ai un baietel,sa l dai direct la gradinita!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

kristinutza spune:

ziiiiiiiiiiiiiii...

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

dianad spune:

mama ce ne face...DianaD & Alexandru

Dana_ch spune:

siii? mai departe?

Poze cu Lucas
poze noi

irinuca spune:

.
Zau ca esti criminala.....
pai nici la politiste nu stateam asa cu sufletul la gura....

monalac spune:

fetelor,imi pare rau ca va fac sa asteptati,dar am asa de multe de povestit si nu vreau sa omit nimic.sa revin/era la inceputul lunii august,eram cam in patru luni jumatate de sarcina si am hotarat sa mergem la padure cu finii nostri,pt ca era ziua finului meu si ne invitasera la un gratar.am mers la padure,care e cam la 8 km de noi,am mancat mici,am stat la taclale,dupa care ne am intors acasa.mentionez ca nu am facut niciun efort,pt ca ma menajam exagerat,doar am stat pe o patura,intinsa si m am relaxat.am ajuns acasa,am facut un dus rapid,dupa care m am intins in pat....si cum stateam asa,am simtit ceva cald pe picioare...cand m am uitat,am inlemnit,eram plina de sange....am sunat pe cineva care a venit si ne a luat cu masina sa ne duca la bucuresti,la spital...stiu ca pe drum ma opream f des sa urinez,in tp ce urinam sangeram masiv,atunci eram ferm convinsa ca nu se mai poate face nimic pt copilul meu,plangeam si imi intrebam sotul ce o sa facem,iar el imi spunea ca asta e,o sa facem altul...mai stiu si ca imi treceau tot felul de ganduri prin cap,ca m am chinuit atat cu injectiile,ca tocmai cand mergea totul bine,reusisem sa gasim tratamentul,facusem si un imprumut sa l avem pt atentiile date la dr,pe drum,la med de familie pt eliberarea retetei gratuite,la farmacista pt ca imi aducea injectiile.....si totul se ducea de rapa....era intr o duminica,l am sunat pe dr sa i spun ce mi se intampla,mi a spus sa merg la spital si sa spun ca sunt pacienta lui,ca el e plecat din bucuresti si nu poate ajunge....am ajuns la spital,m am dus la camera de garda,inaintea mea era o femeie care voia sa stie daca e insarcinata,ca voia sa faca avort...ma gandeam atunci ce nedreapta e soarta asta,cum unora le da dumnezeu copii fara sa i vrea,iar eu mi l doresc atat si uite ce mi se intampla.....dr de garda mi a facut control si in tp asta a venit si dr meu,mi a spus ulterior ca i a fost frica sa nu se intample ceva mai rau,pt ca ar fi tb sa mi faca cezariana de urgenta,pt ca din cauza problemelor cu coagularea sangelui,puteam sa mor oricand...mi a facut ecografie si mi a spus ca am dezlipire de placenta,dar copilul e bine....mi a mai spus atunci//pare baiat//am iesit din cabinet cu ochii in lacrimi si i am spus sotului meu ca daca ne ajuta dumnezeu,o sa avem un baiat....am fost dusa apoi in salon,pusa la perfuzii si mi se faceau injectii in fund din 4 in 4 ore....am stat in spital 10 zile,fundul meu era facut ciur,nu mai spun si mainile,pt ca faceam si injectia aceea in fiecare seara.dar din a doua zi n am mai sangerat asa mult,faceam eco zilnic si totul mergea bine.am cheltuit atunci,in spital,aproape tot imprumutul nostru,dar nimic n a mai contat.am plecat acasa cu recomandarea de nu face efort,asa ca ajunsa acasa,nu m am mai miscat din pat decat sa ma duc la toaleta si cand ma duceam la control. peste o saptamana aveam programare la sanador,la ecograf 4d...nu stiu de ce,dar am asteptat cu atata infrigurare aceasta ecografie,mi se parea vitala,ma rugam zi si noapte sa fie