Tu si sotul tau ... Cum v-ati cunoscut?
Raspunsuri - Pagina 2
Anuska spune:
Se pare ca eu am cea mai mare vechime p-aici.... 
Ne-am cunoscut acum 13 ani la un curs de politie sanitara, el adus de un unchi si eu de un prieten de-al sorei mele. Am pus ochii unul pe altul de la inceput; mie initial mi-au placut mainile lui, faptul ca purta camasa si blugi, ca era tuns scurt si cam atat... La inceput am fost doar prieteni, apoi a plecat in armata si corespondam, s-a intors, am continuat relatia, ne-am hotarat sa ne casatorim si ne-am luptat cu parintii lui care nu ma doreau ca nora vreun an si m-am ambitionat 
si ne-am facut singuri nunta, fara nici-un ajutor (au venit la nunta si parintii lui totusi) si iata ca am implinit 9 ani 3 luni si 15 zile de casatorie...... , avem 2 printese de 6 si 2 ani... si ne spunem zilnic unul altuia ca ne iubim (de mai multe ori pe zi chiar! 
)... si sa fim sanatosi si fericiti! A, si soacra mea tot nu ma iubeste prea mult, insa eu il iubesc pe fiu-sau mult, la fel si el pe mine si amandoi pe copilele noastre si asta e tot ce conteaza! 
*********************************
Poze la intoarcerea cu Teo(bb2) acasa
De la botezul Teodorei
Din parcul Tineretului, dar si cu altii
Povestea nasterii Anei
Povestea nasterii Teodorei(bb2)
raresionut spune:
Ce nostalgica am devenit, dar sa va povestesc si voua....
Eram in clasa a 8, la doi ani dupa revolutie si cum noi aveam un video la acea vreme, fratele meu, verisorul si actualul sot( erau colegi de clasa la liceu) au venit acasa sa vada un film. 
Eu, fata silitoare , invatam pentru olimpiada....imi amintesc si acum caci atunci cand am deschis usa si l-am vazut a fost dragoste la prima vedere, dar in taina.
Mai tarziu, am intrat la acelasi liceu si deci colegi, el cu un an mai mare ca mine...atunci am cunoscut primii fiori ai dragostei de adolescenta, eram atat de indragostiti
incat si profesorii ne cunosteau.
Am ramas impreuna si nu voi regreta niciodata faptul ca am fost " fidela" doar unui singur baiat( nu am cu cine face comparatii), dar sunt o femeie fericita, ma adora, ma rasfata si ma iubeste neconditionat...iar rodu iubirii noastre....un copil de 1 an si 7 luni.
Alina
si printul Rares
Pozele noastre
Cand un somnambul merge pe acoperis.....nu-l trezi...se poate prabusi!
ileanna spune:
Wow raresionut
Frumoasa poveste ... ma face nostalgica si pe mine ...
Never say NEVER.
nushulica spune:
quote:
Initial creeata de ileanna
L-am cunoscut pe internet (deh ... cu 10 - 12 ore la servici, pana si vecinii ii poti cunoaste doar pe internet)
Never say NEVER.
