diabetul de sarcina

Buna fetelor,

Ieri am intrat prima data pe chat si am fost tare incintata sa intilnesc un grup de fete tare dragute si haioase. Avind in vedere ca a fost prima mea experienta de chat cu "strainii" (de obicei folosim acest mod de comunicare pentru a tine legatura cu familia si prietenii), va multumesc tuturor ca ati facut din asta o experienta placuta.

Asa cum v-am promis ieri citorva dintre voi, va voi impartasi experienta mea legata de diabetul de sarcina (pregnancy diabetes).

va urma---

Nik


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=nik

nik spune:

Ce este si cum se manifesta:

Diabetul de sarcina este o forma de diabet care apare la femeile gravide incepind cu luna a sasea pe fondul dezechilibrului hormonal cauzat de sarcina.
In principiu se manifesta printr-o intoleranta la glucoza datorata insuficientei de insulina.
Ca manifestari exterioare, "nu deranjeaza cu nimic", doar ca e posibil sa apara zahar in urina.

Cauze:

Principala cauza, asa cum am spus mai sus este insuficienta de insulina. Din cauza sarcini este posibil ca pancreasul sa nu produca suficienta insulina pentru absorbtia zaharului din singe. Deasemenea, hormonul de crestere care apare in corp in catitate mai mare din cauza sarcinii, incetineste efectul insulinei, iar absorbtia zaharului se face mai greu.
La aparitia bolii contribuie si predispozitia genetica a fiecareia catre aparitia diabetului.
De obicei aceasta forma de diabet dispare la scurt timp dupa nastere.

Efecte:

Asupra viitoarei mame, singurul pericol major il constituie riscul de hemoragie la nastere. Este deasemenea posibil ca fenomenul sa se repete la o viitoare sarcina, sau mama sa dezvolte boala mai tiirziu in viata.
Asupra copilului, exista un risc destul de mare ca acesta sa fie foarte mare la nastere sau sa fie hipoglicemic. Alte riscuri majore, dar mai rare: defecte congenitale, o insuficienta renala la noul nascut si posibilitatea mortii in utero la virste de sarcina mari.


Cum se detecteaza:

Cam la inceputul lunii a sasea se poate face un test de masurare a tolerantei la glucoza. Daca acest prim test este pozitiv, se face un test mai elaborat, care masoara mult mai exact aceasta toleranta.

Testul "mic" consta in prelevarea de singe (de preferinta pe stomacul gol, dar asta nu e intotdeauna posibil, si atunci ti se cere sa spui cind ai mincat ultima data si ce), dupa care ti se da sa bei 50ml de glucoza (oribila de tot, ca e dulce de te ia cu fiori).

Daca se intimpla sa vomiti, trebuie sa repeti testul in alta zi, sau te trimit direct la testul "mare". Dupa o ora de la bautul glucozei, interval in care nu ai voie sa bai sau sa minci ceva, se preleveaza o proba de singe din nou. Pentru cele doua probe se masoara cantitatea de glucoza din singe.

Testul "mare" incepe cu prelevarea de singe, neaparat pe stomacul gol, dupa care ti se da sa bei 100 ml de glucoza. Partea asta e nasoala de tot, caci cantitatea de glucoza este dubla, si e foarte posibil sa iti vina senzatie de voma si sa te ia cu ameteli mari de tot. De obicei acest test se face in spital si ti se pune la dispozitie un pat unde sa poti sta intinsa sau chiar sa dormi daca poti. Apoi, ti se recolteaza singe la interval de cite o ora, timp de 3 ore. In tot acest timp nu ai voie sa bei sau sa maninci.

Valori normale in Belgia (in alte tari s-ar putea sa fie mai mari sau mai mici; aici fiind multi oameni cu diabet, aceste valori sint mai scazute ca sa previna o detectare tirzie):
pe stomacul gol: 105 mg/dl
dupa 1 ora: 190 mg/dl
dupa 2 ore: 165 mg/dl
dupa 3 ore: 145 mg/dl


Cum se trateaza:

In functie de cit de mari sint valorile obtinute la testul "mare" se recomanda fie regim, fie supliment de insulina. In majoritatea
cazurilor un regim alimentar cu continut scazut in zahar si mai multe fibre (cam de 1800 cal/zi) da rezultate bune. Din cit am mai inteles de la o prietena medic, cafeaua bauta dupa masa imbunatateste efectul insulinei (eu am aflat asta cind nu am mai avut nevoie).

