Piersicutze de 2006
Raspunsuri - Pagina 9
maryion spune:
Povestea mea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu sunt o incepatoare in "ale forumurilor". Ce-i drept nici nu prea am timp. De cand am un copilas sunt mai tot timpul ocupata cu el, iar inainte lucram foarte mult. N-am timp sa scriu si abia, abia intru pe forum sa va citesc pe voi (cu mare placere citesc). Dar sa fiu sincera nici nu sunt asa o "maestra" a scrisului si nici nu stiam ca aici scriem povestea noastra.
Bineiteles ca o sa va scriu si eu despre mine.
Varsta Darius: http://b1.lilypie.com/aQySp2.png
Poze:
http://new.photos.yahoo.com/maryion_71/album/576460762381149389
Mary mama lui Darius-Theodor nascut pe 14 iulie 2006
maryion spune:
Maryion vine de la Mariana (prietenii imi spun Mary) si Ionescu (dupa casatorie).
Sa incep cu prezentul.
Sunt o mamica fericita, in varsta de 35 ani (peste 4 luni fac 36).
Sunt o sotie fericita - casatorita din august 2002 (dupa 8 ani de prietenie cu actualul sot).
Suntem o famile fericita compusa din 3 membri - cel mai nou membru (si cel mai important) se numeste Darius-Theodor si are 5 luni si 3 saptamani. Si inainte eram 3 membri deoarece aveam un motan Spook pe care l-am dat unor prieteni de familie cand eram insarcinata.
Sunt de profesie inginer constructor si lucrez la o firma de proiectare, ca inginer proiectant, de aproape 11 ani.
Eu nu am asa o poveste interesanta.
A trecut parca asa mult timp de cand m-am indragostit de actualul meu sot ca parca nu mai stiu povestea. Si asta nu pentru ca iubirea s-a sfarsit, din cotra ne iubim mai mult, dar este o altfel de iubire mai profunda.
Ce sa va mai spun despre mine? Cum eram cand am aflat de sarcina anul trecut? Nebuni.
Mi-am facut un test de sarcina pe care l-am repetat de 3 ori si care a iesit pozitiv de 3 ori. Sotului meu nu ii venea sa creada si a astepta sa mergem la medic sa ne confirme. Si asa am aflat de minunea noastra. La echograf. Anul trecut pe 28 decembrie am facut o echografie si abia atunci i-am anuntat oficial pe cei apropiati (mama, soacra, etc.) care asteptau ca aceasta minune sa se implineasca mai demult. Dar nu este tarziu niciodata, bine ca ne-a daruit Bunul Dumnezeu acest sufletel si Ii multumim Bunului Dumnezeu ca este sanatos. Ce-i drept am facut si multe teste toata sarcina deoarece toti imi spuneau ca ma o varsta inaintata si bla bla bla ....
Poate va intrebati de ce nu am avut un bebelus pana la varsta asta. Am asteptat cam mult, dar viata a fost asa un pic mai "dura" pentru noi incat nu am putut sa luam o hotarare in sensul acesta. Stateam cu chirie, nu aveam un loc sigur al nostru si ne-am planificat viata asa cum am crezut noi pt ca nu aveam niciun sprijin din alta parte (parinti vreau sa spun). Sotul meu a facut facultatea la o varsta mai inaintata si a terminat-o in 2003 (la seral ca trebuia sa si munceasca). In octombrie 2005 am reusit sa ne luam o garsoniera si odata cu casuta noatsra a venit (neprogramat, dar nimic nu este intamplator) acest copilas. Deaceea noi spunem ca este un dar de la Bunul Dumnezeu.
Varsta Darius: http://b1.lilypie.com/aQySp2.png
Poze:
http://new.photos.yahoo.com/maryion_71/album/576460762381149389
Mary mama lui Darius-Theodor nascut pe 14 iulie 2006
Tweety7 spune:
quote:
Originally posted by SARILLA
P.S. Tweety unde ti-e scrisul verde?
Pai, ma plictisisem de el.
Galeria foto www.dropshots.com/Tweety7" target="_blank">Videoteca Varsta gogoashei www.choosing2lose.com/tickers/4597e78c6bb5e/weightloss.png" target="_blank">Greutatea mea
Andra, tati Costin si 
Clara
elyia spune:
MARYON,multumesc.Si bebelul tau este un scumpel!Sa creasca mare si sanatos!