totul bine si sa am un copil sanatos,,,stiu ca dr insistase sa fac aceasta ecografie si discutasem cu el si despre faptul ca daca ceva e in neregula,sa mi faca o minicezariana,sa mi scoata copilul....noptile ma gandeam cum ar fi daca mi s ar spune ca are probleme copilul,ce as face,l as naste,dar pe urma,cand eu n as mai fi,cine ar avea grija de el,dar daca as face intrerupere de sarcina,n ar insemna sa l omor?.....ma chinuiau atat de tare incertitudinile,incat simteam ca o s o iau razna....in noaptea de dinaintea ecografiei,n am putut dormi deloc,cred ca am citit paraclisul maicii domnului de 20 de ori...i am promis atunci lui dumnezeu ca daca o sa fie totul bine,o sa mi invat copilul sa creada in EL,o sa devin mai credincioasa si o sa tin post....la eco am stat intr o tensiune vecina cu nebunia,fiecare pauza a doctorului mi se parea semn de ingrijorare,fiecare tacere ceva suspect...aproape ca nici nu am fost atenta pe ecran,pt ca ma rugam in gand intruna si tineam strans la piept o iconita cu maica domnului.din fericire,totul a fost bine,mi s a confirmat si faptul ca e baiat....cand ramasesem insarcinata,eu imi doream mai mult fata,iar sotul baiat,chiar glumea si spunea ca daca o sa fac fata,o sa i spuna/mars la ma ta!/,iar daca e baiat/vin la tata!/iar acum ii spun si eu/mars la tac tu!/glumesc,bineinteles...daaa...era baiatul meu,,ii pusesem si un nume.bulbii..nu stiu de ce,n are nicio logica,pur si simplu asa am simtit..am uitat sa va spun ca at cand am fost internata in spital,cand cu dezlipirea de placenta,l am simtit pt prima data ca misca...era ziua de sf maria,zi sfanta.dupa ecografia de la sanador,m am mai linistit.stateam toata ziua cu mana pe burta sa l simt miscand,uneori nu misca o zi intreaga si atunci intram in panica,iar cand misca iar,eram in culmea fericirii...in casa toate atributiunile le preluase sotul,eu nu mai spalam nici macar un vas,nu voiam sa fac nimic care sa i perecliteze viata puiului meu.zilele treceau f greu,stau la etj 4 intr un bloc fara lift si nici vorba sa cobor din casa....stateam cu ochii pe ceas pana venea sotul meu de la serviciu,ma plictiseam ingrozitor...daca as fi avut atunci net....ii cantam lui bebe,lui bulbii al meu,ii vorbeam...de la 6 luni n am mai putut dormi decat 2 ore pe noapte.aveam arsuri ingrozitoare pe gat,urinam din 10 in 10 minute si niste insomnii teribile...fiecare saptamana care trecea era o victorie importanta,aveam o revista mami special in care scria in fiecare saptamana de sarcina ce se intampla,citeam cu nesat tot ce scria acolo si cu o saptamana inainte si ma rugam sa ajung macar la 32 de saptamani.in wekeend mai veneau niste prieteni pe la noi,atunci trecea mai usor timpul.venea si tipa insarcinata cu gemeni,mai vb despre ale noastre,ale gravidelor...injectia o faceam in fiecare seara si pt ca nu mai puteam sa cobor,atunci cand asistentul vali era de serviciu,sotul meu se ducea cu cineva cu masina si il lua repede,imi facea injectia si il ducea inapoi.saracul,urca 4 etaje,desi suferise cu cativa ani in urma o operatie pe cord,ca era vant,frig sau ploaie,venea mereu,cu bicicleta,parca il vad si acum,intra pe usa si ma intreba/esti gata?in ce mana vrei sa ti fac?si pipaia umflaturile,sa nu nimereasca in cele recente,care ma dureau....prin luna a 7 a de sarcina mi s a parut,intr o seara,ca imi curge ceva pe chilot,asa ca a doua zi m am prezentat de urgenta la dr,la bucuresti.m a oprit in spital pt control,dar totul