Cei ce ranesc in dragoste platesc oare cumva
Raspunsuri - Pagina 4
szivarvany spune:
Ma tot invart in jurul subiectului ... daca sa scriu sau nu ... ca sigur primesc rosiile de rigoare ... eu cred ca nimeni nu porneste intr o relatie cu gandul sa l faca pe celalalt sa sufere. Garantii nu exista. Pur si simplu lucrurile se intampla. Se intampla sa ne indragostim, sa suferim, sa parasim, sa fim parasiti ... toti merita sa si caute fericirea. Eu nu as vrea ca omul de langa mine sa mi ramana alaturi din compasiune, din dorinta de a nu ma face sa sufar ... viata e atat de scurta.
Sunt sigura ca toti am fost pe ambele baricade 
Iar echilibrul ideal intre iubirea data si primita in acelasi timp, cu aceeasi intensitate, este foarte, foarte rara.
Parere personala.
Daria & 
Giulia (2004 08 16) www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">poze
tzitziri spune:
Mamagiuliuei,
sunt intru totul de acord...la mine de exemplu acel caz de exceptie in care m-am dorit sa ii fie platit cu aceeasi moneda a fost chiar caz de exceptie...am parasit si eu si am fost parasita fara sa doresc acelui el ceva 'urat'
dar cred ca exista si situatii limita in care comportamentul celuilalt chiar este sub orice critica si atunci iti doresti macar 'sa sufere cat ai suferit si eu' ...
Tania_01 spune:
Stiu k razbunarea e arma prostului dar sa dea domnul sa sufere si el cat sufar eu acum..sa ma razbun!!! Sa-l vad k vine in genunchi la mine si i-as rade in fatza.. M-a batut, m-a injurat, m-a umilit in fata prietenilor...m-a tratat ca pe ultima proasta si urata din univers si eu am indurat..ma multumeam cu secunda de fericire care o aveam langa el atunci cand avea el chef.. se zice k " sufera cel ce iubeste, cel iubit isi bate joc"..si cam asa e.. m-a dus l-a un pas de moarte si nici macar nu i-a pasat... acum plang fiindk doare si nu pot intelege cum poate un om sa-si bata joc de persoana pe care afirma k o iubeste.. astept cu nerabdare clipa cand roata se va intoarce.. stiu sigur k asa va fi..
Delia21 spune:
Mai intai ....povestea mea in mare:aveam 16-17 ani,el 25 si era profesor la liceul unde eu invatam.Si normal ca il iubeam pana peste urechi,prima dragoste....nu voi intra in amanunte nesemnificative.Si ....au aparut probleme in momentul in care eu ramasesm gravida si ....a aflat mai toata lumea,si a iesit un circ,da circ nene,de ne stia mai tot orasul.S-a incheiat cu o tentativa de-a mea de suicid,nereusita,caci doar sunt aci si va scriu.Si concluzia?????Nu imi pare rau deloc ca am iubit,atunci,iubind,mi-am dat seama ca devin om din copil,ca ma maturizez,iubeam totul,pamantul pe care il calca sau il calcase vreodata si inclusiv pe zgripturoaica de maica-sa care de teama ca fiu-su era cel adult si iresponsabil si....cu sabia de-asupra capului,trecuse la atac caci e doar cea mai eficace forma de aparare si imi facea o reclama de ce stricata eram eu si ce sfant era copilul ei,iar eu nu o judecam deloc,mi-am dat seama ca ea isi apara copilul ei asa cum stie ea mai bine.Si chiar nu imi pare rau,sincer,uite asa am aflat ce minunata sunt ca persoana (si modestaaaa,cat cuprinde
)si ca pot sa pun binele altuia deasupra a lui meu,am gandit mai matur decat ei,mi-am dat seama ca eu voi pleca,imi voi vedea de viata mea in timp ce el va ramane acolo.Si.....am suferit cam 5 ani,bine,acum sa nu va inchipuiti ca 5 ani m-am inchis in casa si am plans de dorul lui neica,nu,chiar asa de proasta nu am fost.Dar am crescut si mi-am dat seama ce este cu adevarat important in viata,cel putin pentru mine,si anume:EU.Eu sunt domnule cea mai importanta fiinta de pe pamantul asta pentru mine,dupa care urmeaza binenteles familia mea.De ce EU?Pai nu EU imi port crucea mea?Nu EU sunt cea care imi rezolv problemele,mi le rezolva altcineva?Nu eu sunt cea care trebuie sa fiu foarte atenta ca sa imi fie bine ?Nu de mine depinde viitorul copilului meu si precum al familiei mele ramase in Romania?Asa ca sfatul meu cel cel mare este sa invatati sa va iubiti si sa va apreciati pe voi muuult de tot,de ce ati pune pe altcineva pe un pidestal daca tot simtiti sa creati piedestaluri,zau asa?Si atunci sa vedeti ce bine va v-a fi!Si tot de dragul persoanei proprii am ales raiulCe e raiul?Am ales sa sublimez relatia,cuplul pe care il am eu acum,traiesc in prezent,nu in trecut si nu in viitor.Imi iubesc sotul caci si el ma iubeste si am decis sa ramanem impreuna si sa crestem copii impreuna.Si il iubesc,dar nu mai mult decat ma iubesc pe mine.De ce m-as condamna eu pe mine sa sufar dupa te miri cine?Ce are respectivul muritor de rand fara de care eu nu pot trai???Nimic,exact nimic.Cautam iubire sa primesc si sa dau la randul meu.Si am gasit omul si restul sunt amanunte.Si ma bucur ca mi-am gasit si mintea limpede,echilibrul sufletesc si raspunsuri la intrebarile pe care mi le-am pus de prea multe ori.Cine este el?Un om cu care eu mi-am intersectat drumurile la un moment dat dar am avut drumuri diferite de urmat,si nu e de vina absolut nimeni ca pe mine m-a apucat atunci vremea pasiunii,zau asa.Daca nu era el ar fi fost altul care sa fie prima iubire.Si imi pare bine ca nu am ramas cu el,caci am vazut lumea si sunt bine asa,sincer,mai bine nu cred ca se putea.
