunea numai cateva cuvinte ca “ta-ta”, “pa-pa”, “cecei”, “sosete”, dar nu cred ca le pricepea in adevaratul sens al cuvantului.

La inceput eram foarte sceptica, eram dezorientata, plangeam mereu, nu credeam ca o sa poata invata ceva. Medicul la care am fost nu ne-a dat multe sanse cu privire la dezvoltarea ei psihica. Datorita fundatiei, a programelor cat si a terapeutilor, Malina a inceput putin cate putin sa recupereze in dezvoltare. Vazand progresul ei, am inceput sa fiu mai optimista, sa imi doresc sa traiesc ca sa o ajut pe micuta. Am trecut prin momente foarte neplacute pe care numai o mama cu un copil cu probleme si oamenii cu suflet mare le pot intelege.

Asa a implinit Malina doi anisori. A inceput sa se joace cu diverse jocuri, cu cuburi, si dupa multa munca din partea terapeutilor a spus pentru prima oara MAMA. A fost o zi de neuitat. Dupa aceea parca totul venea de la sine, la cateva zile mai invata cate un cuvant nou. Imi aduc aminte ca pe la doi ani si opt luni eram intr-un spital de recuperare si Malina stia deja vreo 20-30 de cuvinte.

La trei ani cunostea deja toti membrii familiei, toate lucrurile uzuale din casa, stia care sunt anumite camere din casa (bucatarie, sufragerie, baie etc.). A lucrat cu Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini (PECS) si isi lua caietul si imi arata cand vroia ceva. Asa a inceput sa vorbeasca mai bine. Mai intai a folosit propozitii din doua cuvinte, apoi propozitii din trei cuvinte.

La trei ani si opt luni am dat-o la gradinita normala. Mergea dimineata la gradinita si dupa-amiaza la fundatie. Acest program ne-a ajutat foarte mult; am avut un noroc incredibil atat noi, familia, cat si Malina. Ma refer la faptul ca aveam unde sa o ducem in fiecare zi, si in fiecare zi invata ceva nou, un lucru, orice, care pentru ea era un pas inainte. Va puteti imagina bucuria din sufletul nostru cand vedeam ca progreseaza. Am fost tare necajiti, medicii nu ne dadeau sperante ca o sa vorbeasca, am fost intr-o perioada pe care n-as vrea sa mi-o amintesc.

In jurul varstei de trei ani deja recunostea literele din alfabet, culorile, stia sa numere pana la10-15. Era o mandrie pentru noi, deoarece de fiecare data cand mergeam cu autobuzul ea vorbea intr-una asa cum putea, si de vreme ce arata mai mica decat era in realitate oamenii se minunau de cat de isteata era la varsta ei. Asta ma facea foarte fericita.

Fundatia “Cristi’s Outreach” a fost un dar de la Dumnezeu pentru Malina si pentru copiii ca ea, cu nevoi speciale, si o spun cu sinceritate, pentru ca sunt mandra de copilul meu. Pot sa ma inteleg cu ea, vorbeste cursiv, in fraze foarte lungi. Mi-e draga ca stie ce ii place si ce nu. De exemplu, imi spune daca ii place o hainuta sau nu.

In jurul varstei de patru ani, tot la fundatie a invatat sa se imbrace si sa se dezbrace. Au fost momente cand credeam ca nu o sa poata invata asta niciodata. Dar cu ajutorul terapeutilor de la fundatie am trecut si de aceasta problema ca si de multe altele.

Terapia ABA si logopedia primite la fundatie ii fac foarte bine Malinei -- este foarte energica, ii place sa mearga la terapie, ii place sa se joace cu copiii, cu jocuri, sa cante, sa spuna poezii, si acum invata multe lucruri si la gradinita. Pot sa spun ca la gradinita am avut ceva probleme: ei nu ii prea placea sa stea intr-un singur loc si doamna educatoare se plangea ca nu vrea sa asculte. Asta s-a intamplat primul an, dupa aceea Malina s-a obisnuit, am dat-o la clasa unei alte doamne educatoare care era putin mai rabdatoare, si putin cate putin a trecut si teama ca nu o sa o mai primeasca la gradinita. Acum merge in continuare la gradinita si participa la activitati asa cum poate. Dar eu sunt multumita. Trebuie sa mentionez si faptul ca pe Malina am tratat-o intotdeauna ca pe un copil normal, chiar daca stiam ca nu e la nivelul unui copil de varsta ei. Eu o vad ca pe un copil istet care, daca este ajutata in continuare prin intermediul Fundatiei “Cristi’s Outreach”, va continua sa faca progrese.
Foarte fericita am fost si atunci cand am fost la Vaslui la comisie (o data pe an se merge la comisie pentru a se vedea dezvoltarea copilului si, in functie de aceasta, a i se da un grad de handicap). Specialistii din comisie mi-au spus ca Malina este cel mai dezvoltat copil cu Sindromul Down din judetul Vaslui, avand cel mai mare Coeficient de Inteligenta (IQ=62) atat dintre copii cat si dintre adulti. Le-am spus ca merge la Fundatia “Cristi’s Outreach” si au ramas placut impresionati de rezultatele pe care le-a avut programul de terapie asupra dezvoltarii psihice, si probabil fizice, a Malinei.Vreau sa-i multumesc doamnei Tracy care a facut pentru familia noastra ceea ce n-a facut nimeni din Romania pentru noi. Doresc ca aceasta fundatie sa functioneze in continuare pentru a ajuta si alti copii cu nevoi speciale. Sunt foarte multumita de efectul acestei terapii asupra Malinei, si rugamintea mea este sa o ajutati in continuare pe fetita mea, pentru ca numai asa ea o sa fie din ce in ce mai bine.