a fost in regula,fusese doar o alarma falsa.am mai stat totusi in spital 4 zile,pt analize.dupa care,dr m a trimis sa mai fac o eco tridimensionala,sa vada comunicarea vaselor cu placenta,testul doppler parca se numeste,sa vada daca e totul in regula,daca nu,sa mi scoata copilul mai devreme,sa nu moara cumva.inte tp am mai facut un imprumut,sa am de eco tridimensionala si de o eventuala nastere.eu eram in concediu medical,luam 3500 000 salariul,dintre care 200 de mii se duceau,pe saptamana,pe concediu medical,pe care mi l dadea un dr ginecolog din orasul meu,dr urleteanu spunandu mi ca nu mi poate da concediu decat daca stau internata in spital.si in fiecare saptamana se ducea sotul meu si statea pe culoarele spitalului pt prelungirea concediului,cotizand cate 200mii,desi nu eram bolnavul inchipuit....deci 800 mii pe luna pt concediu medical,600mii la asistent pt injectii,500mii la farmacista pt ca mi aducea injectiile lunar,500 mii la med de familie,care mereu stramba din nas ca mi da reteta gratuita de atatia bani si depaseste plafonul,500 de mii la dr ginecolog,la 2 3saptamani,cand ma duceam la control,500 la benzina...cam tot salariul meu...iar o eco la sanador costa 3500000.din fericire,totul a fost bine si de data asta...data probabila a nasterii era pe 20 ianuarie.inainte cu cateva zile de craciun am fost la control,dr mi a spus ca o sa nasc prin cezariana,pt ca la nastere normala risc ca din cauza injectiilor sa mi plesneasca vreun vas de sange,dar ca inainte cu cateva zile de operatie tb sa intrerup si injectiile si aspirina....mie imi tot curgea frecvent sange din nas si l am intrebat daca e vreo problema,mi a spus ca din cauza injectiilor.plus ca ma durea teribil in partea stanga,sub san,dar mi a spus ca nu si da seama ce poate fi.in ultimul tp incepusem iar sa intru in panica,ma gandeam ca daca vine vreo ninsoare si nu mai ajung la bucuresti.incercasem sa vin sa stau la bucuresti,dar cam toata lumea la care apelasem invocase cate un motiv,adevarat sau inventat,asa ca am ramas acasa si ascultam in fiecare seara prognoza meteo.imi tot treceau prin cap tot felul de scenarii,daca se declanseaza nasterea si nu mai ajung la bucuresti,,daca ninge,daca se defecteaza masina pe drum,daca nu gasesc la cine sa apelez cu masina,etc...dr m a intrebat daca vreau sa ma internez,dar n am vrut sa petrec sarbatorile in spital,mai ales ca toti cei apropiati erau la 80 de km de mine,mai ales ca eram satula de acel spital infect,unde lenjeria era patata de sange,peretii la fel,nu aveai unde sa te speli,tb sa iei apa de la chiuveta din camera intr o sticla si sa mergi la baie,baie care era una singura la 8 saloane de gravide,acolo te spalai,acolo mergeai la wc.se statea la coada o gramada si cine a fost gravida stie cat de chinuitor e sa iti vina sa urinezi si sa n ai unde.erau tampoane peste tot,pe jos,in weceuri,ma chinuiam cu burta la gura sa stau intr un fel aplecata sa nu ma murdaresc de rahat sau de urina atunci cand mergeam la baie...ajunsesem imensa,am luat cam 18 kg pana la sfarsitul sarcinii,dar burta era imensa,toate asistentele de la obstetrica,atunci cand sa nasc,imi spuneau ca n au vazut asa burta mare in viata lor,si banuiesc ca vazusera destule burti...daaa,deci am hotarat sa petrec sarbatorile acasa si sa merg dupa sarbatori la control,sa hotaram atunci ce facem...i am urat dr sarbatori fericite,nestiind ca ne vom vedea mai repede decat planuisem...am obosit mai scriu maine.

