Mamici de noiembrie - decembrie 2006 (60)
Raspunsuri - Pagina 9
kokorina spune:
imi iau avant si ma bag la albumele foto sa vad bebeii vostrii mamicilor.mi-am scris o lista cu fetele care au nascut si ma duc sa ma destind uitandu-ma la minunile voastre.
va multumesc pt complimente si urari,si va pup pe toate!
am mai completat cu pozici(cica mai faine putin decat primele ce le-am trimis)....ce sa fac,marea majoritate sant in clinica facute....acasa mai putin....de aceea nu prea sant faine,dar important sant personajele si nu decorul.....saptamana viitoare avem oricum ora de foto,cu toata familia....adica noi patru...abia astept.
POVESTEA MEA:
pe 23 octombrie m-am dus la clinica pt control,abia asteptam sa vad ce mai fac harbujeii,mai ales ca de fiecare data primeau laude de la medic,cat de bine le merge lor si mie si toata sarcina mea in sine.la control.....surpriza....la final,ca si rezultat ne spune ca,fetita de la ultimul control(care fusese cu 3 saptamani inainte),nu a mai luat in greutate....nu e nimic grav...dar ca trebuie sa raman sub observatie,timp in care mi se va face ecograf in fiecare zi si sa se observe daca mai ia fetita in greutate sau nu,daca nu,atunci bine este pt binele tuturor sa se efectueze cezariana.....al meu sot trebuia sa plece in 2 ore la praga,avea bilet la avion rezervat(in interes de servici.....poate va mai amintiti cand va spuneam....ca ce ma fac eu singura acasa trei zile....si ca daca de cumva se intampla sa nasc in astea 3 zile,sotul meu nu va putea fi alaturi de mine.......)am intrebat medicul daca se poate intampla ca eu sa nasc in urmatoarele zile,iar el mi-a spus ca poate fi la noapte,maine,peste 3 zile sau sapt viitoare....bineinteles ca al meu sot a anulat toata plecarea si uite asa m-am internat frumos,pt binele tuturor.pt ca mi s-a spus ca nu mai este nici un fel de pericol,ca bebeilor le merge de fapt foarte bine si ca au o greutate optimala....nu mi-era frica,pe de o parte ma bucuram....pt ca ajunsesem sa nu mai pot purta burta deloc,nu ma simteam bine deloc.m-am internat pe 23 octombrie,erau niste calduri afara de-mi venea sa stau in unghii pe pereti,am mai stat intr-un salon si unde batea toata ziulica soarele,iar temperatura din spital era de nesuportat....asa au trecut cu greu 3 zile,ecografe,analize,perfuzii...ce era de capul meu....nu mai eu stiu(ca eram umflata....asta se stie....picioarele,mainile,fata....).pe 26 octombrie(ziua nationala a austriei)....o plictiseala in spital.....eu...nu mai stiam cum sa stau,cum sa merg,cum sa ma intind,nici pipi nu puteam face(or fi fost ele wc-uri de austria,dar eu tot nu ma asezam pe colac si faceam mereu pe pantaloni....)....deci,revin....o plictiseala de nedescris.....o caldura afara de mureai...eu aveam senzatia ca la fiecare 5 minute imi mai creste burta cu un cm.vine socrosenia cu cumnata(care mesteca mancarea copilului)la mine in vizita si se minuneaza amandoua:"dar ce umflata esti(bunico,de ce ai ochii asa de mari?),si ce buze mari ai.....si picioarele iti sant ingrozitoare".....bine,trec peste asta....unde mai pui ca aveam si o stare de nervi....adica de femeie gravida....pleaca ele...zic sa ma bag in pat sa adorm....da,da,ai vazut la mata praznic!....atipesc si ma sperii singura,ma trezesc din somn la ce sforaituri eram in stare sa scot....nu mai adorm...raman cu ochii zgaiti pe tavan pana dimineat pe la ora 6(27 OCTOMBRIE)....ma duc la baie sa fac pipi....cu ochii carpiti de somn....imi trag chilotii si pantalonii...ma ridic si-mi arunc un ochi in oglinda de la baie.....in urmatoarea secunda m-am trezit....m-am speriat de mine....pret de cateva secunde am fost sub soc....credeam ca visez....eram atat de umflata...aveam un gat de taur tot una cu capul...nu mai aveam forma de gat...aveam un balon in loc de cap cu tot cu gat....buzele imi erau atat de umflate ca pielea de pe ele statea sa pocneasca(atunci mi-am dat seama ca nu pot scoate nici un sunet,nu puteam vorbi de umflate