m-am certat cu fetita mea

Ieri am certat-o foarte tare pe fata mea (adolescenta de 13 ani) pentru faptul ca este obraznica (a inceput sa-mi raspunda) si nu ma mai asculta. la noapte ar trebui sa vina Mos Nicolae. ce sa fac? sa ii iau un cadou sau nu? Ma gandesc ca daca ii iau cadou va considera ca mustruluiala a fost din nou o furtuna intr-un pahar cu apa... daca nu ii voi lua... ar fi prima oara cand nu primeste nimic... poate considerati ca este ceva fara importanta, dar... ajutati-ma cu un sfat. multumesc mamicilor.... taticilor (eventual) si... de ce nu... adolescentelor...

lorelei_19 spune:

Nu-i strica bucuria asta, chiar daca te-ai certat cu ea. Adolescentii la varsta asta trebuie sa-si defineasca personalitatea, trebuie sa invete sa-si impuna si punctul de vedere, asa ca e absolut normal. Eu i-ash lua pe langa un cadou normal si-un batz frumos cu staniol si i-ash pune si-o funda eventual, si-ash scrie ceva nostim si ushor ironic.

mama lia spune:

si eu am fata tot de 13 ani si ma confrunt cu aceeasi problema, a devenit cam obraznica....dar sa stii ca nu trebuie sa o privezi de cadou...

eu una i-am luat si i-am dat deja...adica i-am luat o scurta de iarna si doua ineluse de argint...dar daca ii iei ceva surpriza poti sa ii dai....dar cum o pedepsesc eu pe fata mea...devin distanta si ii tai televizorul in timpul saptaminii(in wk are voie)....asa ca poti sa aplici ceva similar, unde stii ca o doare...

Nicoleta spune:

Servus.
Eu i-as da cadou, dar i-as srie si o scrisoare ca din partea Mosului, sa o mai sensibilizezi.
Nicoleta

azone19_70 spune:

Va multumesc tuturor. Asa ma gandeam si eu... dar, de la o vreme, am inceput sa fiu cam nesigura pe ceea ce ar trebui sa fac ca parinte... Fir-ar sa fie! De ce oare nu ne nastem cu un cip care sa ne invete cum sa fim parinti?:)

mama lia spune:

din pacate e greu sa fii parinte...la nastere copiii astia nu vin si ei cu un "manual cu instructiuni de folosire"...glumesc.....

ne straduim si noi, asta este cel mai important. incercam sa ii crestem niste oameni buni si responsabili...asta in mare, dar pina la urma depinde foarte mult si de copil.....

asa ca tine capul sus si da tot ce e mai bun in tine ca mama, ca pina la urma cea mai mare realizare a noastra in viata sunt copiii

in alta ordine de idei, sa stii ca ne vor astepta niste ani mai dificili ...copiii intra la pubertate si e normal sa fie niste schimbari...ce, noi nu am avut??? ba...si inca cum....eu una eram introvertita, fiica-mea e prea expansiva....dar ma straduiesc sa ma pun in pielea ei, ca si daca "stricam ambasadele" fiind prea exigenta cu ea, nu rezolv mare lucru....

de, asta e meseria de parinte, "calificare" la locul de munca...non stop.....dar spune si tu daca nu e frumos!!!???? eu una nici nu imi imaginez viata fara acest copil...ba am regrete ca atunci cind am putut nu am mai facut unul...iar acum s-a inchis pravalia....

sa ne traiasca minunile astea numite copii!!!

Nicoleta spune:

Stefan, 3 ani si 10 luni, a primit o enciclopedie frumoasa despre animale, dar Mosul Nicolae i-a scris si un mesaj dupa care, citindu-i-l noi, copilul s-a rusinat si a promis sa fie cuminte. Nu s-o tine de cuvant, dar macar am incercat. A fost bucuros si mesajul nu i-a stirbit veselia prea tare, zicem noi...
Nicoleta

Lemoni spune:

Mama lia ce bine era daca veneau cu manual...... poate aveam si noi viatza mai usoara.
Eu una cred ca sunt inamicul nr unu .........

mama lia spune:

copii sunt inamicul nr.1 pentru noi sau viceversa???

inclin sa cred ca si una si alta...

e greu...mai ales cu pubertatea....imi vine uneori sa o fac afis pe fiica-mea...dar ma stapinesc....si incerc o abordare mai pe placul ei, ca altfel se inchide in ea, pune bot....asta daca nu devine obraznica.....

dar cind o vad dormind dimineata, ca un ingeras, imi trece toata supararea pe ea....

Lemoni spune:

Eu zic ca noi ca parinte suntem inamucul nr unu , asa ne vad ei cu regulile noastre si mentalitatea invechita desi suntem tinere majoritatea dintre noi .
Eu una sunt putin paranoica trebuie sa stiu mai tot timpul unde este, eu vad asta ca grija, el vede asta ca ,control......... si uite tot asa avem conflicte .
E adevarat ca noi am crescut fara telefon mobil si ai nostri nu stiau pe unde umblam pana ajungeam acasa si povesteam .
Nici mie nu cred ca mi-ar fi placut sa sune mama la fiecare 2 ore sa intrebe unde esti si ce faci? Desi stiu ca nu e bine sa sun la telefon pt ca trebuie sa ofer libertatea cat de cat dar nu pot sa ma abtin.Voi nu trebuie sa stiti unde sunt copii vostri va faceti griji non stop ca mine?

giul spune:

Grijile astea nu vor inceta niciodata .I-am asteptat cu atata dor ,ii iubim ,am tremurat pentru fiecare dintre ei si uneori ne ranesc atat de rau cu comportamentul lor.Am impresia ca nimeni nu mi-a provocat o durere mai mare decat proprii mei copii.Poate n-au facut tocmai rele ,poate eu asteptam mai mult...Sanatate sa fie ,ca le descurcam pe toate.