ei uite ca poate o sa razi dar eu pe sotul meu chiar daca imi era vecin eu l-am cunoscut la serviciu
deci eram vecini de scara el la et 2 eu la et 4 ii cunosteam surorile nu stiam ca exista si un baiat in casa aiaamandoi ba pe la facultate ba pe la serviciu nu ne-am intalnit nici macar o data pe scara si nici nu stiam de el sau el de mine...acum 4 ani in august s-au facut angajari la noi la firma si el proaspat absolvent s-a prezentat la interviu a fost angajat si pe urma am aflat si ca suntem vecini(el e mai mic decat mine cu 2ani jumate)...eiii dupa ce am descoperit ca suntem vecini am hotarat sa fim colegi de apartament ...ne-am mutat impreuna la o luna dupa ce ne-am cunoscut intr-un alt apartament in acelasi bloc si suntem casatoriti de 1an si 3 luni si ne e tare bine...acum suntem vecini cu parintii nostri
va doresc la toate sa aveti parte de multa fericire alaturi de sotiorii vostri
aaaa uitam...cel mai mult admir la sotul meu calmul lui si sinceritatea
INGRID
Lemoni spune:
Aiaiai si eu care ma gandeam ca sunt singura care m-am maritat cu vecinul!Numai ca noi ne cunoastem de o viatza pt ca mamele noastre se intilneau in fatza blocului cu caruciuorul.Apoi ne jucam la nisip si pe la 12-14 ani ce mai jucam innecatul! mai stiti voi jocul ala ?Baietii si fete? Sau sticlutza?... pana seara tarziu le jucam la foc de tabara in spatele blocului.Faceam aranjamente cu prietenele sa cad sa il pup numai cu el. La furat de corcoduse, sau flori noaptea , doamne ce viatza frumoasa era.Toate astea erau numai copilari.
Am intrat in adevarata relatie pe la 20 de ani(asta alta poveste) iar de atunci suntem impreuna, stam lipiti unul de altul si ne e tare bine.Am sarbatorit de curind 18 ani de casnicie 
si va doresc si voua feteleor sa aveti impreuna cu sotiorii vostri o viatza frumoasa ,o casnicie cat mai romantica si multi,multi ani impreuna sa traiti fericiti.
danyelana spune:
Tare sunt frumoase povestile voastre.
Eu pe sotul meu l-am cunoscut pe net acum patru ani si jumatte si suntem casatoriti de 3,5 ani.
CRACIUN FERICIT
"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire
Elise spune:
L-am cunoscut intr-o seara in care - tragedie! - mi-a picat netu'.
Eram dependenta de net, asha ca mi-am luat jucariile si m-am dus rapid la un Internet Caffee.
Dar se pare ca dl. Cupidon nu s-a dat batut, si a bushit conexiunea si acolo. Am scos capul din monitor si, surpriza! - cine tasta cu spor de linga mine, si tasta degeaba, ca era offline?
Conu' barbatu-meu!
De acolo am plecat sa bem o cafea... de la cafea am plecat sa vedem un film... de la film m-am mai intors peste vreo 6 luni acasa (cu el cu tot, evident).
Cam asta a fost. 
Elise
MissParker spune:
Apai la mine a fost un concurs intreg de imprejurari, descrierea mai putin rationala ar fi ca ingerii nostri pazitori au facut masiv ore suplimentare pt. fericirea noastra
In decembrie 2000 ma mut cu fostul sot (neamt) la parintii lui (cu care el nu avea o relatie prea buna, taica-su fiind un alcoolic notoriu), in ideea ca a sosit timpul (!??) sa avem un copil (desi relatia noastra schiopata din toate punctele de vedere, dar noi nu constientizam). Tot in decembrie 2000 actualul meu sot (roman) isi posta CV-ul pe net ca sa plece din Romania si sa vina cu green card in Germania. In 3 luni s-au intamplat urmatoarele: eu ii fac o vizita neanuntata unei amice romance (in viata mea nu ma mai dusesem neanuntata la nimeni si personal urasc vizitele neanuntate!!! de aceea zic ca ingerul pazitor m-a impins!) si acolo o cunosc pe alta romanca (Florina), ne imprietenim spontan, ea tocmai era in criza sentimentala deoarece prietenul ei o lasase balta dupa ca. 5 ani de relatie; in paralel, prietenul Florinei, cu care ea mai avea contact sporadic si care colabora cu diverse firme germane, intermediind forte de munca pe IT din Romania, gaseste pe net CV-ul actualului meu sot si il aduce aici la un interviu in ianuarie; actualul meu sot rateaza interviul (nu avea experienta cu asemenea chestii); paralel, sotul meu de atunci (neamtul) o ia razna: imi marturiseste vizite la bordel, experimente cu cocaina, imi forteaza mana sa hotarasc despartirea (am mai povestit la alte teme pt. cine vrea mai multe detalii), se muta din casa parintilor lui (parintii lui m-au rugat sa raman cat doresc, spunand ca ei nu vor un "strain" in casa si pe mine ma cunosteau de 9 ani, stiau ce om sunt etc.); deci in martie 2001 raman singura, total scarbita de aceasta specie numita "barbati"; buuuun ... in paralel, in februarie 2001 amica Florina voia sa-si schimbe locul de munca si sa se angajeze la ... Siemens, eu o ajut cu CV-ul, ii fac coaching pt. interviu si o incurajez chiar sa ceara cateva sute de marci in plus la salariu (pe care le-a si primit!!), deci se angajeaza la 1 martie; paralel, fostul prieten al Florinei se incapataneaza sa creada in capacitatea profesionala a actualului meu sot si ii mai aranjeaza un interviu la ... Siemens in februarie; interviu reusit, angajare incepand cu 1 aprilie, el vine in Germania la Siemens si ... asa il cunoaste Florina, care il introduce in cercul nostru de prieteni.