ce erau)......in orice caz nu credeam ca exista asa ceva.ma duc in salon si ma vad cele doua mame care erau cu mine....se mira care mai de care de cum arat....eu speriata de bombe....pe langa ca abia imi purtam burta,asat imi mai lipsea.dupa cum imi spuneau medicii....calculam ca nasterea ar fi cam pe 1 noiembrie.....vine vizita,ma vede doctorita,trimite imediat asistenta....imi ia sange si urina....vin rezultatele....si spune:"valorile din sange nu arata prea bine,de aceea va vom face inca un ecograf la amiza,mai luam o data sange,tot dupa amiaza,apoi comparam valorile si stabilim ce facem mai departe....vine amiaza,dau sange,ma duc la ecograf,ma trimite in salon si astept sa vina cineva sa-mi spuna ce se intampla.vine doctorul meu(de care sant indragostita pana peste urechi de el....nici o grija,sotul meu stie)....si incepe sa-mi explice ca:"din pacate valorile sangelui sant la fel de proaste si ca ei au misiunea de a se ocupa si de mamica gravida,nu numai de copilasi,si crede ca mi-a venit momentul....."intr-un cuvant,daca mai stateam asa si nu eram sub observatie....pe romaneste spus:pocneam.ori imi statea inima,puteam muri la nastere,sau in cel mai bun caz...mari probleme cu tensiunea.mi s-a adus camasuta de nascut,sa fac dusulet si sa stau cumintica pana vine sa ma ia cu pat cu tot sa ma transfere in sala de operatie.sun la al meu sot(care plecase de la mine cu un sfert de ora inainte,vroia sa doarma....cu o noapte inainte nu dormise deloc si era atat de obosit).ii spun sa vina de urgenta ca intr-o juma e ora maxim ma baga la operatie....era buimac rau,apucase sa atipeasca,nu intelegea nimic,cum de cu cateva minute inainte era totul ok si dintr-o data ....tre sa nasc.ajunge si el cu ochii carpiti,vine sa ma ia cu pat cu tot,pe el il ia intr-o alta sala un de il imbraca cu haine sterile(arata al meu sot,mai doctor decat doctorul,ce misto ii stea cu hainele alea verzi)....in sfarsit,sant in sala de operatii,o groaza de doctori de toate bolile,asistente,moase si tot neamul lor....mi se administreaza injectia in coloana,masca pe fata,cearsaful ridicat in fata ochilor,al meu sot in stanga mea....eu cu mainile intinse si legate.....incepe operatiunea.....simt totul,dar fara durere.....aud la un moment dat ca striga cineva"PRIMUL COPIL!!!!!!"....asistenta pregatita sa-l primeasca....o vad....imi zambeste si se indreapta undeva unde nu o pot vedea.....cred ca a ascos primul copil,ca la un moment dat m-am simtit atat de usoara....aud tipatul...o vad pe asistenta cu un prosopel in mana si in acel prosopel intrezaresc printre ochii plini de lacrimi,un piciorus,o bucatica de spate si o mana cu degetele rasfirate....un minut mai tarziu....aud al doilea tipat.....alta asistenta imi arata in fuga al doilea copil.....vad mai mult.....o bucatica de cap....parul....piciorusul......si asistenta fuge.....mi se inchide operatia....simt totul,dar fara durere....mama,ce experienta....mi-l aduce la un moment dat pe pascal,infasurat intr-o folie aurie,folie care tine caldura corpului constanta....parca era o bomboana de craciun,care se pune in bradut.....mi l-a lipit de fata....acum il simt...e gras pe fata si atat de fierbinte(nu am sa uit niciodata sentimentul asta,si acum il simt pe obrazul meu)il pup atat de tare....sotul meu plange tare...ca un copil...cu zgomot....nu se fereste si nici nu se rusineaza.....am asteptat sa mi-o aduca si pe sophia....dar.....................................am ajuns din nou in salon,nu ma durea burta,dar dupa ce s-a lasat anestezia....am zis ca mooooooooooooooooooooooooooooooooor nu alta....nu mai conteaza....am adus pe lume doi ingerasi.....am luat calmante si am adormit fericita.....a doua zi,o veste buna.....ma transfera la alt etaj unde erau mamele cu noi nascuti......abia asteptam sa-l tin pe pascal in brate.....stiam ca sophia este la terapie intensiva....si ca puteam doar sa o vizitez deocamdata.....acum incepe calvarul vietii mele...........