Mai avem vreo sansa!?
Raspunsuri - Pagina 10
MissParker spune:
quote:
Originally posted by alexiaaa23
El zice ca ma iubeste,dar cum poti sa iubesti pe cineva si sa ii faci rau continuu?
Ti-ai dat raspunsul singura
Daca pe sot il intereseaza mai mult familia lui (evident dupa el insusi), nu crezi ca ar fi cazul sa te pui si tu pe tine insati pe primul plan? Esti nefericita? Nu te simti iubita? Atunci ia-ti in serios sentimentele tale si nu cuvintele lui, caci de vorbe goale suntem satui cu totii, nu? Ce usor e sa arunci un oscior gen "vai, dar cum poti sa spui asta, cand eu te iubesc?", iar prin fapte sa dovedesti exact contrariul... Urat din partea lui: nu arata nici pic de dragoste in comportamentul lui, dar vrea din vorbe sa te tina oarecum agatata emotional de el.
Incearca sa te desprinzi si sa faci ceva pentru tine. Va urma o perioada grea cu bb mic, deci ai nevoie de toate fortele tale pt. a te ocupa de bb, asa ca poate incerci ca inainte de nastere sa-ti clarifici in interiorul tau ce simti exact si cum iti doresti ca viata ta sa progreseze de acum inainte. Te-ai gandit la eventualitatea unei psihoterapii?
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
alexiaaa23 spune:
Buna!Revin,mai trista si mai pesimista ca niciodata!M-am intors in Austria si Surpriza!!!!!Am aflat ca sotul meu nu avea timp pt mine deoarece avea programat Revelionul in Israel cu fratele lui!S-a intors pe 5 ianuarie fara nici un ban!Deci toti banii i-a cheltuit distrandu-se si fiind total dezinteresat ca va urma o luna fara bani!Frumos nu??
Nu mai pot!!!!!Abia astept sa nasc!
Familia lui e cea mai importanta,iar eu sunt carpa lui de sters pe jos! Daca ma iubea nu cred ca prefera sa mearga cu fratele lui in concediu iar pe mine sa ma minta!Cred ca o iau razna!Ma doare sufletul si ma simt ca ultimul om!Ma intreb,oare ii este rusine cu mine?Chiar asa odioasa am devenit?Cum se poate schimba o persoana atat de mult????????!!!!!!!!!!!!!!!Imi vine sa urlu,sufletul imi plange si copilasul e foarte agitat!Aveam atata nevoie de el,mai ales in perioada asta dar degeaba!Sunt inexistenta!
Va pup dulce pe toate
ileanna spune:
alexia, de ce insisti sa obtii ceea ce el nu poate / nu vrea / nu stie sa-ti dea?
Mie mi se pare ca iti aprinzi paie in cap mereu. E ca si cum stai si plangi si te jelesti, cerand pere la poalele unui copac care fie este sterp fie face ... mere.
Asa cum il vezi tu acum ... esti sigura ca vrei iubirea lui? Sigur ca totul este mult mai complicat pentru ca esti graviduta. Dar ... nu mai cersi la usa lui ceva ce poate nici nu are capacitatea sa dea (daca nu iubire, macar respect si grija pentru mama copilului ... pentru o femeie insarcinata, pt CEVA!!!)
Daca esti inexistenta pentru el, ACCEPTA si gandeste-te ce poti face mai departe. Nu te simti o carpa pt ca esti inexistenta pentru el. Esti asa doar pentru el, atata poate el si pe tine nu te defineste asta. Intoarce-ti fatza in alta directie si vezi pentru cine ai importanta si ce poti face cu viata ta. Nu te mai limita la el pentru ca desi este tatal copilului tau si omul pe care il iubesti ... nu este un supraom, nu este un erou, nu este un capat de lume.
Never say NEVER.