http://www.woodallkids.org/storiesJ.html

doralina spune:

Parintele "ABA"

18 Februarie 2005 Jurnalul national
LAURA TOMA


Tatal unui copil autist a adus pentru prima data in Romania terapia de recuperare ABA, pe care a invatat-o de la specialistii americani. De doi ani, barbatul organizeaza campanii de strangere de fonduri si sustine traininguri in care instruieste tutori romani. In toamna, a fondat in Capitala primul centru din Europa de Est pentru copiii cu aceasta afectiune.



REUSITA. In Centrul "Horia Motoi", copiii autisti sunt tratati prin terapie americana
Damian N. lucreaza in publicitate si este unul dintre "romanii fericiti", cum el insusi se defineste, pentru ca poate sa duca o viata fara lipsuri "stridente". Nu a absolvit Medicina, insa cursul vietii l-a impins sa se aplece atent spre acest domeniu. Asta s-a intamplat cand a descoperit ca Radu, fiul sau, sufera de autism. Vreo doi ani a tot urcat Golgota sistemului medical romanesc, dar nu a gasit vreo metoda de recuperare. In Romania nu exista clinici specializate pentru tratarea autismului. Radu nu vorbea, facea pe el, nu reactiona la nici un fel de stimul. "Era ca o leguma miscatoare", spune tatal. Singura solutie a fost sa contacteze specialisti straini si asa a ajuns in clinici din SUA si Marea Britanie. A angajat 10 tutori romani si a adus specialistii straini sa-i instruiasca. Cu ajutorul lor intr-un an si jumatate, Radu a fost recuperat aproape 80%. Si asta dupa ce toti medicii romani i-au spus: "Obisnuiti-va cu ideea, nu e nimic de facut". Metoda de terapie comportamentala ABA nu include medicamente, ci doar lucrul cu tutori. Acum, Radu poate citi, invata engleza si schiaza.

"NU STA DEOPARTE". Dupa ce a reusit sa-l trateze pe Radu prin metoda ABA, barbatul a incercat sa ajute cat mai multi copii autisti din tara. A deprins el insusi metoda de tratare si a sustinut traininguri in care a predat tehnica unor tineri absolventi de Psihologie. Anul trecut a organizat campanii de strangere de fonduri, iar cu banii astfel adunati a fondat in Capitala Centrul "Horia Motoi", unde, din octombrie, mai multi copii au fost tratati. De asemenea, a introdus metoda de recuperare si in Centrul de copii "Sf. Margareta", unde sunt copii cu diferite boli in faze terminale, printre care si autisti. Parintii mititeilor care sunt recuperati in centru platesc un sfert din pretul tratamentului, restul este acoperit cu fondurile stranse prin campaniile initiate de "parintele ABA". Cea mai recenta campanie de acest fel s-a numit "Nu sta deoparte" si a fost o licitatie pe Internet cu desene facute de copiii din centru. "Am fost sceptic la inceput... cu licitatia, dar iata ca ne-a reusit si asta", spune Damian despre campania care s-a incheiat cu o zi in urma. Am gasit si unul dintre licitatori... Costin Popescu, un tanar care a dat 37 de euro pe o plansa desenata de manute autiste. "Am licitat pentru cea mai colorata dintre ele si am castigat...", spune impacat barbatul.

"AZI A INVATAT SA SPUNA "DA""! In Centrul "Horia Motoi", cateva tinere absolvente de Psihologie aplica metoda pe mititeii autisti timp de opt ore pe zi, incercand sa-i reintegreze in societate. Adica fiecare dintre ei sa poata urma o gradinita cu program normal cand parasesc centrul si apoi sa mearga la scoala. Vladut are trei ani si, de cand a venit in centru, a progresat foarte rapid, incat acum e un mic trofeu al locului. Se joaca intr-o camera cu tutorele sau, iar noi il privim prin geamul usii impreuna cu Damian. "Uite, el e ca o floricica", spune cald barbatul cu tinuta rece de businessman. "Va pleca in curand la gradinita."

Dintr-o incapere alaturata iese Andrei, un alt pici care azi a invatat sa spuna "DA", indiferent din ce colt al camerei l-ai striga. Asa se masoara izbanda in Centrul "Horia Motoi": intr-un cuvant nou pe zi, intr-o manuta intinsa spre un obiect, intr-o privire mai ferma catre gura care ii striga.


LA SPECIALIZARE
"Cand am vazut progresele fiului meu prin terapia americana, am hotarat sa ajut si familiile copiilor autisti care nu aveau situatia noastra financiara. Pentru a umple golul de specialisti in autism de la noi, de care m-am izbit initial, voi trimite o parte din tutorii romani angajati in centru sa mearga la cursuri in clinicile straine." - Damian N. parinte de copil autist

COPILARIE MUTA
Autismul este o tulburare neuropsihiatrica a copilariei. Se manifesta prin pierderea utilizarii cuvintelor, a contactului vizual si a interesului pentru joc sau retragere sociala. Se estimeaza ca 30%-50% din persoanele cu autism raman mute de-a lungul vietii. Autistii evita privirea celorlalti, nu inteleg expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celor din jur. La noi nu exista statistici privind autismul, in California, un copil din 300 fiind autist.