SARILLA,in Japonia am plecat cu contract de munca si am lucrat ca hostess.
mama de ingeras
http://asia.pg.photos.yahoo.com/ph/barsanloredanaelena/album?.dir=8feascd
SARILLA spune:
quote:
Originally posted by elyia
MARYON,multumesc.Si bebelul tau este un scumpel!Sa creasca mare si sanatos!
SARILLA,in Japonia am plecat cu contract de munca si am lucrat ca hostess.
mama de ingeras
http://asia.pg.photos.yahoo.com/ph/barsanloredanaelena/album?.dir=8feascd
Super...mi se pare foarte interesant..si nu ti-a fost greu?Intrebare valabila p[entru toate fetele care sunt plecate din tara...la inceput,vreau sa zic..nu ti-a fst dor de cei de aici?Mai ales ca presupun ca nu stiai pe nimeni,pana sa iti faci prieteni...Eu tot intreb pentru ca v-am zis ca am incercat si eu si...hmm...ma sufocam acolo...si eram cu sotul meu si cu o prietena..deci nu eram chiar singura...si tot innebuneam de plictiseala si de dor...
Din cauza asta tot pun intrebari..sper sa nu va sacai...dar chiar va apreciez pe toate fetele care sunteti plecate...mai ales pe cele care nu sunt in Europa...
SARILLA si RAZVAN, bebe adorabil
POZE
mamaluidavid spune:
Rezolutiile pe 2007,hmmmmmm
-sa prind curaj sa conduc,m-am chinuit atat sa obtin permisul aici si nu il folosesc deloc,mi-e friiiiiiiiiiiiicaaaaaaaaaa
-sa invat sa scriu si sa citesc mai multe caractere kanji;deocamdata de scris stiu doar numele de familie si numele copiilor,de citit le mai nimeresc 
Ce imi doresc pentru 2007
-sanatate copiilor,noua si familiilor,in special matusii mele pe care o macina cancerul
,si soacrei care de 8 luni e internata in spital
-sa imi mentin greutatea pe care o am
-sotului sa ii mearga bine la munca
-sa iasa casuta noastra exact asa cum visam
-de Craciun sa venim in Romania cu totii
-sa petrecem concediul de vara in Hawaii;mai intai trebuie sa il conving pe Masaaki,pe el nu il prea incanta destinatia pentru ca e plin de japonezi
Cam atat...
Stefania,mami de David si Patricia
Consi spune:
Maryion si eu as fi vrut sa am un copil mai devreme, dar l-am amanat din aceleasi motive. Si noi ne-am luat apartament, dar prin credit.
Si de anul asta am inteles ca bancile vor renunta la avans. Deci haideti sa ne apucam de investitii imobiliare.
Consi si 
Luca meu (19.07.2006)
atat sunt de mare
pozele noastre
www.onetruemedia.com/shared?p=1ace6df36a1450d366107b&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet
MissJJ spune:
Sarilla de ex eu nu prea am avut pb mari cu dorul de casa din mai multe motive:
- parintii mei de mica m-au obisnuit sa plec in tabere, excursii etc si sa ma descurc singurica si m-am obisnuit sa fiu departe de ei cu toate ca sunt singurul copil si poti sa spui ca am fost f alintata si am primit toata atentia
- cand am fost la 14 ani intr-o excursie prin toata europa a fost o experienta super si mi-a placut cel mai mult uk si de atunci am ramas cu gandul ca intr-o zi am sa plec si am sa ma stabilesc in alta tara
- si din cauza ca nici tare multi prieteni nu am avut eu ca nu am avut timp de asa ceva eram tot timpul la cursuri sau la scoala sau la sport deci eram busy 24/7
Si da la inceput nu ca mi-a fost greu dar a fost f ciudat, a fost greu sa ma obisnuiesc cu stilul lor cu mancarea cu busurile lor. oricum cand am venit aici am stat intr-un orasel mic pe malul marii si a fost superb. Am avut ocazia sa incerc windsurfing, sa vad cum e sa mergi scubadiving.
Normal au fost si momente mai dificile, am mai avut ceva conflicte cu familia pt ca lui nu ii convenea ca eu cu ea ne impacam asa bine si il deranja ca seara cand ne adunam in sufragerie noi mai barfeam na ca femeile si pe el il enerva si incet incet mi-a cam dat de inteles ca na sa imi iau zborul. Faza e ca ea a vrut au-pair el nu prea vroia el vroia ca ea sa nu lucreze sa stea acasa si sa aiba grija de fata si cred ca pana la urma el a zis let's give it a try si nu prea i-a convenit. Si am avut si nopti cand mergeam la somn plangand ca era greu uneori cand vedeam ca nu ii convine si in loc sa imi zixca in fatza uite asa si asa el a incercat sa se poarte din ce in ce mai rece cu mine ca sa pricep eu ca vrea sa plec.