Au mai fost si alte bucati de puzzle "haioase": Florina (41 de ani) si Elena (33 de ani, de-o varsta cu mine) pusesera si ele ochii pe programatorul nostru, care desi avea doar 27 de ani era mai barbat si mai matur decat toti barbatii pe care i-am cunoscut eu vreodata (in plus, la 1,93m un "urs" langa care ma simteam si eu femeie, protejata, nu "mamica" precum cu fostul sot). Si m-am indragostit si eu, ca de, femeile patite capata un instinct deosebit cand dau mai tarziu de un barbat cu adevarat bun. Un singur exemplu (micut dar revelatoriu) va dau: cand abia il cunoscusem si am iesit cu el si cu celelalte doua "rivale" la un local in aer liber, EL a fost cel care a scos un servetel din buzunar si a sters scaunele de la masa inainte ca noi sa ne asezam...
El m-a testat initial (ca vrea doar prietenie etc.), eu am spus ca nu pot fi prietena cu un barbat care ma intereseaza ca barbat (mai ales ca vorbeam cu noptile la telefon si nu ne mai saturam, iar eu in prezenta lui ma simteam cum nu ma mai simtisem niciodata in viata mea); cand a vazut ca risca sa ma piarda, la o petrecere (cand i-am comunicat ca este ultima data cand ma mai vedea!) si-a dat jos masca de impenetrabil si si-a aratat sentimentele, care erau identice cu ale mele. 
Fetelor, suntem impreuna de 5 ani si jumatate, casatoriti de 3 ani si jumatate si la fel de fericiti ca in prima zi. Sau poate mai fericiti, mai constient fericiti. Zi de zi. Potrivire totala: emotional, intelectual, sexual. Nu lipseste absolut nimic esential (chestiile minore fiind faptul ca el de ex. nu danseaza si eu da sau ca el iubeste muntii si eu marea - de aceea anul viitor plecam in concediu pe Corsica 
). In rest, vorbim despre toate si tot ce ne apasa, nu avem secrete unul fata de altul, ne aratam permanent iubirea unul fata de celalalt, suntem mereu recunoscatori ingerilor nostri pazitori care ne-au adus impreuna, ne respectam si avem incredere unul in celalalt, suntem pe aceeasi lungime de unda in ce priveste chestiunile de adevar, de principiu, de onoare, de caracter, suntem si cei mai buni prieteni, gatim impreuna, radem foarte mult impreuna (inclusiv de noi insine), la momentele impresionante din anumite filme ne privim si avem amandoi lacrimi in ochi, ne impartasim cele mai adanci sentimente si trairi, ne intelegem din priviri, suntem doi si in acelasi timp unul.
Un amic al unei prietene, care ne vazuse impreuna doar cateva ore, ne-a facut cel mai mare compliment: "Astia doi vor imbatrani frumos impreuna!".