LAURA TOMA

http://www.jurnalul.ro/articol_28346/parinteleaba_.html

paula2003 spune:

doralina, scuze ca nu ne-am vazut. Poate totusi ne vedem. Andreea nu este in tara ca sa vina si ea. Tot intreb de acesta metoda ca am auzit diverse discutii si sunt putin indoita de acesta metoda(ca ar fi ceva bun pentru Alexa). Acum miercuri vine o echipa din SUA sa o vada pe Alexa si am sa-i intreb si pe ei de acesta metoda. Parerile sunt impartite si eu nu stiu daca sa investesc sau nu.




Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

doralina spune:

Doamne ajuta, Paula!

Sper sa zica comisia Da, dar eu te-as sfatui sa incerci chiar daca zice categoric Nu!!!
Eu am sa mai postez articole aici, poate alti parinti vor incerca sa schimbe destinul copiilor lor...
Imi pare bine ca ai deschis acest topic...

Povestea unui baietel autist de sapte ani demonstreaza ca
Dragostea si increderea pot invinge boala
Emilia Vlaicu



A fost odata...
Povestea lui Andrei incepe cand avea varsta de 11 luni. Atunci parintii au decis sa-l lase la bunici pentru o perioada de timp, pentru ca, avand amandoi servicii, nu se puteau ocupa „ca la carte” de cresterea lui. Mai ales ca banii de atunci nu le ofereau posibilitatea de a-i angaja o bona. Au lasat un copil vesel, care raspundea la numele lui, dornic de atentie din partea celor din jur. Dupa trei saptamani, copilul a fost readus in apartamentul din Bucuresti. „Am adus acasa un alt copil, care parca uitase care uitase care ii este numele, care prefera sa fie singur si ziua umbla cu un biberon in gura, fie gol, fie cu lapte”, povesteste mama sa, de parca totul s-ar fi petrecut intr-o tinerete de mult timp pierduta. Intrebarea pe care tocmai doream sa o rostesc a fost anticipata de catre mamica, „S-a intamplat ceva la bunici sau pur si simplu despartirea de parinti i-a cauzat boala?”. „Mult timp am crezut ca schimbarea lui Andrei s-a produs din vina noastra. Mai mult, am crezut ca este vina bunicilor. In cele din urma, cand am aflat care sunt caracteristicile bolii, cum declanseaza si care este evolutia sa, ne-am dat seama ca asa a fost sa fie. Nimeni nu a avut nici o vina”, a completat femeia.
Pana la varsta de cinci ani si jumatate, copilul nu a inregistrat nici un progres. Ba dimpotriva. Invartea intruna obiecte, aseza in permanenta niste sticle, mergea pe varfuri, atingea cu varful degetelor scandurile de la gardul bunicilor, parand ca le numara, pentru ca a doua zi sa o ia de la capat. Daca incercai sa-i atragi atentia, in prima faza te ignora, pentru ca apoi sa inceapa sa planga pana il lasai in pace. Singura distractie pe care i-o puteau oferi cei din jurul lui, cu precadere adultii, era gadilatul, datul in leagan sau aruncatul in sus. Jocuri de bebelusi. Plangea nejustificat si parintii nu gaseau solutii pentru a-l alina, ca in cazul oricarui copil de varsta lui.

Glasul specialistilor
Pentru ca parintii si-au dat seama destul de repede ca „ceva nu este in regula” cu baiatul lor, au incercat sa afle parerea unui specialist cu privire la comportamentul lui Andrei. La varsta de doi ani, copilul a fost diagnosticat pentru prima data: autism sever. Specialistii, pentru ca odata cu trecerea timpului, numarul acestora a crescut, peste 10, au oferit familiei incurajari precum: nu va face niciodata scoala, nu se va descurca niciodata singur, nu va vorbi, pentru ca majoritatea dintre ei nu vorbesc. Si ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, doctorii au oferit si exemple. Cel mai destept autist a facut patru clase intr-o scoala speciala, insa in decursul mai multor ani. Patru ani intr-o scoala speciala ar fi echivalentul clasei pregatitoare, pentru un invatamant normal. Nici o incurajare, de niciunde.

Revelatia
Cu toate acestea parintii nu si-au pierdut speranta. Astfel ca au inceput sa se documenteze despre aceasta boala, care tocmai ce-si inscrisese numele in vocabularul lor, o boala care parea sa fi aparut odata cu lumea moderna. S-au interesat de cauze, de cazuri reale, de remedii, de posibilitatea de a-l recupera pe Andrei, de... miracole.
„Revelatia” a aparut odata cu deschiderea in Bucuresti a unui centru pentru autisti, condus de o mama de autist adult. Personalul, compus in majoritate din studenti si oameni foarte tineri, dorea o recuperare a copiilor cu astfel de probleme folosind programul ABA (Applied Behaivior Analysis). Un program care duce la noi indemanari si abilitati, prin crearea unui mediu specific in care copilul sa invete sa vorbeasca, sa scrie, sa interactioneze cu ceilalti. Chiar daca parea spus dur, ABA priveste din punct de vedere stiintific copiii cu autism ca pe niste animale. Este ca si cum ai dresa un caine. In momentul in care iti raspunde la o comanda corect, il rasplatesti cu un os. Practic patrupedul iti indeplineste comanda pentru a primi o recompensa. Tot astfel se procedeaza si cu autistii. In cadrul lectiilor de socializare, de limbaj, de acumulare de cunostinte etc. ei vor executa comanda data de educator pentru a fi recompensati. La inceput este vorba despre recompense palpabile, materiale, dupa care se trece la cele emotionale, cerebrale. Bineinteles ca totul este mult mai complicat decat ar putea parea la prima vedere.