Pentru a urmari evolutia "bolii", periodic se poate cere recoltarea de probe de singe in timpul zilei: dimineata pe stomacul gol si apoi la o ora dupa fiecare masa. Nu e neaparat nevoie sa se ceara recoltarea tuturor acestora, de obicei la o ora dupa masa de dimineata este un moment relevant pentru a se constata daca regimul are efect sau nu.

Deasemenea, la fiecare vizita la doctor, este recomandata o echografie pentru a urmari evolutia fatului.


Pentru mai multe detalii puteti da o cautare pe google cu "pregnancy diabetes".

In continuare, am sa va impartasesc experienta mea personala legata de aceasta "boala".

va urma---
Nik


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=nik

nik spune:

In primavara lui 2000 eram tare bucurosi ca o sa fim parinti pentru prima data, un moment pe care l-am tot aminat. Eram noi tare veseli si bucurosi. Probleme nu aveam prea mari, in afara mirosurilor. Se parea ca simtul mirosului la mine o luase razna de to (si cred ca nici acum nu mi-am revenit complet). Nu mai suportam nici un parfum, mirosurile naturale ale lucrurilor le simteam foarte mult accentuate. In perioada aia ne cumparasem mobila noua de brad, si stim toti ca mobila noua are un miros specific, de la lacul cu care e data. Cind ajungeam acasa, sotul meu intra primul, deschidea toate usile si ferestrele si abia dupa jumatate de ora intram si eu in casa, altfel as fi vomitat instant. Oricum cam asta a fost singura mea problema cu sarcina pina cind...

Prin saptamina 24 m-am dus la control ca de obicei. Doctorul meu ma anuntase ca de data asta mi se va face un test. Toate bune pina mi s-a dt sa beau paharul ala de glucoza. Doamne ce gust oribil. De obicei sint innebunita dupa dulciuri, dar ala era ceva... Oricum am rezistat eu eroic, l-am baut pina la fund si apoi peste inca o ora mi-au luat singe. Am intrat la control ca de obicei, toate bune si frumoase... si am plecat acasa. Cam la o saptamina, primesc scrisoare de la doctor si imi comunica rezultatele, spunind ca nivelul de glucoza e destul de ridicat si sa ma programez pentru un test mai amanuntit. Imi sun eu doctorul de casa sa ma lamureasca daca e vreo problema si imi zice ca nu e mare lucru, da' e posibil sa am diabet de sarcina. Eu atunci ramin perplex: ce o mai fi si asta? diabet! bunica mea a murit de diabet!

Incep eu sa ma agit, ma uit pe internet si aflu ca e un risc sa moara bebe. Mamaaaa ce m-am mai speriat. Oricum mai era o speranta, atita vreme cit nu era confirmat. Intre timp ma programasem pentru testul "mare". M-am dus sa il fac si cind am vazut cita glucoza vor aia sa imi dea sa beau am crezut ca lesin inainte sa o gust. Oricum, cu speranta ca nu se va confirma diabetul am baut paharul pina la fund. Dupa vreo ora jumate se invirtea spitalul cu mine. Imi zic eu, asa o trebui sa fie, ca la cit mi-au dat astia sa beau... Am scapat si de test si la viitorul control imi comunica doctorul rezultatele. Diagnostic confirmat: diabet de sarcina.

Oricum, m-a mai linistit doctorul si mi-a zic ca nu e chiar asa dracul de negru. Sa vorbesc cu dietista spitalului sa imi faca un regim adecvat si sa il urmez. Mai tirziu vom afla daca regimul da rezultate. Daca se urmareste evolutia lui bebe si totul decurge normal si nu il lasam sa se faca prea mare, totul va fi OK. Sint si femei bolnave de diabet-diabet si nasc copii sanatosi. Cu argumentul asta mi-a venit inima la loc in proportie de 90%. Eu sint oricum o fire optimista.