mexxa spune:

Auzi ceea ce faci tu se cheama k picuri ceara pe rana....prin cate ai mai trecut...abia astept finalul...toata ziua caut sa vad daca nu ai mai scris...
Off....cate trebuie sa tragem pentru a da nastere unui suflet...

mamica de ingeras luptator
Sebastian-Mihai 10.09.2006
www.totsites.com/tot/sebastian-mihai" target="_blank">Pagina noastra...
Noi avem ...

monalac spune:

sper ca azi sa termin de povestit....am uitat sa mentionez ca pe 11 decembrie,tipa insarcinata cu gemeni a nascut baiat si fata,perfect sanatosi...stiu ca am fost foarte emotionata atunci si ca m am rugat sa mi pot tine si eu copilul in brate....revelionul l am petrecut acasa,la 12 noaptea am iesit pe balcon,am privit cerul,artificiile si mi am mangaiat burta,spunandu i baiatului meu cat de mult il iubesc,ca abia astept sa l cunosc si sa l strang la piept,sa petrecem multe revelioane impreuna.pe 1 ianuarie,ma suna prietenii din gasca,sa mi spuna ca vin pe la noi.dormeam, era cam ora 18 si m am trezit sa mi fac un dus si sa ma pregatesc de musafiri.m am dus la toaleta si am vazut pe chilot ceva gelatinos/hopa,nasc,imi spun!ii spun sotului sa se imbrace,sa mergem la bucuresti.ii sun si pe prietenii care se pregateau sa vina la noi si le spun sa vina repede cu masina sa ma duca la bucuresti,ca se apropie momentul decisiv...au crezut initial ca imi arde de glume,dar i am asigurat ca vb cat se poate de serios...intre tp,curgea din ce in ce mai multa gelatina din aia si mi era frica ca nu ajung la tp la spital....bagajul era pregatit de cateva saptamani,mi am luat pernutele pe care mi sprijineam burta imensa si cartea de rugaciuni.pe drum,faceam glume ca daca nasc atunci,o sa i pun numele vasile,ca e sf vasile si nu mi place numele...am sunat dr,dar nu mi a raspuns,ma gandeam ce ghinionista sunt,sa ma apuce chiar pe 1 ianuarie,cand toti sunt plecati,sau se refac dupa noaptea de revelion.pana la urma,vazand ca dr nu raspunde,am sunat la camera de garda si am intrebat ce dr e de garda.mi s a spus ca e dr urleteanu...nu mi venea sa cred,cum le aranjeaza dumnezeu pe toate...n aveam nicio contractie si ma bucuram,pt ca mi era frica sa nu nasc in masina...intre tp,tot sunandu l pe dr,mi a raspuns la un momentdat,cred ca at se trezise.i am spus ca sunt in drum spre spital si mi a spus ca ma asteapta.am ajuns la spital,dr mi a facut imediat ecografie,a facut masuratorile,dupa care,ingrijorat,parca si fara sa spuna nimic,s a apucat sa le mai faca o data../e vreo problema,l am intrebat?//parca are capul cam mare si corpul cam mic//,mi a spus.am simtit ca innebunesc....dar m a linistit,spunandu mi ca nu e nimic,ca daca ar fi fost ceva, s ar fi vazut la eco tridimensionale.mi a mai spus ca bebele cantareste in jur de 3800kg.m a intrebat daca am mancat,i am spus ca da.apoi m a intrebat daca am facut injectia,o facusem,chiar venise asistentul mai devreme sa mi o faca,pt ca pleca la nasi cu ploconul.mi a spus sa ma duc in salon,sa se gandeasca ce hotarare sa ia...apoi a venit,mi a spus ca tb sa treaca cateva zile in care sa nu mai fac injectia si sa nu mai iau aspirina,asa ca mai asteptam pana luni/era sambata.ulterior,am aflat de la soacra mea,care lucra ca baby sitter la anestezista care mi a facut anestezia la cezariana,ca dr i a fost oarecum frica sa ma opereze si a decis ca e mai bine sa astepte pana luni,cand voia sa l puna pe profesorul ancar sa ma opereze....intre tp,mi se faceau litice din 4 in 4 ore,parca ajunsesem sa nu mai suport injectiile,durerea.incepusem sa sangerez,o data cu gelatina pierdeam si sange si a doua zi i am spus dr ca pierd sange.mi a facut din nou control,mi a spus ca membranele inca nu s au rupt si sa astept pana luni.duminica,dr a plecat,iar eu am inceput sa pierd din ce in ce mai mult sange.eram disperata,ma gandeam ca m am chinuit atat si chiar acum sa pateasca ceva copilul meu...am anuntat dr de garda,mi a mai facut un control,mi a spus sa stau linistita....seara,pe la 22,deja ajunsesem la capatul rabdarii,sangeram masiv si ma gandeam la ce e mai rau.dr de garda m a mai controlat o data,deja capatasem aversiune fata de valvele alea metalice,ma durea ingrozitor.dr a hotarat