Parintii, care deja aveau o situatie materiala mult mai buna, au decis sa-l inscrie pe Andrei la acest centru. La numai cateva luni de la inscriere, centrul a intrat in renovare. Pentru ca baiatul sa nu piarda timpul, pentru ca renovarea dura deja prea mult, si pentru ca fiecare zi in care copilul nu beneficiaza de lectii speciale ii agraveaza situatia, parintii au considerat ca trebuie sa ia problema in propriile maini.

Pe cont propriu
Astfel au intrat in contact cu un domn care avea, de asemenea, un copil autist si care, la randul sau infiintase un centru pentru micutii diagnosticati cu aceasta boala. Copilul domnului respectiv inregistrase progrese uimitoare lucrand dupa programul ABA. Prin intermediul acestui personaj, parintii au alcatuit un program de lucru pentru Andrei, bazat pe metoda sus-numita. Astfel, in ultimul an si jumatate, baietelul brunet, cu ochii negri si frumusel foc, de care v-am relatat pana acum, beneficiaza de acelasi program: de la noua dimineata pana la doua dupa-amiaza ia lectii de acumulare de cunostinte, de acumulare de deprinderi, de controlare a stereotipiilor etc. cu un tutore. Urmeaza o jumatate de ora pauza, dupa care, pana la sapte seara, continua lectiile cu un alt tutore. De doua ori pe saptamana lucreaza alaturi de un logoped, pentru a-si ameliora vorbitul si, tot de doua ori pe saptamana, merge in vizita la o familie care are un copil de varsta lui, cu care Andrei socializeaza. Plus ca in fiecare saptamana, fie sambata, fie duminica este luat de un al treilea tutore care il „desprinde” de mediul obisnuit pentru toata ziua. Aceasta insemnand ca, in fiecare weekend, Andrei trebuie sa „opereze” intr-un alt context cu deprinderile si abilitatile pe care le-a dobandit acasa.

Scoala de acasa
„Cand am inceput sa lucrez cu Andrei, acum un an si jumatate, nu stia nimic. Nu stia sa tina creionul, nu vorbea deloc, nu stia sa aduca ce i se cere, nu stia ca numele sau este Andrei, nu stia sa lucreze pe calculator, nu-si cunostea hainele. Mai multe stia un bebelus!”, spune Ioana, unul dintre tutorii cu care lucreaza baiatul. Odata inceput programul acasa, toti cei din jurul lui Andrei si-au dat seama ca baiatul cunostea culorile, literele, cifrele, avea notiuni de genul bine-rau, greu-usor, concepte precum „a ierta”, „a rasplati”, „a pedepsi” etc. si toate acestea fara ca cineva sa-i fi vorbit in mod explicit despre ele. Pur si simplu, testele incipiente care i s-au facut lui Andrei, prin intermediul programului ABA, au relevat aceste lucruri.
„Cea mai mare satisfactie a mea, de cand am inceput acest program cu Andrei este ca mi-am dat seama sau, mai bine zis, ca ne-am dat seama cu totii ca Andrei este un copil ca toti ceilalti, numai ca are niste nevoi speciale. Mi-am dat seama ca stia foarte multe lucruri, numai ca nu stia cum sa le exprime”, spune mama sa. Imediat suntem intrerupte din discutie de Ioana care i se adreseaza mamei lui Andrei: „Apropo, stii ce a facut Andrei astazi, cand ne plimbam? A mers pe calcaie printr-o balta, pe care n-am putut-o ocoli si a trebuit sa trecem direct prin ea. Pana la urma a gasit o adevarata utilitate mersului pe calcaie”. Aceasta relatare a smuls zambete in ciuda faptului ca eram destul de incordate din cauza discutiei pe care o purtam.

Povestea continua
De cand a inceput acest program acasa, Andrei vorbeste, nu foarte clar, dar vorbeste, stie sa lucreze pe calculator, scrie, se incalta, se dezbraca si se imbraca singur. Mananca singur, cere ce are nevoie, raspunde cand este strigat pe nume, cunoaste capitale ale lumii, prinde mult mai repede ceea ce i se comunica, citeste, executa sarcinile care ii sunt date singur sau cu mult mai putin ajutor din partea unui adult decat ca pana atunci si lista poate continua. Chiar daca pare, poate o minune, toate acestea sunt lucruri reale. „Vorbirea si coordonarea miscarilor nu mai tin acum de autism, ci de exercitiu” spune aceeasi Ioana, care este si foarte optimista in ceea ce-l priveste pe Andrei. „Sunt sigura ca Andrei, chiar daca peste multi ani de acum inainte, va avea si sotie si copii. O sa aiba dificultati toata viata, mai mult decat noi ceilalti, dar se va descurca singur. Poate ca cea mai mare satisfactie pe care mi-a dat-o Andrei pana acum este ca poata sa faca tot ceea ce face si ca da semne ca poate avea un viitor luminos”.