(ce ma laudam eu cu spitalele din austria si cu serviciile lor).....parca sant in romania,in afara fptului ca nu dau bacsis....in rest sant tratata ca una care nu a dat bani la doctor....si nu numai eu....toate mamele erau tratate asa.mie mi s-a declansat imediat depresia BABY BLUES,,,,si da-i la plnas kokorino.....ca stii,ca nu stii de ce....nu mai conteaza.....plang cand mi-l aduce pe pascal,plang cand il vad pe sotul mu ca intra pe usa,plang cand ma gandesc la sora mea,plang cand intru in camera unde stateau noi nascutii,plang,plang si iar plang......intrebam ceva....mi se raspundea ca din c_ r,nu ma multumeste raspunsul...ma apuc de plans.....vine sotul meu si-mi spune:hai sa mergem la sophia(eu nu o vazusem inca,el da).....ma urc in scaunul cu rotile(in mod normal te transporta cineva din spital,dar am preferat sa ma duca sotul meu)....pe drum....pana in alt corp al clinicii plang,plang si iar plang.....ajung la sophia.....o iau in brate....o miros.....o strang la piept si-i multumesc luiDumnezeu ca e sanatoasa.....e mai micuta ea,dar e sanatoasa....si frumoasa......iarasi plang,dar de data asta....parca de mila ca e asa micuta si ca trebuie sa stea cu sonda aceea pana in stomacel....nu am putut sa stau mai mult de o ora....a trebuit sa plec....ma durea operatia ingrozitor....am stat 4 zile cu pascal in spital,timp in care ma imparteam la doi copii...cu pascal o parte de timp,dupa care alergam in cealalta clinica la sophia.....operatia ma durea de abia mergeam si abia ma ridicam din pat,depresia ma coplesise din ce in ce mai tare....aratam rau si ma simteam ca ultimul r_ _ _ t.dupa cateva zile,mi s-a spus ca il putem lua acasa pe pascal....ne-am bucurat....dar nu am plecat pana nu am vizitat-o pe sohia.ne-am luat ramas bun de la ea.....si ca niciodata...avea ochii larg deschisi si ne-a urmarit pana la usa cu privirea(desigur ca nu ne vedea,dar ne simtea).....si privirea ei,starea ei nu era alat decat ca ne implora.....sa nu plecam fara ea.....sa nu o lasam singura......atat am plans si eu si sotul meu.....acasa nu mi-am gasit linistea....il aveam pe pascal dar lipsea sophia.....a fost o noapte grea,pascal nu a vrut sa manance deloc(desi in clinica o facea foarte bine),agitat,nu a dormit deloc.....iar noi pe langa el......de dimineataa de a doua zi,imi storc sanii sa-i duc laptic lui sophia la oar 12.....imi pregatesc sticluta in buzunar.....il las pe pascal cu sotul....iar eu alerg grabita sa iau autobuzul.....inca nu ma simteam bine cu operatia.....ajung intr-un suflet la clinica.....ii dau sophiei sa pape...simt cum ma apuca hemoragia.....am facut prea mult efort alergand atat drum.....nu-i nimic,trebuie sa indur si asta....intreb o doctorita ce sa fac cu pascal ca nu vrea sa manance.....ea imi da o idee....sa ma internez cu amandoi impreuna....gemenii sa nu fie despartiti....ca le e dor unul de altul,au nevoie sa se simta,sa se ia unul cu altul.....asa vor putea sa manance foarte bine.....ca doar nu e nici unul bolnav....sant doar prea micuti,dar cresc ei mari.zis si facut.raman in clinica,sun acasa,sa vina sa mi-l aduca pe pascal.....sophia inca mai avea sonda in stomacel.....iar ma ia depresia....plangeam toata ziua,mai ales cand se facea seara si pleca sotul meu acasa.....desi ramaneam cu ingerasii,dar parca se rupea ceva din mine...........pascal tragea din sticluta,dar sophia nu dovedea tot si ce ramanea in plus ii administram prin sonda direct in stomacel.....in fiecare zi ii cantaream si in fiecare zi luau in greutate....un lucru absolut minunat.....nu-mi pasa ca nu dorm decat 10 min pe noapte.....eram fericita ca am niste copii luptatori....stiau ce lucruri frumoase au acasa si vroiau sa plece cat mai repede din clinica........cu cateva zile inainte de a pleca,sophia mnac singurica.....sonda nu mai avea.....trecuse de 2 kg.....santem fericiti.....mergem acasa......acasa e bine......ne descurcam cu totii foarte bine.....si santem in sfarsit in formatie completa FERICITI!