sa merg in sala de nasteri,sa mi se monitorizeze bataile inimii copilului si daca apare ceva,sa l sune pe dr...m am mutat intr o anticamera a salii de nasteri si numaram minutele pana dimineata,la venirea dr.in gand,ii spuneam copilului meu sa reziste,ca mai e putin.o asistenta venea din jumate in jumate de ora si cu un aparat,asculta si monitoriza bataile inimii copilului.intre tp,in sala de nasteri,se tipa ingrozitor.o tipa se chinuia sa nasca si dr ii vb bland,ii spunea ce sa faca,cum sa impinga,dar ea parea ca nu aude nimic.doar tipa,un tipat aproape inuman,de ma baga in sperieti...apoi,dupa o vreme, s a auzit un tipat de bebelus.mi au dat instantaneu,lacrimile....ma gandeam ca mai e putin si asa o sa tipe si baiatul meu.intre timp,se lumina de ziua...incepusera sa soseasca infirmierele,asistentele,le auzeam cum isi ureaza /la multi ani/,cum povestesc ce au facut de revelion...pe la ora 8 30 a venit si dr meu.m a intrebat cum ma mai simt si i am spus ca pierd f mult sange.mi a spus sa asteptam sa vina si prof ancar,sa ma consulte si el si apoi hotaraste ce e de facut.intre tp,a venit si anestezista,m a vizitat si m a imbarbatat...deja imi trecuse frica,dr era acolo,mai era putin....peste jumatate de ora, a venit dr meu insotit de prof ancar.i a spus despre ce e vb,acesta m a consultat si a spus sa mi se faca cezariana.....era al nu stiu catalea consult in trei zile si parca nu se mai termina o data...peste alte 10 minute,vine iar dr,se mira de buzele mele crapate pana la sange,iar eu ii spun ca de duminica de la pranz n am mai mancat nimic si n am mai baut nici apa,caci am citit eu de pneumonia de aspiratie...a inceput sa rada si mi a spus sa ma pregatesc....in clipa aceea,nu m am mai gandit la nimic.nu mi a fost frica.am avut un sentiment ca totul o sa fie bine.am fost dezinfectata cu iod pe burta,mi s a montat o perfuzie,mi s a intodus sonda si stiu ca m a durut,am fost intrebata ceva despre posibile alergii la medicamente,dupa care am simtit ca mi se face somn....m am trezit exact atunci cand eram pusa de pe targa pe pat si stiu ca am simtit o durere insuportabila,am strigat sa mi se faca un calmant.ma gandeam la copilul meu,dar de durere,n am putut intreba nimic...imediat am adormit.m am trezit dupa vreo jumatate de ora cred,dr era langa mine.l am intrebat de copil si mi a spus//AI UN BAIAT,SA L DAI DIRECT LA GRADINITA!//am aflat atunci ca baiatul meu cantarea 4650kg si avea 53 de cm.primise scor apgar 9.apoi,au venit la mine si mama si sotul meu,vazusera copilul si mi au spus ca e f frumos....dr le spusese ca pierdusem f mult sange in tp operatiei,el vrusese sa mi faca transfuzie de sange,dar anestezista se opusese.probabil era constienta de riscurile pe care le implica o transfuzie.tot de la anestezista am aflat ca dr vazuse la ecograf cat de mare e copilul,dar nu mi a spus pt ca a crezut ca e ceva in neregula si n a vrut sa ma sperie.tot anestezista l a convins sa ma opereze el,spunandu i ca doar a operat atatea paciente....am inteles atunci ca dr sunt si ei oameni,au temerile si fricile lor,ca si noi,ceilalti....in seara ceea,mi s a adus copilul sa l vad.....era....mare,pur si simplu mare.....si se uita la mine incruntat....era al meu....reusisem....am stat in spital 9 zile,adica 2 inainte de a naste si 7 dupa ce am nascut,dr n a vrut sa ma externeze mai repede,de teama unor eventuale complicatii.in primele zile m am simtit cumplit,burta ma durea ingrozitor.musculatura mea era atrofiata de atata stat in pat.ma ridicam cu eforturi supraomenesti,nu simtisem in viata mea asa durere,desi inainte ma laudam ca sunt destul de rezistenta la durere.cand ma ridicam,vedeam negru in fata ochilor,imi venea ameteala brusc si simteam ca ma prabusesc.dr mi aspus ca e normal,pt ca am pierdut f mult sange si mi a dat sa iau fier...copilul nu statea in salon cu mine si tb sa mergem din 3 in 3 ore la ei.stiu ca de multe ori,pt ca nu ma puteam tine pe picioare,luam un carut din ala de invalizi,care se gasea pe hol si l manevram pana la copil.....hai ca ma cheama datoria...din pacate,n am terminat de povestit...mai am o gramada...asta pt ca incertitudinile mele aveau sa revina.