Banii vorbesc
Tutorii care fac lectii cu Andrei, logopeda, familia baietelului cu care socializeaza acesta, in concluzie, toata aceasta educatie care ii este asigurata baiatului costa familia 1.500 de lei noi pe luna. Suma la care se adauga diferitele activitati extrascolare(altfel supus, in afara casei) ale baiatului: mersul la teatru, la cinema, la masinute, recompensele materiale pentru fiecare lectie (covrigei, alune, bomboane etc.) si lista poate continua. Familia baiatului nu-si putea permite cheltuirea acestei sume inca de la varsta de doi ani a lui Andrei, nu pentru ca nu ar fi dorit, ci pentru ca nu castiga atat pe luna. Insa, pentru ca pasul cel mai greu a fost facut, in viitorul apropiat Andrei va avea propria lui scoala. Spunem toate acestea tinand cont de faptul ca parintii sai aproape au terminat amenajarea unei scolii in care Andrei sa poata socializa cu copii normali, de varsta lui. Asta pentru ca in programul ABA exista o faza in care Andrei trebuie sa-si faca un prieten de varsta lui, pe care sa-l aiba ca model de urmat. Baiatul relationeaza cu adultii, insa foarte greu cu copiii de varsta lui. Practic, scopul infiintarii acestei scolii este depasirea cu brio a acestei faze din program. „Cel mai mult imi doresc ca Andrei sa poata vorbi clar, sa poata comunica de cate ori are nevoie, sa-mi fie prieten si sa-mi povesteasca tot ce i se intampla, fara a-l mai intreba eu. Sa vina din propria lui initiativa. Mai presus de tot, imi doresc sa devina ceea ce isi va dori el la un moment dat sa devina”, spune cu zambetul pe buze si cu fruntea descretita mama lui Andrei. Asemenea ii dorim si noi.
http://www.cronicaromana.ro/povestea-unui-baietel-autist-de-sapte-ani-demonstreaza-cadragostea-si-increderea-pot-invinge-boala.html?sirc=autism

paula2003 spune:

Multumesc pentru toate materialele pe care le postezi. Am sa incerc sa ne vedem. Sper intr-o sambata sau duminica.(acum incepem si gradinita si nu cred ca potem sa ne vedem)



Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

doralina spune:

Pentru sistemul de sanatate si de protectie sociala, ei nu exista.
Atunci cand exista, sunt categorisiti gresit, ca bolnavi psihic. Cand sunt copii, li se spune "autisti", cand devin adulti, termenul nu-i mai reprezinta si sunt numiti "persoane cu psihoze". In Romania, autismul este inca o afectiune invizibila.

O tanara cu zambet bun tine de mana doi baieti de 3 ani. Mihaela e mama a doi fii gemeni autisti, Andrei si Ovidiu, care merg la o gradinita normala pentru a se integra. Ghinionul acestor copii a fost sa se nasca intr-o tara unde programele care ar putea ajuta persoanele autiste lipsesc cu desavarsire.

"Cand spuneam directoarelor de gradinita ca fiii mei sunt autisti, deveneau surde la restul conversatiei", isi aminteste Mihaela fara manie. O singura gradinita de stat i-a primit pe micuti pana la urma. Surpriza cea mai mare a venit din partea autoritatilor cand o doamna de la Integrarea Copiilor cu Dizabilitati i-a trantit-o franc: "Stiu ca e lege pentru integrarea acestor copii, dar fii constienta ca nu ti-i primeste nimeni", ii repeta cuvintele Mihaela cu lacrimi in ochi.

SIMPTOME. Povestea Mihaelei seamana cu multe dintre cele ale parintilor care au copii autisti. Cu diferenta ca pentru cei doi soti efortul si lupta au fost duble: pentru fiecare din cei doi micuti. Mama si-a dat seama ca baietii ei au o problema cand aveau un an. Mancau doar mancare alba, urlau incontinuu. A mers din doctor in doctor si a primit cele mai diverse diagnostice. "De la a ma considera pe mine nebuna, ca fiii mei sunt perfect sanatosi, pana la «stricati» pe veci si ca ar trebui sa-i inchid undeva si sa fac altii", marturiseste mama. Ce ii innebunea pe cei doi parinti era ca nimeni nu stia sa-i ajute. "Doctorii ridicau din umeri. Pentru unii, daca un copil nu sta izolat intr-un colt, nu e autist", a invatat-o experienta.

INCEPUT. In biroul elegant, cu un perete tapetat cu fotografii ale copiilor, N., un alt parinte, povesteste cum a reusit sa-si recupereze copilul autist in proportie de 99%. Acum, micutul R., in varsta de 7 ani jumatate, picteaza, danseaza si viseaza sa devina arhitect. Asta datorita unei terapii pe care parintii lui au invatat-o in strainatate, Applied Behaviur Analysis (ABA). Cum a devenit specialist in autism, tatal copilului isi argumenteaza fiecare afirmatie cu cifre. "S-a stabilit ca un copil din 166 sufera de autism. Si cum fenomenul n-are legatura cu geografia sau cu statutul social, poti sa spui ca si la noi in tara e valabil. Nu ca in Romania ar fi vreo statistica in acest sens", afirma sec. Daca ar avea dreptate, ar insemna ca din cei patru milioane de copii romani, in jur de 200 de mii ar fi autisti. Pentru autoritatile romane nu are ganduri prea bune, mai ales ca toti doctorii la care a fost i-au eliberat copilului certificat de persoana cu handicap grav si atat.