Delia21 spune:
Tania......vei primi atatea suturi si palme si batai cate vei permite tu sa primesti.De ce si cum poti iubiun om care te face sa te simti ca un ne-om.Fugi mancand pamantul si uita cuvantul iubire.Iubirea e frumoasa si nu presupune automutilare,a permite cuiva sa te loveasca......nu e iubire.E orice altceva dar nu e iubire.De ce te urasti???Te plateste cineva pe post de sac de box?Maica-mea a patit la fel ,taica-miu era violent si alcoolic si a plecat cu 4 copiila aproape 50 de ani.Tu de ce nu poti pleca?Chiar crezi ca asta meriti?Nu iti mai gasi motive pentru care sa il crezi ca-l iubesti si sa-i scuzi comportamentul caci daca o faci am sa-ti spun ceva:inseamna ca nu stii sa iti fi cea mai buna prietena,si e foarte important ca tu sa iti vrei tie binele si sa fii prietyena ta.Si cum ai putea fi prietena ta cand iei decizii care te fac sa suferi si deci in defavoarea ta?Capul sus si invata sa nu permiti orice,dar numai daca tu crezi ca meriti asta.Sunt oameni care cred ca nu merita ceva mai bun si se condamna singuri la nefericire,isi dau sentinte grele pentru ani de zile sau pentru toata viata.O cunostinta care este judecatoare imi povestea cu ceva ani in urma cum o babuta de 80 si de ani bagase divort dupa vreo 60 de ani langa un sot violent si....judecatoarea a intrebat-o ca de ce mai divorteaza la varsta asta si stii ce raspuns a primit?"Doamana judecator ,toata viata am fost sclava lui,si daca mai am 2 zile de trait,vreau sa mor LIBERA"Si nu avea dreptate???Si daca ar fi fost inteleapta sa bage divort dupa 2-3-4 ani dupa ce a vazut ce fel de om este el si sa nu stea crezi ca ar fi fost rau si s-ar fi terminat lumea la omul ala???Deci gandeste si invata sa iei decizii in n favoarea ta in primul rand.Daca crezi ca meriti, binenteles.
Victoria_mami spune:
Delia21, te rog da-mi voie sa-ti ofer o 
Foarte frumos, mi-a placut ce ai scris.
Miramar spune:
Mamagiuliei de acord cu tine.
Si ca o exemplificare si completare a ceea ce ai spus tu sa va povestesc din experienta mea.