pascal si Sophia
www.youtube.com/watch?v=Zy3Izem5efM" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=Zy3Izem5efM
kokorina spune:
se pare ca numai eu bantui pe aici la ora asta....asta este....nu va ziceam eu ca ce misto tre sa fie cu un bb...
multumesc ASIZA ca mi-ai mutat pozele....vazusem eu o schimbare dar nu m-am prins din prima....te pup
fetelor,cine ma elucideaza si pe mine,care dintre gravidute sant pe ultima suta de metri....sau internate.....sa ma apuc sa fac si eu o galerie ceva.....stiu de alex si dolores.....mai este cineva care asteapta?
mi-am trecut minutios pe o listuta fetele care au nascut....asa da....mai vii de-acasa....mai are si kokorina plan in viata.....dar care sant in asteptare....ma poate ajuta cineva?
pascal si Sophia
www.youtube.com/watch?v=Zy3Izem5efM" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=Zy3Izem5efM
aelita spune:
patris,felicitari pt Oliver Viktor,sa iti traiasca!
monique :"atudor cand iti mai vin in vizita da-le ceva de facut: calcat, gatit, curatenie. si pe urma verifica ce-au facut. sa vezi ce le va trece."
Si-uite asa scapa de ei! de-o mai prinde vreunul pe la ea!!
cristina,eu eram convinsa ca esti la spital!!daca am vazut ca nu apari...
veronici,imi pare atat de rau !!!!!!!!! am citit cu sufletul la gura,parca am simtit ceva cand am vazut 29 de saptamani..dar tot citeeam si speram...
ne-am tot intrebat de tine,cum esti,ce faci...
imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asta!!! imi pare rau pt bebelusul tau ,stiu ca desi il ai pe Rares,rana din suflet nu se inchide ...Condoleante!
si multa sanatate lui Rares,sa creasca mare ,sa fii mandra de el!!
ai pus undeva povestea nasterii ???
sa ne pui poze cu Rares!
Vali5,sa ai o sarcina minunata,si un bebe cumintel acolo in burtica,pana la termen !!!
adinazot,am vazut pozele cu frumoasa Alessia,sa va traiasca!
le vazusem pe cele imediat din spital.a crescut deja!
alexandra,nu plange,scumpo,stiu ca e greu,stiu ca disperi...of..ce sa iti fac eu tie ??mai e un pic,iubita,si il vei avea pe Mark in brate ,in cosuletul ala de langa soba!!!
deci miercuri e gata?? e bine ca nu te mai lasa pana cand vrea el,ca disperai de neliniste!!! 
Deborah,felicitari pt Eduard Stefan,sa va traiasca!!!
bamboletta,antonia avea chef de joaca.nu mereu o sa doarma bustean dupa baie.cu cat creste,o sa mai iasa din ritm.
important e sa fie cumintica si sanatoasa!
ramsam,daca nu ai sprijin moral de la tata,cea mai buna solutie e sa nu mai astepti sprijinul lui,pt ca asta te doboara mai tare.gandeste-te ca doar tu trebuie saparezi toate problemele,sa nu te afecteze,ca pe tine te intereseaza mai mult laptele si cresterea copilului decat pe oricine.si trebuie sa te ingrijesti TU singura.stiu ca doare,ca ar fi fost ideal si frumos ca el sa te spriojine,dar gandind asa,cazi mai rau.gandeste-te la rece: asta e,nu intelege,eu care stiu care imi sunt prioritatile trebuie sa am grija sa nu ma doboare nici el nici nimeni!!!
cat timp astepti inca ajutor,te va dobori pt ca nu vei primi ajutorul pe care ti-l doresti.atata timp cat nu-l mai astepti,si iei fraiele ,si te sustii singura moral,atunci te vei pune pe picioare!
cu botezul nu e cam graba ??
kokorina,povestea ta e minunat scrisa. cat de simpatice ai unele pasaje,cat de dramatice altele,si cat de minunate altele...
imi dau lacrimile,cu bomboana de craciun,in polei auriu...cu Sophia care a deschis ochii mari cand v-ati luat ramas bun de la ea,doamne,cred ca lesinam acolo !...Pascal care nu manca fara Sophia...deja am lacrimile in barba...
sa crezi tu ca esti singura pe aici!!
eu plang pe povestea ta de sare camasa pe mine!
34+
doradora spune:
buna tuturor
am promis ieri ca revin mai pe seara, dar mi-a fost rau si nu am fost in stare. mai intai am avut niste dureri de burta, mai de la buric in jos, dar nu cred sa fi fost contractii, au fost de vreo 2 sau 3 ori, destul de ascutite, dar au trecut f repede, am stat cuminte in pat, nu m-am clintit, dupa cer l-am sunat pe alex sa aduca de mancare din oras ca nu sunt in stare sa prestez la bucatarie, cum a lasat instalatorul asa e si acum, o sa ma ocup azi dupa serviciu, sa ii fie de bine b ucatariei. vine alex pe la 9 si ceva si a inceput circul cu tensiunea-imi arata 131/39, puls 110. las sa mai treaca putin timp, tot pe acolo arata. schimb baterile, ajunsesem la 141/44, puls 94, si dupa aia nu mai stiu, ca am adormit, nici dus nu am fost in stare sa fac. acum mi-e bine, ma pregatesc de o noua zi in campul muncii, poate termin azi si ma lase in pace, ca nu am mai avut asa o tensiune ciudata, cu diferente asa de mari intre cea mare si cea mica.
le tin pumnii tuturor fetelor care azi au intalnirea cea mare, sa aiba nastere usoara!
ps - am visat asa frumos toata noaptea, nascusem un baietel(?)si eram la plimbare si imi era asa de bine...
chris 37+ alexandra
aelita spune:
chris,verifica daca functioneaza bine tensiometrul tau,cu unul clasic,si urmareste sa vezi daca mai iese asa diferenta intre minima simaxima,ca nu e normal.
daca o tine asa,mergi la medic.
daac ai adormit e bine .
las-o-ncolo de bcuatarie,ca nu se muta din loc!
stai in pat!34+
doradora spune:
am mai intrat un pic cat vine alex cu painea de jos, si am citit povestea kokorinei, care m-a emotionat f mult. important e ca sunteti bine sanatosi, asa ca da-le bebicilor un pup din partea noastra!
intre masuratorile mele si-a luat si alex tensiunea, tocmai ca sa vada daca merge sau nu aparatul, si i-a aratat 11 cu 6, asa ca am dedus ca de mers merge, si ca diferenta chiar era asa de mare. daca nu imi trecea, puneam mana si il sunam si pe dr de fam si pe gineco. sa vedem ce mai e si azi. e drept ca ieri am stat cam mult in picioare, asa ca azi ma asez cu fundul in scaun si nu ma mai clintesc decat daca ma cheama aia sau daca e musai drumul la baie.
va las, chiar tre sa ma imbrac sa ies pe usa. sa avem toate o zi buna!
chris 37+ alexandra
ramsan spune:
'Neata!
A NASCUT SARYTA!! 