INVIZIBILI. Autoritatile romane nu pot contrazice estimarea lui N., fiindca pentru ele copiii autisti nu exista. La Autoritatea Nationala pentru Protectia si Drepturile Copilului (ANPCD) nu am gasit nici o estimare privind numarul copiilor autisti din Romania. "Cazurile de autism se regasesc, acolo unde este cazul, intre copiii cu deficiente neuromotorii", a fost raspunsul primit, plus recomandarea de a contacta toate directiile generale de asistenta sociala si protectie a copilului din judete. Unele directii au un numar estimativ al copiilor cu autism, la alte directii ni s-a spus ca cifrele sunt confidentiale sau lipsesc cu desavarsire. De exemplu, la DGASPC Buzau, directoarea Carmen Nutulescu ne-a dat cifra de 38 de persoane cu autism sau note autiste, specificand ca nu exista programe sau centre exclusiv pentru autisti. Copiii aflati in evidenta DGSPC Brasov sunt aproximativ 75. Nici aici nu sunt centre speciale. De la Iasi ni s-a spus ca sunt 433 de copii autisti in judet. Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) nu a putut furniza nici un numar in acest sens, recunoscand ca si institutia ar avea nevoie de o contabilizare a persoanelor cu autism. "Noi stabilim doar in ce grad de handicap se incadreaza o persoana, nu mergem mai adanc", a spus sefa serviciului de metodologie, Monica Stanciu. Paradoxal, desi copii cu autism mai exista oficial pe ici pe colo, pentru adultii cu autism situatia nu e cu mult diferita fata de cea dinainte de ’89. O data ce au devenit majori, autistii sunt incadrati la persoanele cu handicap psihic.

SANSA. Astfel ca parintii care au copii autisti nu stiu la cine sa apeleze. Si cu toate acestea exista un sprijin, cateva asociatii si fundatii se ocupa de aceasta problema specifica.

Pentru mama gemenilor autisti, totul a inceput cu o intalnire a unor parinti in aceeasi situatie. "Mi se parea un fel de secta grupul acela, pentru ca nu aparea pe nicaieri mai nimic despre ei", recunoaste femeia amuzata. Mai tarziu a aflat ca parintii unui baietel autist au deschis un centru pentru astfel de copii, centrul "Horia Motoi", au facut site-uri de informare a parintilor, campanii. Erau parintii primului copil tratat cu succes prin terapia ABA, familia N.

LUPTA. Mihaela si sotul ei au inceput aplicarea terapiei ABA pentru a-i salva pe Andrei si pe Ovidiu. Au angajat patru tutori, si-au luat casa langa Bucuresti cu mari sacrificii. Casa familiei e aranjata in scopul "lectiilor" celor mici. "Am peretii mazgaliti peste tot, dar, cand au inceput sa se manifeste, nu a mai contat pe unde deseneaza", spune femeia.
Acasa, tutorii incep "lectiile" de dupa-masa cu cei doi frati. "Andrei stie 84 de cuvinte", se mandreste mama aratandu-mi unul dintre dosarele groase care impanzesc dulapurile cu progresele micutilor. "Ovidiu, fa cruce", spune fata blonda si rabdatoare, manuind creionul in mana baietelului. Din camera de alaturi se aud laude zgomotoase cu intonatie teatrala. "Bra-vooo, asa, pui!" Andrei prinde mingea zambind si o da mai departe. In pauza, Ovidiu vine la mama lui si ii pune mainile dupa gat. "Ce ganduri ai tu?", il priveste mama in ochii catifelati, cautand raspuns.

CENTRU DE TERAPIE. In afara de terapie la domiciliu, ABA mai este aplicata si la centrul "Horia Motoi" din Capitala. "Pi-cior", spune tanara cu ochelari, asezata in fata unui baietel care-i repeta gestul de a-si lovi genunchii cu palmele. "Bravo!", il felicita pe copil, dandu-i sa bea o gura de suc dupa fiecare succes. Edi este un baiat de aproape 6 ani din Craiova, care progreseaza pe zi ce trece. Mama lui, Luminita, il aplauda si baiatul "bate cuba" cu Oana. "Nu poti sa mai ai alt serviciu. De sase luni, asta a fost meseria mea", spune Luminita, aratand spre Edi. Bucuria femeii este ca fiul ei a invatat sa spuna "mama", nu mai face pe el si mananca singur. Cand o intreb daca Edi mai are frati, mai ca se simte jignita de intrebare. "Nu am alt copil si nici nu-mi doresc. El e scopul vietii mele, nu sunt pregatita sa-l impart."

"Avem satisfactii enorme cu cei cinci copii pe care ii avem la terapie", spune directoarea Centrului, Valeria Grigore. "Avem un caz cand copilul nu stia nici sa linga o acadea, si acum invata limba engleza", se mandreste. Spera ca centrul sa se extinda si sa poata sa-si specializeze personalul, aceasta fiind cea mai mare lipsa la ora actuala.

REZULTATE. Un alt centru in care se aplica ABA cu rezultate bune este cel al Fundatiei Copii in Dificultate, unde sunt inscrisi 20 de copii. Paul Morosanu, coordonator pe proiectul autism, explica terapia ABA; ia un capsator si-l pune pe masa intr-o anumita pozitie. "Un copil autist trebuie sa-si generalizeze comportamentul. E posibil, daca schimb pozitia capsatorului, pentru el sa nu mai insemne nimic." Despre relatia cu autoritatile privind problema autismului crede ca lucrurile sunt "la foarte inceput". Cine are cu adevarat probleme de comunicare?