Povestea noastra a inceput fara sentimente, aparent, focul pasiunii il mistuiam din cand in cand dar negam existenta lor. Poveste a durat 2 ani de zile si a culminat cu admiterea sentimentelor noastre eu mai direct , el mai indirent. Si am trait iubirea intens o perioada de cateva luni 3-4, dupa care lucrurile au inceput sa scartaie inca vreo 3-4 luni iar apoi s-au terminat. S-a terminat insa urat, m-am simtit calcata in picioare, mi s-a parut ca si-a batut joc de mine etc etc. Din fire f. orgolioasa, m-am ridicat, mi-am sters lacrimile, m-am aratat de gheata, am gasit f. rapid un inlocuitor de ochii lumii, dar care dadea tare bine, student la medicina in ultimul an, animal bine, inalt , bine facut, aratos ce sa mai. M-am afisat peste tot cu el si lumea a crezut ca nu sufar. Cand i-am convins pe toti de asta am renuntat la relatia cu medicinistul de comun acord de altfel. Baiatul a realizat sg. ca nu il iubesc si ca e folosit, relatia nici nu intainta prea mult. Am avut mare noroc ca si el era destul de detasat emotional. Am suferit in continuare ca un caine mai bine de un an de zile. Intr-un final mi-am vazut de viata mea. Domnul s-a indragostit de o cunostinta comuna urata, dar desteapta. Era indragostit lulea - eu sufeream in continuare, speram totusi in subconstientul meu ca se va intoarce intr-un final la mine pentru ca eu simteam ca suntem facuti unul pentru altul. Lucrurile nu s-au intamplat asa - l-am cunoscut pe sotul meu, ranile au inceput sa mi se inchida. Domnul s-a insurat cu mandra aceea, iar la un an distanta urma sa ma marit si eu. Ei bine cu 3 luni inainte de nunta mea Domnul in genunchi si smulgandu-si parul din cap imi declara de data asta in modul cel mai direct posibil ca ma iubeste si m-a iubit intotdeauna, ca a gresit cand s-a insurat etc. Ca divorteaza, numai sa-i acord o sansa. N-am facut-o! M-am maritat si mi-am vazut de viata mea.
Daca ma simt razbunata?! Intr-un fel da. Ma ajuta asta la ceva? NU!!! de 3 ori nu. Dimpotriva ma simt trista si am un gust amar. Pentru ca l-am iubit pe omul ala, poate il mai iubesc inca sau cel putin atunci cand ma transpun in trecut il iubesc cu aceeasi intensitate si el la fel, stiu si simt asta. Eram sortiti sa fim impreuna dar n-a fost sa fie. M-a ranit si l-am ranit probabil, asa e in viata. Oricat de mult ai incerca daca nu exista aceleasi sentimente de ambele parti, sau daca esti in contratimp cum am fost noi nu are cum sa iasa altceva decat suferinta. Totul e sa incerci sa o faci cu demnitate si fara minciuni.
Tania_01 spune:
Delia...multumesc pentru precizari! Probabil k acceptam fiindk iubeam persoana care fusese el inainte..o dulceatza de baiat..si speram k isi va reveni. Imi aduc aminte k in timpul primei batai incasate am intrat intr-o stare de soc..si nu realizam k dadea el in mine..ma imaginam acasa la mine, k tata o batea pe mama si io strigam: "taticule..nu mai da!!" cu toate k io primeam palmele si pumnii nu realizam.. si dupa ce s-a terminat actiunea m-am pus in genunchi la el si plangeam si-i ziceam: "mami..zi k nu ai facut tu asta..zi k nu ai dat in mine!!! nu-i asa k doar mi se pare..tu nu m-ai lovit.."
Acum sunt si eu cu altcineva, exact ca tine am procedat Miramar, mi-am sters lacrimile..si ma prefac k mi-e bine..
In timp ce citeam postarile voastre si ma pregateam sa raspund la subiect m-a sunat sora mea din Spania si mi-a zis k pana pe 15 ianuarie sunt si eu acolo!!!!!! chiar acum aduceau un pat in plus pt mine!!!!
Abia astept sa plec..sa uit de toate.. sa-mi vad de viatza mea
Stiti ce-i tare ciudat? Ca mi-am citit horoscopul pe 2007 dintr-o revista ( sa nu radeti dar eu sunt superstitioasa) si la zodia mea scria k am sa reusesc in toate si am sa plec undeva unde mi-am dorit de mult doar dak am sa renunt la inertie... el era inertia mea si am renuntat, in sfarsit!!
La 19 anishori ai mei am toata viatza inainte si mai am timp pt o noua iubire...
Delia21 spune:
Tania,ai 19 ani?Felicitari si nu uita ca viata incepe in fiecare zi ila 19 si la 25 si la 35.Si bucura-te ca respectivul si-a dat arama pe fata inainte sa fiti casatoriti si cu 1-2-3 copilasi si sa sufere sisa vada si copii tai in familie scene pe care noi,eu si tu le-am vazut.Si vei incepe o noua viat a s nu iti va fi usor la inceput dar faptul ca o ai acolo pe sora ta ,ehehe,e un lucru nemaipomenit.Fruntea sus si repeta-ti de multe ori pe zi ca esti o norocoasa si acum stii sa alegi binele de rau pentru tine,nu?
Miramar spune:
O Doamne Tania - 19 anisori! Sa traiesti! Ai o viata inainte. Imi pare rau insa ca ai avut parte de asa o experienta urata, mai ales atat de tanara. Sa te distrezi in Spania! La multi ani ! pe 2007. Ai timp berechet sa intalnesti alti barbati pe care sa-i iubesti si care sa te iubeasca si care sa fie oameni nu animale violente.