Cind mi-a zis doctorul ca e predispozitie genetica am intrebat-o pe mama. Mama tu ai avut asa ceva cind ai fost gravida? Mama se uita la mine ca la "masini straine". Mie nu mi-a facut nimeni nici un test niciodata. Si ea a nascut 3 fete "sanatoase si frumoase si destepte si devreme acasa". Bun, mergem inainte...

Cam prin luna a 7-8 mai primesc o scrisoare cum ca sa ma mai duc la doctorul de casa sa mai imi ia singe de 4 ori intr-o zi. Am facut poteca pina la cabinetul lui in ziua aia. Dute sa iti ia singe dimineata, apoi la o ora dupa micul dejun, apoi la o ora dupa fiecare masa. Si al meu sot era plecat la Paris in ziua aia, ca trebuia... Am luat pe rind cite un coleg de la serviciu sa ma duca cu masina (ca eu nu aveam carnet, si inca nu am, da' asta e alta poveste). Oricum, de acum stiau toti ce e cu mine.

Dupa atita stres, in sfirsit o veste buna: valorile sint in limite normale, un pic mai ridicata dimineata, dar daca maninc mai putin, sau sparg micul dejun in doua gustari o sa fie bine. Eu ma gindeam ce sa mai sparg, ca mincasem doar niste fulgi de porumb cu lapte. Da' doctorul zice ca si aia au destul zahar. Am sa vad eu cum am sa fac... si in plus ma controlam in fiecare dimineata la urina sa vad daca apare zahar. Daca aparea, mincam mai mult nimic sau mincam un pic mai tirziu (ca si asa nu mincam prea mult la micul dejun!).

Fara multe dulciuri (greu de tot!!!), fara pepene galben, struguri si alte fructe interzise am ajuns la termen... si am trecut de termen... o saptamina... aproape doua... pina cind zice doctorul: OK, e timpul sa il scoatem pe bebe sa nu se faca prea mare. Ma programeaza pentru inductie, zicem noi vineri, ca nu mai stam pina luni. Doar ca lui Andrei i-a venit pofta sa iasa de buna voie chiar joi noaptea pe la 5, eu la 7 trebuind sa fiu la spital. Pina la 12 jumate aveam bebele, doctorul meu ajungind chiar cind il scoteau pe baietel. Acum mai urmeaza o parte cu suspans: la ultimele echo zisesera ca bebe are un rinichi mai mare si unul mai mic si ca trebuie verificat imediat dupa nastere. Dupa ce a stat o clipa cu noi, a fost luat in primire de catre pediatra si dus in alta camera pentru control. Dar, toate erau in regula cu el, asa ca s-a intors frumusel linga noi. Un baietel frumusel de 3,450 kg cu o chica de par negru (acuma e blond !!!).

Apoi, cu mine a fost mai greu. Mi se facuse epiziotomie, pe Andrei l-au scos cu vetuza (aici nu se mai foloseste forceps), el iesise cu o mina la timpla, asa ca la mine era destul de nasol. Si pierdusem si mult singe. Noroc ca atunci pe loc nu mi-am dat seama, observasem doar ca sint tare alba si nu mai aveam putere de nimic. Faptul ca am cerut epidurala a fost foarte binevenit, desi la inceput eram cam reticenta. Aici nu ti se face automat anestezie, ci numai la cerere. Eu de obicei sint impotriva medicamentelor, dar atunci cred ca am luat o decizie buna. A fost bine si pentru mine si pentru bebe. A doua zi mi-au facut trasfuzie (2 pungi), am mai luat pastile cu fier vreo 2-3 luni, dar au trecut toate.

Cam asta a fost aventura mea cu diabetul la prima sarcina.

La a doua... am inceput cu regim mai din vreme. Adica mai putin dulce, mai multe salate si piine neagra (aia alba si asa nu imi place prea tare). Povestea cu diabetul s-a repetat, dar de data asta valorile erau mai mici. Am luat si mult mai putine kilograme in greutate (5 kg fata de 15 kg la prima sarcina!). Cum, daca primul bebe e mare, al doilea o sa fie si mai mare, iar daca ai avut sarcina depasita, a doua e posibil sa fie si ea depasita... si cum doctorul meu pleca in concediu... m-a programat pentru inductie o zi inainte de termen. Cum a fost nastere indusa... epidurala doar in ultima clipa, cind nu a mai avut cine stie ce efect... epiziotomie si mai mare... bebelusa si mai mare (3,840kg)... tot negricioasa si cu o claie de par in cap. Dar de data asta nu a mai fost nevoie de trasfuzie, iar la 2 saptamini si jumatate dupa eveniment eram la mare... (nu am intrat in apa nu va speriati!)