TERAPIA CARE DA O SANSA COPIILOR AUTISTI
DE MICI.

Pentru ca terapia ABA sa dea rezultate, copiii trebuie sa aiba intre 2 ani jumatate si 5 ani. George a fost adus din timp de parinti la centru
Intr-una din salile centrului "Horia Motoi", ca un cubulet cu pestisori colorati atarnati pe perete si un ceas care masoara timpul tacut, un ghindoc blond si zambitor e invatat sa se dezbrace, sa se ridice in picioare cand i se spune de catre doi tineri. De partea cealalta a usii, mama baiatului, tanara si semanand cu fiul ei, e invatata de alti doi tutori cum sa aplice terapia ABA acasa. Tanara pune intrebari, asculta cu atentie regulile, dar abia isi poate lua privirea de la micutul care da din manute si se joaca asa cum nu credea ca o va face vreodata.


Copii inexistenti - Autoritati bolnave de autism

03 Mai 2006 | de Ionela Gavriliu

Jurnalul national

doralina spune:

Provocarea autismului si tratamente
de Florentina Bratfanof cu sprijinul Asociatiei Copii in dificultate


Provocarea autismului si tratamente
Publicat la data de 03.05.2006




“Se plimba de colo-colo zambind, facand miscari stereotipe cu degetele, incrucisandusi-le in aer. Isi legana capul dintr-o parte in alta, soptind si murmurand acelasi cantec de trei note. Invartea cu mare placere orice obiect putea... Atunci cand era introdus intr-o camera, ignora complet oamenii si se orienta instantaneu catre obiecte, de preferat cele care puteau fi invartite...”

Tabloul de mai sus, descris de specialistul austriac, Leo Kanner, in 1943 era, la acea data, o priveliste destul de rara in patologia copilului. Astazi, insa, din cauze inca neelucidate, din ce in ce mai multi parinti se confrunta cu aceasta provocare: copilul lor sufera de o tulburare care ii afecteaza toate capacitatile de integrare in mediu.
Desi cauzele clare ale declansarii si mentinerii simptomelor nu sint inca elucidate si totul pare o situatie fara iesire, exista proceduri de recuperare a capacitatilor afectate. De mai bine de trei decenii, specialistii americani au elaborat si dezvoltat o metodologie de lucru pe baza comportamentala a carei aplicare riguroasa aduce rezultate extraordinare.

Terapia A.B.A. (Applied Behavioral Analysis) este aplicata astazi cu succes in multe centre din lume, in special in SUA, Anglia, Norvegia si Spania. In Romania, in Centrul “Sf. Mihail” din cadrul Fundatiei Copii in Dificultate se aplica principiile de baza ale acestei terapii cu excelente rezultate in recuperarea capacitatilor de verbalizare, socializare, de autoservire si cognitive.

Conditiile optime pentru obtinerea rezultatelor scontate (integrarea sociala a copilului intr-un mediu obisnuit) vizeaza diagnosticarea si interventia timpurie, structurarea buna a programului, consecventa in aplicarea acestuia si durata timpului de lucru (optim 40 ore/saptamina).
http://reclama ilegala - conmsidera acesta un avertisment/articole/art3542-provocarea-autismului-si-tratamente.html

doralina spune:

INTREBARI FRECVENTE DESPRE ABA


1COPILUL MEU SUFERA DE PDD/ASPERGER/HIPERLEXIA, NU AUTISM.ARE INTRADEVAR NEVOIE DE TERAPIA ABA? 1)

Diferitele etichete folosite pentru a descrie PDD nu fac altceva decat sa duca la confuzia parintilor, si sa ingreuneze obtinerea drepturilor legale adecvate. ocazional, exista motive intemeiate sa fie utilizat un diagnostic sau altul, insa de cele mai multe ori, nu conteaza eticheta folosita. Ceea ce conteaza intradevar este tratamentul efectiv
Termenul "spectru autist", fie chiar si "neoficial", poate clarifica mult situatia.
Copiii cu PDD prezinta grade diferite de invaliditate. cea mai mare greseala pe care o puteti face este sa credeti ca, prin prisma faptului ca sufera "doar" de PDD , nu are nevoie de un program de mare calitate pt a fi ajutat sa recupereze cat mai repede posibil.Este adevarat ca cei profund afectati au nevoie de un numar sporit de ore decat cei lejer afectati, insa acest lucru poate fi constatat doar de catre specialisti. media de ore de lucru este in intervalul 10-40 ore/saptamanal.
fiul meu de exemplu, se incadreaza in criteriile standard de hiperlexie. Aceasta inseamna ca, in timp ce este si autist, are si o abilitate (si motivatie) normala de a lucra cu litere si numere. daca ne-am fi limitat doar la diagnosticul de hiperlexie, fiul nostru nu ar fi beneficiat de terapia ABA, care il ajuta enorm.

2)CE ESTE UN PROGRAM DE TERAPIE ABA?