Elle_seb spune:
Draga Alexiaa, in primul rand inceteaza sa mai cauti vina la tine, nu esti tu cea vinovata. Stiu ca este greu, dar fa un efort de vointa si concentreaza-te pe linistea copilului tau. Iti spun din proprie experienta, toata perioada cat am fost insarcinata am avut multe certuri cu sotul meu si am beneficat de multa ignoranta din partea lui si de lipsa de respect, lucrurile s-au perpetuat si dupa nasterea copilului si am pierdut laptele in 2 saptamani. Nu doresc nimanui sa treaca prin asta, imi plimbam copilul prin parc si ma busea plansul cand vedeam mamici care alapteaza. Si acum imi vine sa urlu cand imi amintesc de perioada aia, desi au trecut aproape 3 ani. Copilul tau este pe prim plan, concentreaza-te asupra lui. Parintii tai te pot ajuta? Cheam-o pe mama ta la tine, pe langa ca te va mai ajuta cu bebe, ai o persoana apropiata sufletului tau. Conteaza foarte mult cand ai copil mic sa nu simti ca esti singura si ca te lupti cu morile de vant. Acum este totul proaspat, insa stii ce am aplicat eu si m-a facut sa nu mai sufar? Mi-am creat o viata a mea, cu nevoie minima de EL in viata mea, doar eu si copilul meu. Am incetat sa mai port discutii interminabile cu el, am obosit sa-i zic ca nu asa imi imaginam eu casnicia, m-am inconjurat de lucruri care-mi fac mie placere, in timpul saptamanii sunt ocupata cu job-ul, serile mi le petrec cu copilul meu, weekendurile mergem in parc (eu si bebe), in vizite in Buc sau in afara orasului si usor usor am inceput sa ma simt mai bine. Ignora-l, pentru ca gandurile astea nu-ti fac bine deloc nici tie nici copilasului tau din burtica. Nu ai acolo nici o prietena buna care sa te ajute sa treci peste starea asta? Deconecteaza-te de tot, deconecteaza-te de el. Dupa un timp o sa vezi lucrurile mult mai clar, insa da-ti timp. 
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
AYLLA spune:
Scuze ELLE de intrebare:si esti fericita asa?nu simti niciodata ca ai nevoie de atentia lui sau sa te simti iubita?Eu nu am inca copii si sunt curioasa daca chiar poate un copil sa umple acest gol si sa implineasca aceasta"neimplinire"? PS:nu sunt malitioasa ,sunt doar curioasa!
dya
Elle_seb spune:
Aylla, apreciez bunele tale intentii dar da-mi voie sa-ti spun ca nu este problema ta, n-am venit sa plang pe umarul tau si sa-ti cer sfatul.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
AYLLA spune:
Imi pare rau daca te-ai suparat dar nu era intentia mea sa te supar!Considera ca nu te-am intrebat!Si da ...ai dreptate nu e problema mea!!!Oricum ai scos gherutele la mine dupa parerea mea nejustificat,scuze dar nu vreau sa intru in polemici cu nimeni de pe forum deci...iti doresc numai bine!!!
dya
AYLLA spune:
Oricum eu cred ca problemele nu dispar chiar daca noi ne impunem sa nu le bagam in seama si sa ne detasam de ele...e opinia mea si cred ca am dreptul la opinie!!!!
dya
Roxali spune:
Fata draga trebuie sa fii foarte realista si convinsa de ceea ce vrei sa faci.Te-ai intors inapoi ptr ai da (crea) un viitor mai bun copilului?
Tu ca mama vei putea, prin vointa si mult calm.Intradevar ar fii bine daca ai putea sa o ai pe mama te alaturi, sa te poata ajuta in casa si moralmente.
Se vede treaba ca el nici nu are de gand sa se schimbe , cred ca este ceva normal ptr el
...asa a vazut ca se obisnuieste in familie
.Daca reusesti sa-l suporti , doar ptr binele copilului te vei ofilii foarte repede.Incearca sa vezi REALITATEA sa nu te minti singura!
Ali
alexiaaa23 spune:
Aveti dreptate!Ma plang prea mult dar nu fac nimic!Inca mai sper sa se intample o minune sau nu stiu ce astept!M-am intors in Austria nu pt a-i oferi o situatie mai buna copilului meu din punct de vedere financiar pt ca in Ro el ar duce-o mult mai bine ca aici,ci pt ca imi doresc un tata pt copilul meu!
Va multumesc ca-mi sunteti alaturi!
Pupici