Este posibil ca in Romania acest test de detectare a diabetului de sarcina sa nu se faca in mod uzual. In Belgia, si cred ca si in America, din cauza numarului mare de persoane suferinde de diabet a intrat in practica uzuala. Cred ca tine foarte mult si de alimentatia traditionala a popoarelor respective. In America oamenii se indoapa cu hamburgeri si Coca-Cola, iar in Belgia mincarea nationala e cartofi prajiti cu maioneza si bineinteles ciocolata ca desert (aici toate deserturile sint tare dulci si neaparat cu ciocolata).

Sper ca experienta mea sa va fie cumva de folos in aventura voastra frumoasa de a deveni mame.

Toate bune si multa sanatate,
Nik



http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=nik

papadie spune:

merci beaucoup, nik!
nu stiu s-o spun in flamanda

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

nik spune:

Veel bedankt!
Dank u wel!

Seamana a germana, nu-i asa?
Nik

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=nik

monicar spune:

Aici dupa luna 4, la fiecare control iti controleaza zaharul din urina.
Interesanta experienta ai avut.
Multumim pentru ca ne-ai impartasit-o.

Monica

lilach spune:

Eu de abia la a treia sarcinade aceasta problema.Medicul ginecolog care m-a trimis sa imi fac analizele "a uitat sa scrie si aceasta analiza". Pe la saptamina 29 am inceput sa ma simt rau cu toate ca pina atunci totul a fost in ordine fara greturi si alte simptome. Dupa ce mancam cam la o ora incepeam sa tremur si aveam stari de lesin.Am fost si la urgenta din cauza asta si nu au gasit nimic. Medicul ginecolog mi-a spus sa maninc cite o bomboana cind am stari din astea. Daca el mi-a spus asa am procedat. Zis si facut mi-am cumparat o cutiuta de bomboane pe care mi-am spus ca o voi avea tot timpul in geanta insa dupa prima bomboana m-am simtit ingrozitor de rau.
Am vorbit la telefon cu medicul de familie si i-am spus cum ma simt si la insistentele mele m-a trimis iarasi sa-mi fac toate analizele dar de data asta si cea pentru tiroida si pentru diabetsi vroia si sa vada cum stau cu toate vitaminele.
Trebuie sa precizez ca aveam deja peste 35 de ani si aici in principiu se fac mult mai multe analize din cauza virstei.
La analize mi-au descoperit ca zaharul este peste 190 dupa o ora si dupa doua ore scadea brusc la 70,vitamina B12 era f. mult sub limita. Cind medicul endocrinolog a vazut care e situatia automat m-a trimis la dietician pentru a stabili un meniu special si mi-au dat un aparat cu care se verifica zaharul in singe.Mi-au spus ca trebuie sa imi verific zaharul dimineata pe stomacul gol si o ora dupa ce am mancat, seara la fel.
A trebuit sa tin si dieta nu aveam voie sa maninc nimic dulce si chiar si fructe numai o data pe zi cite un fruct. Mi s-a prescris si vitamina B12. Am inceput sa fac toate astea si de abia dupa vreo luna am inceput sa ma simt ceva mai bine.
Mi-au dat concediu medical si inainte de nastere pentru ca le era frica sa nu mi se intimple ceva mie sau fatului.
La nastere si-au facut probleme dar eu le-am spus ca doresc sa nasc pe cale naturala. A fost f. greu dar a trecut.
Un sfirsit e un inceput...

ella& laura,andrei,andra

buburuza spune:

Medicul care mi-a supravegheat mie sarcina a observat ca am glocemia cam mare dar a zis ca nu e nici o problema. Eu stiam ca pot exista complicatii, dar din pacate nu am insistat sa mi se faca un test. Fetita mea a avut la nastere, prin cezariana, 4.300 si 55 cm. E oare din cauza diabetului de sarcina? Si chiar e adevarta ca al doilea copil este mai mare dect primul? Dumnezeule!! :)