ABA presupune o serie de componente ce lucreaza impreuna: oameni, programe, practica.Si trebuie sa lucreze impreuna ceva timp: cel putin 2 ani, de obicei mai mult.
Oamenii sunt analisti comportamentali , "terapeuti", tu si ceilalti membri ai familiei, de obicei si profesorii din scoala (daca nu in primul rand).Analistul comportamental, denumit consultant este responsabil de alte componente cum ar fi programele si practica. Acesta va ajuta la trainningul terapeutilor, deci si al dumneavoastra in practicile ABA si va va pune la dispozitie( dumneavoastra si echipei) curriculum-ul (programele) care va vor invata exact ce si cum sa-l invatati pe copil. De asemenea consultantul evalueaza periodic rezultatele si modifica programele pe masura ce copilul progreseaza.

Terapeutii realizeaza instructia(uzual, unu-la-unu, dar nu intotdeauna)De ce mentiunea de terapeut? Termenul terapeut are o implicatie medicala si profesionala. implica trainning si certificat de specialitate. un bun trainning si o buna practica sunt foarte importante in ABA de asemenea, insa nu implica grade, cursuri etc. Teretic, oricine poate invata sa fie un instructor ABA :studenti, oamnei la pensie, si exceptional elevi de liceu.O diploma de specialist poate fi benefica, insa ceea ce conteaza este entuziasmul, creativitatea, abilitatea de a urma instructiuni, si , nu in ultimul rand capacitatea de " a fi bun cu copiii"

Parintii pot fi terapeuti, daca au timp si inclinatie, aceasta este in final o decizie personala. poate fi o metoda de a economisi banii, si in mod sigur va ofera o cunoasterea mai buna a propriului copil si a progreselor sale.
Personalul de la scoala nu ofera servicii unu-la unu(un prof un elev), exceptand specialistii care lucreaza sau nu dupa programul ABA.totusi, acest personal este foarte important. reprezinta o parte a mediului in care copilul dumneavoastra invata. in mod cert o cooperare eficienta se impune. daca acest personal "nu crede" in ceea ce faceti dumneavoastra, ori au impresia ca ei sunt capabili s afaca ceva mai bun, (de obicei experienta a demonstrat contrariul), atunci copilul dumneavoastra este pus in situatia de a nu beneficia de efecte maxime.
Programul este, cel putin in mintea mea, punctul cel mai important in ABA.
Fragmentele si "piese" de practica apar si in alte"metode" , dar experienta mea imi spune ca nu exista alt program care sa presupuna atat de multa implicare si grija fata de copil, care sa planifice exact ceea ce copilul urmeaza sa invete, care sa presupuna o metoda atat de eficienta de repetitie a lucrurilor deja invatate. ABA presupune o inalta disciplina si atentie la detalii, care pot avea ca rezultat integrarea completa a copilului in "doar" cativa ani.
Achizitiile trebuie deprinse intr-un mediu larg(scoala, casa) si cu multi oameni(terapeuti, parinti, profesori). Aceasta generalizare este realizata sistematic, cu scopul de a reda copilului in final capacitatea de a-si folosi deprinderile in orice mediu.
In final, practica, modul in care sunt invatate deprinderile,pare la prima vedere cea mai neobisnuita trasatura ABA. Asta pentru ca formatul programului pare atat de diferit de metodele clasice de invatare.Dar "DT teaching" este doar un rezultat al aplicarii ABA-analiza functionala a comportamentului- in ideea de a va ajuta in procesul invatarii copilului cu probleme , cu scopul de a progresa la potentialul maxim.O multime de lucruri se intampla in aceste sesiuni unu-la-unu, dar sunt lucruri pe care tu si ceilalti membri ai familiei le puteti face in alte contexte, in alte situatii pentru a ajuta copilul sa invete.Un consultant va va invata cum sa consolidati comportamentele adecvate in detrimentul nedoritelor "trasaturi autiste".
Practica ABA este folosita in mod egal in mediul scolar, chiar daca micutul nu va face exercitii in sensul clasic. Este un trainning continuu, parte a programului de acasa, parte esentiala a programului. Este insa si partea care deseori duce la confuzia parintilor si deranjaza scoala, din pacate, pentru ca daca este aplicat corect, beneficiile sunt uimitoare(un bun ajutor face munca profesorilor mult mai usoara).Una din cele mai comune greseli pe care le fac parintii este de a plasa copilul intr-o scoala fara a cere ajutorul ABA, in ideea ca " are nevoie sa fie langa copii ca sa deprinda abilitati sociale".Inca odata, daca acest copil ar fi in stare sa invete in acest mod, nu ar mai fi autist!

daca privim aceste componente in ansamblu(oameni, programe si practica), iata ce vom obtine!

* un "program acasa" de 10 pana la 40 ore /saptamana , cu un model de exercitii unu la unu efectuat de 2 sau 5 terapeuti sau parinti

* un program de lucru cu un consultatnt, din 2 in doua saptamani( sau din 12 in 12), pt de la 2 ore la 2 zile, cu o medie de 1-2 ore/saptamanal

*saptamanal , intalniri de echipa, necesara prezenta tuturor terapeutilor pentru a compara rezultate si discuta problemele

* pentru multi copii, plasarea in mediul scolar, de la cateva ore pana la program complet, cu un ajutor ales dintre terapeuti

*poate chiar intalniri de joc supervizate de catre un terapeut, in mod obisnuit structurate pe sesiuni unu-la-unu

*tu, personajul central,managerul , secretarul....si parintele!


Acesta este un program pentru acasa , probabil cel mai folosit model, exista si alte modele de programe.

http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=26

paula2003 spune:

Eu am salvat tot ce ai postat. E super. Acum am dat si sotului tema sa citesca si vedem ce facem.



Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)