Am primit sms de la ea azi noapte la oa 1.22 care suna exact asa: "Am nascut la 12.48 o fetita de 3.350 g, scor 9. Sunt fericita ca am scapat. Pupici"
Bravo mamica draga si curajoasa! Sa-ti fie sanatoasa fetita si sa va bucurati de ea alaturi de cele douia surioare ale ei!
Kokorina e foarte grea povestea ta si cred ca recitind cap. din urma ai obs. ca te-am sustinut mereu pentru ca stiu cum este sa teci prin situatii de criza viata-moarte, dar dupa cate am vazut eu in pozele tale cu harbujeii, toate durerile iti sunt straine acum... se vede de la noi de la Iasi cat esti de fericita
Acum ca sunt mamica le inteleg perfect pe cele care ar da sufletul din ele ca sa le fie bine copilashilor lor plapinzi care au nevoie de ajutor. Inainte de a se naste Rares toate povestile astea adevarate ma afectau in mai mica masura.
Veronici vrem sa vedem si poze cu flacaul tau (tizul feciorului meu)
Aelita ai pus degetul pe rana. iti multumesc foarte foarte mult pentru sfat si voi incerca sa-l pun in practica de azi inainte. Doar ca uite ce a facut sotul meu cand cautam sala pentru cumatrie...El a gasit o sala la un restaurant fosta bodega imputita de pe vreemea lui Ceasca care a ramas cu mare parte din personal de pe atunci si cu mentalitati cam tot pe acolo... dar IEFTIN. Eu am gasit un restaurant modern, nou, cu aspect de cafenea la o sueta, care va fi decorat ca pentru Craciun, cu oameni tineri si deschisi...dar o idee mai SCUMP (diferenta la suma totala pentru 50 de oameni invitati ar fi de 250 de Euro). Ideea este ca el nu vrea sa riste sa nu cumva sa mai punem noi bani din buzunar atunci cand e vorba de darul de botez. Eu nu sunt de acord cu propunerea lui, el nu e de acord cu a mea. El s-a spalat pe maini de cautat restaurant si eu trebuie sa iau toate deciziile. 
El nu vrea sa caute nici in alta parte, sa zicem o solutie de compromis intre cele doua variante... eu nefiind chiar atat de usor deplasabila cu Rares in brate. Am ajuns aseara la o cearta crunta care s-a finalizat cu plecarea lui (pentru scurt timp afara, la aer curat), eu bocita toata nu mai stiam de mine, Rares flamand si plangand... el s-a intors dar a dormit o bucata de noapte in bucatarie pe canapea 
Haide Alex!!
Cui ii mai facem galerie azi?? (eu sunt un pic inafara)
va pup si va doresc o zi buna.
PS - Azi incerc sa mai adaug poze cu Rares! 
Ramona - mamica lui Rares (8 nov. 2006)
www.dropshots.com/ramsan" target="_blank">Rares in burtik
dianocica spune:
A NASCUT PANAA mi a dat mesaj aseara dar n am vazut: ANA MIHAELA, 3500g, apgar 10, la 20.45, natural, fara epidurala. vai fetelor, m am emotionat toata, e primul mesaj pe care il primesc.... va pup, ma duc sa 
si va mai spun dupa
dianocica36s cu 
david alexandru
atudor spune:
Panaa, Alexandra,Cleo si Cristina tinem pumnii!!!!!!
Deborah, felicitari!!!!!!!!!!!
Teutz, iti da drumul repede si la cezariana. Uite eu am nascut intr-o marti la pranz, si vineri la pranz eram acasa.
Bamboletta, draga mea, si al meu copil e tot un specimen care nu adoarme dupa ce face baie si mananca; de fiecare data mai sta treaz cel putin o ora
Ramsan, welcome to the club…al meu in loc sa ma sustina, le ia apararea rudelor si prietenilor, sustinand sus si tare ca sunt o acritura si ca nu-si explica schimbarea mea de atitudine . Daca ii vorbesc despre depresia post-partum zice ca vb din carti…no comment
Kokorina, frumoasa si emotionanta poveste……mi-au dat lacrimile, evident
Saryta, felicitari!!!!!!!!!!
Ana 
lui 
Tiberiu Mihai
atudor spune:
Panaa, felicitari!!!!!!!!
Ana lui Tiberiu Mihai