Cel mai rau mi-a parut de fetitza care saracautza a plans cand am plecat, noroc ca vb cu Max pe atunci si m-am mutat cu el si am inceput sa imi caut de munca. Dupa o perioada sora lui Lauren a plecat in Londra si eu cu el ne cam certat si nu ne intelegeam ac eu munceam si eu cat puteam si el tot timpul isi cauta de munca si la fiecare sf de sapt era scandal ca atatai bani avem de ce nu gasesc mai mult de munca si etc. Si atunci mi-am luat inima in dinti si am venit in Londra.
Mama lui Max isi facea pb ca nu am sa ma descurc dar m-am adaptat f repede si uite ca dupa 3 ani de uk am un partener minunat si impreuna avem o fetitza f frumoasa si scumpa care este lumina ochilor nostri. Imi este f dor de mare si de plaja si de farmecul ala aparte al oraselelor mici dar este ok si aici. Adevarul e ca nu le poti avea pe toate si salarii bune si locuri pitoresti.
Normal ca ne este greu ca suntem inca la inceput, e greu cu chiria, e greu cu un sg salar dar ne descurcam si ne avem unul pe altul si impreuna vom reusi. 
---------------------------------------
Mada si Arianna Raisa (21.08.2006)
elyia spune:
quote:
Originally posted by SARILLAquote:
Originally posted by elyia
MARYON,multumesc.Si bebelul tau este un scumpel!Sa creasca mare si sanatos!
SARILLA,in Japonia am plecat cu contract de munca si am lucrat ca hostess.
mama de ingeras
http://asia.pg.photos.yahoo.com/ph/barsanloredanaelena/album?.dir=8feascd
Super...mi se pare foarte interesant..si nu ti-a fost greu?Intrebare valabila p[entru toate fetele care sunt plecate din tara...la inceput,vreau sa zic..nu ti-a fst dor de cei de aici?Mai ales ca presupun ca nu stiai pe nimeni,pana sa iti faci prieteni...Eu tot intreb pentru ca v-am zis ca am incercat si eu si...hmm...ma sufocam acolo...si eram cu sotul meu si cu o prietena..deci nu eram chiar singura...si tot innebuneam de plictiseala si de dor...
Din cauza asta tot pun intrebari..sper sa nu va sacai...dar chiar va apreciez pe toate fetele care sunteti plecate...mai ales pe cele care nu sunt in Europa...
SARILLA si RAZVAN, bebe adorabil
POZE
Am dus dorul parintilor,mai ales al mamei mele de care sunt super atasata insa eu deja nu mai locuiam cu ei de cand incepusem facultatea.Cat eram in tara plecam in fiecare week-end acasa(ai mei locuiesc in Roman).
Pentru mine noutatea are un rol stimulator si plecarea in Japonia mi-a facut bine.Am plecat tocmai pentru ca nu prea mai mergea nimik in viata mea in acea perioada,iar parintii nu puteau sa ma intretina la infinit(banii din meditatiile la lb romana nu prea imi ajungeau,taxele la facultate fiind destul de mari).A fost destul de greu la inceput...nu cunosteam limba (comunicam in engleza),nu cunosteam fetele cu care lucrez,intr-un cuvant eram singura.Am intalnit diferite spete de oameni dar,din fericire,sunt o persoana care se adapteaza destul de usor.Mai greu mi-a fost cu cazarea acolo deoarece pentru prima data am impartit camera cu inca doua fete.
Cand am plecat ,am pornit de la premisa ca oriunde ai fi tot gasesti un om cu care te poti intelege.Mi-am facut si prieteni cu care,chiar daca nu i-am mai vazut de ani de zile,pastrez legatura.
M-am adaptat foarte bine,ba chiar m-am indragostit de aceasta tara.Imi place mult cultura Japoniei,am invatat sa scriu si sa citesc,la scoala(dar nu toate caracterele kanji...sunt cam 3000),am vizitat cam tot ce se putea vizita.
Prieteni nu am acum in orasul in care locuiesc,majoritatea sunt in Tokyo.Cel mai mare gol din suflet este lipsa alor mei dar merg de doua ori pe an acasa.Daca ar fi si ei langa noi, ar fi perfect.
mama de ingeras
http://asia.pg.photos.yahoo.com/ph/barsanloredanaelena/album?.dir=8feascd