Va doresc si voua PUTEREA de a va desparti de cine nu va merita, NOROCUL de a intalni si de a iubi pe cine va iubeste si INTELEPCIUNEA de a vedea diferenta dintre cele doua tipuri de barbati.
Sarbatori fericite!!
P.S. "ileanna", iti voi raspunde si la mail
Felicia
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
daniela_b spune:
Da, am fost vecini si colegi de scoala (dar la clase separate) din clasa I pina intr-a XII-a, antipatie profunda si reciproca intre noi, nu am schimbat niciun cuvint in anii astia.
La vreo doi ani dupa ce am terminat liceul ne-am vazut pe strada, el cara un sac mare de plastic si, ca de obicei, am pus nasul pe sus si am vrut sa arat ca nu-l observ, doar ca el..tupeistul m-a oprit si m-a intrebat "auzi?"
Doh! "Nu, ce-i"?
"Am niste blugi si fuste pentru fete...n-ai niste prietene sa le-arati? vreau sa le vind"
Sint sigura ca m-am uitat la el ca la un gindac fiindca imediat a zis "iti dau sie tie ceva...daca vrei".
Da' eu, na'...coada sus! Am plecat fara sa-i zic nimic, dar am ris bine de tot de el, chiar ma calca pe nervi mutra lui, nu exagerez deloc.
In plus eu incercam sa ma dau printesa si el ma jignea teribil cu ofertele lui comerciale, ce eram eu? "Bisnitara"???
In fine, au trecut vreo citeva luni, ma pregateam sa plec in strainatate sa lucrez si incercam sa invat o limba straina, in mintea mea parea usor sa incep cu italiana asa ca am luat o carte( Italiana fara profesor) de la un vecin, alt vecin, care m-a atentionat ca nu este a lui ( nici prin cap nu mi-a trecut ca e a viitorului meu sot) dar intimplarea a facut ca am plecat asa de repede ca am uitat de carte si de tot.
M-am intors dupa doua luni dar tot am uitat de carte, sint cam aiurita, recunosc.
Dupa o jumate de an, suna cineva, raspunde taica-miu..."alo, buna seara, vreau cu Dana".
Taica-miu, nervos ca nu-i placea tonul..."da' cine-o cauta?"
"ei, cine... eu sint, cineva...ce conteaza?"
Taica-miu, uimit:
"da' de unde suni?"
"din fotoliu, din sufragerie.."
Ei, ma credeti sau nu dar raspunsul asta l-a facut pe taica-miu sa rida in hohote, de unde el e un zmeu cu narile de foc m-a chemat la telefon foarte amabil.( si de aia mi-a si dat voie ulterior sa ies cu "intruderul" in oras, cica e de incredere)
Era el, viitorul meu sot, plin de umor..iar el mi-a cerut cartea inapoi si chiar mi-a tinut o cuvintare despre corectitudine si cuvint dat. Si n-a uitat sa-mi spuna ca m-am comportat total aiurea in ziua aia cind am ris de el si de sacul lui de plastic...
Si eu eram muta la telefon si el vorbea incontinuu.."si sa tii minte ca m-ai dezmagit si sa tii minte ca e urit sa te dai mare...si sa tii minte ca eu am vrut sa-ti dau comision daca imi aduceai cliente si sa tii minte ca ne cunoastem de cind eram mici dar tu esti o atipatica si arati ca dracu'"
Uhu..iaca avem un tip cu atitudine!
Nu stiu de ce dar ma amuza asa tare ce zicea el.
Am apucat sa zic "bine, imi cer scuze...iti aduc miine cartea si.."
si n-am mai apucat sa zic mare lucru ca mi-a taiat-o "nu adu nimic inapoi, vin eu personal!"
Uite asa am ramas impreuna din acel "miine". Asadar daca spun ca-l "cunosc" de 30 de ani, nu ar fi o exagerare..din clasa I, nu?
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
danyelana spune:
Foarte frumos, Daniela.
CRACIUN FERICIT
"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire