Povesti, povesti, povesti...si iar povesti!

daciana.t spune:

http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=131356

aici povestea nasterii galushtei mele

cine o posteaza pe prima pagina? e cam lunga si nu vreau sa incarc pagina...am preferat sa pun link-ul

"dragostea e zarea libera si larga unde sufletul isi intinde aripile" Ch. Wagner
Te înaltii cu adevarat nu când urci, ci când privesti drumul parcurs.

Claudia, mami de Daciana - 13.01.2008 o galushca mititica

oanamada spune:

Buna seara,
Va pun aici si povestioara iepurasului meu
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=131376
Merci

Oana siCati mica (1 an si 4 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION,
CATINCA MICA, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI, CATI SI MAMI 2, CATI SI TATI, CATI,BUNICII SI STRABUNICELE, CATI SI UNCHII,

Roxie spune:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114155 - cum a venit Mihnea pe lume.
Nu mai actualizeaza nimeni listuta cu povesti?

Roxie, bubulutza Denisa (23 decembrie 2005)si bebe Mihnea Sebastian (11 ianuarie 2007)

ihotu72 spune:

Buna ziua,am citit unele dintre povesti si m-au impresoinat pana la lacrimi.Am scris si eu povestea mea si as dori tare mult sa ma primiti printre voi.E atasata la semnatura.Va multumesc mult.

Mami de Alex 2,5 luni si Anca 10 ani
http://community.webshots.com/album/569665354fINcHu?vhost=community
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=132183

youngmomy spune:

cum pot pune si eun povestea mea?ma poti ajuta

eli spune:

copie link-ul de la povestea ta intr-un mesaj la aces subiect!

O zi plina de bucurii!
Eliza & Florence Maria & Stefan Takeshi
Nasterea broscutei
PoZe CaLdE

ancadragoman spune:

actualizeaza cineva lista?


anca de Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca
SA IL AJUTAM PE ANDREI
BEBE 2


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=3" target="_blank">poze in concurs Anca1 si Anca2

ttenzika spune:

buna,unde imi pot posta si eu povestea??
POVESTEA NASTERII

Totul a inceput in ianuarie 2008 cand mami a avut o problema si s-a dus la dr.iar nenea doctor a zis:''doamna nu credeti ca ar fii cazul sa faceti un copil la 29 ani aveti un corp destul de sanatos ..

1Mai.De astazi incepe viata mea parintii mei nustiu inca acest lucru..sunt mai micutza ca semintele unui mar..insa.. traiesc voi fii fetitza cu parul negru si ochii verzi ca a lui mami..si cu siguranta o sa imi placa florile..
16 Mai-sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala..ca doar mama mea exista..mami tocmai a aflat de mine si il anunta pe tati prin telefon ca voi veni pe lume ..apoi a urmat prima ecografie..cand mami si tati mi-au vazut inimioara ..apoi la 10 saptamani in burtica lui mami am inceput sa deschid guritza, asa observ ca am si degetzele....ei bine peste 8 luni ma vor vedea si ei cum zambesc...
27 August a putut si tati sa ma simta punand mana pe burtica lui mami ..
uite asa au trecut saptamanile si eu cresteam
20 Ianuarie 2009- era asa cald si placut la mami in burtica ca nu voiam sa ies..chiar daca imi doream sa fac cunostiinta cu parintii mei ,,nu am vrut sa imi parasesc mica garsoniera ,,apoi mami a vorbit cu nenea doctor si au hotarat sa ma scoata ei afara..daca eu eram mai lenesa...
22Ianuarie..dimineata mami s-a trezit cu niste emotii..doar stia ca era ziua cea mare ..ne vom vedea in sfarsit
la ora 13 s-a internat in spital a venit si nenea doctor s-a uitat la mine, bataile inimii mele era bune, totul era ok..si i-a pus la mami o perfuzie ca sa se dilate si sa aiba contractii sa pot eu sa am loc sa ies afara,deoarece v-am mai spus ca nu aveam nici un chef
22 Ianuarie ora 16.30 s-a rupt apa primul semn ca nu mai avem mult pana sa ne vedem
22Ianuarie ora 18.30-dilatatie 4 cm..pe mami o durea rau de tot..tati era terminat de emotii si o incuraja pe mami..apoi
22Ianuarie ora 20-mami era pregatita sa ma vada ..deodata am inceput sa o iau la vale ..stiam ca in urmatoarele clipe ii voi vedea chipul celei pe care o iubesc de cand am fost un bob de grau si care mi-a tot vorbit in cele 9 luni..
22Ianuarie ora 20.10 min.-eram naucita deodata totul era rece..un nene tot umbla la buricul meu..o alta tanti imi facea ceva pe la nasuc..dar mami???unde era?...si..deodata acel nene care umbla la buricul meu ma i-a de picioare si atunci o vad... era ea...mami...nenea ma pune pe burtica ei..ea plange..dar de ce?? ca eu sunt fericita ca o vad..mai tarziu am auzit-o:''te iubesc ingerule''si atunci am stiut ..plangea de fericire..ne-au lasat putin impreuna..apoi m-au luat de langa ea..o alta tanti m-a luat si atunci am auzit: 3.100 grame si 49 cm..aha asta era greutatea si lungimea mea..hmmm binisor ..dupa aceea m-au dus intr-un patutz cald ca la mami in burtica era..si atunci l-am vazut pe el statea si ma privea cu lacrimi in ochi..era tati cel care imi tot spunea povesti de cand eram in burtica..daaaaaaaaaa..si ma atingea usor pe manutza..asa am adormit cu el acolo...

Acum sunt marisoara acusica am doua luni si vreau sa le multumesc lui mami si tati pentru dragostea cu care ma ingrijesc,si incerc sa le fac si eu noptile cat mai usoare

mamica de Alecsandra
filmul nostru:http://picasaweb.google.com/ttenzika/Filme#
poze:http://picasaweb.google.com/ttenzika/BebeAlecsandra02#

miki01 spune:

Iata povestea LUPTATORULUI nostru drag - ANDREI

Totul a inceput undeva prin toamna lui 2003. Implineam un an de la primirea inelului, o jumatate de an de la nunta si… ne doream tare mult un bebe. De fapt planuri pentru 2 bebei ne faceam la 2 saptamani de la prima intalnire oficiala (de cunoscut ne cunosteam de vreo 2 ani). Vazand ca nu se intampla pur si simplu am zis “pui, hai sa mergem la un control, poate este ceva in neregula la mine, am avut un chist anul trecut si cine stie…” La control, totul parea in regula, chistul mai era acolo si recomandarea a fost anticonceptionale 3 luni pentru disparitia acestuia si sa nu intram in panica pentru doar cateva luni de incercari in vederea obtinerii sarcinii. Zis si facut! Dupa 3 luni, chistul disparuse asa ca ne puteam “pune pe treaba” serios. Trecea luna dupa luna, uratzii veneau ceas la 26-27 zile, cea mai mica intarziere si sperantele ne erau spulberate de un test negativ. Asa au trecut aproape 2 ani, consumati cu controale pe la diversi doctori, monitorizari de ovulatie, stimulare cu Clomifen si 2 inseminari nereusite la Med New Life (dr. Gherasie). In urma acestor analize si nereusite am inteles incet-incet ca nu este asa usor sa faci un bebe (cum imi imaginam eu) si am inceput sa citesc cat mai multe depsre infertilitate. Asa am descoperit site-ul inferitilitate.ro al dr. Tutunaru si din recomandarile fetelor de pe DC am ajuns si la el. Colaborarea mea cu acest doctor a fost o experienta nefericita de aprox. 10 luni-1 an, din care singurul castig a fost o laparoscopie diagnostica facuta la Sp. Elias, in urma careia a gasit endometrioza, in sfarsit o cauza de infertilitate. (Nu vreau aici sa dezvolt subiectul Tutunaru pentru ca imi strica starea, poate voi avea chef altadata). Dupa un tratament hormonal cu Diphereline de 3 luni, urmat de oprirea menstrei pentru urmatoarele 3 luni (in total 6 luni – sept 2006 – martie 2007) a urmat planificarea unei inseminari cu Tutunaru + dr. embriolog, monitorizare si… inainte cu 2 zile de inseminare am renuntat la el. A coincis momentul cu o programare la dr. Dracea (Giulesti) si am indraznit sa o rog sa-mi faca inseminarea luna aceea (martie 2007) (avand in vedere ca eram cu stimularea facuta), sa nu pierd luna si a fost de acord. Nereusita si de data asta, dar asa am ajuns la Giulesti pe mana acestui doctor extraordinar! Avand in vedere o spermograma a sotului care se deprecia de la o analiza la alta, fara explicatii (acum stim si cauza… din pacate prea tarziu) am decis FIV cu dr. Dracea la Giulesti, nu are rost sa mai asteptam! La urmatoarea consultatie am facut schema de tratament (Diphereline, Gonal f), am raspuns bine la tratament, la punctie au recolatat 8 ovocite si in urma ICSI (spermograma f proasta a dus la ICSI facut de dr. Cocei – super doctor) au rezultat 7 embrionasi super, de 8 celule fiecare. Am pus 2 embrionasi si am congelat 5 (varsta (31 ani pe atunci) nu recomanda mai mult de 2 embrioni). Din pacate, la 23/05/07 – BHCG = 0, nu a fost sa fie, am fost devastata de durere, am plans, am incercat sa caut cauze ale nereusitei, dar din pacate nu am reusit sa aflu prea multe si doar sprijinul sotului meu drag si iubit si trecerea timpului m-au ajutat sa depasesc momentul. Ne facusem planul sa mai incercam dupa 6 luni. A urmat o noua lovitura in 2007, o perioada foarte grea in care sotului meu i-au descoperit insuficienta renala in faza terminala (grabita si pe fondul administrarii unor medicamente antihipertensive si la inceputui lui oct 2007 nu am mai avut decat solutia dializa (peritoneala automata-cea mai buna solutie, e drept)). Pana pe la sfarsitul lui noiembrie nu prea am stiut de mine, am trait intre serviciu si spitalui Fundeni. Dupa sarbatori, ne-am mai linistit si pentru ca aveam un bilet de trimitere pt histeroscopie (singura analiza nefacuta) din vara, de la dr. Dracea, am zis sa o fac si pe asta, dupa care sa facem ET cu embrionasii congelati (cu mici sperante de rezistenta dupa 9 luni). Asa am facut. Uterul a iesit ok si dupa urmatoarea menstra (07.02), la ovulatie, pe in ciclu natural, fara hormoni, am facut ET pe 23.02 cu 2 embrionasi (din care unul de 8 celule si unul cu usoare fragmentatii, cu sanse mai slabe). Doar eu si sotul meu am crezul in micutul din burtica, din prima zi. Statistic, sansele sunt mult mai mici cu decongelati, dar noua nu ne pasa, stiam ca puiul meu este bine si acolo va ramane 9 luni. Am stat acasa prima saptamana, in primele 4-5 zile doar in casa, fara eforturi mari. Primisem de la sot un martisor cu o inimioara pe care statea un baietel (#61514;) si mi-am zis poate chiar este baiat. Aveam BHCG programat joi, 06.03.08 dar nu am mai avut rabdare (incurajata si de fetele dragi de la DC) si m-am dus marti, 04.03 (ziua 10 de la ET). Ana (asistenta de la FIV) cand i-am spus “ la ora 14 sun sa-mi spuneti cati sunt: unul sau doi, nu accept alt raspuns (in funtie de valoarea BHCG-ului teoretic afli cati sunt)” a fost cam sceptica (stiind ca este un ET cu decongelati). De la ora 13 am sunat cam o jumatate de ora, innebunita, nu mai stiam ce sa fac sa prind la telefon pe cineva de la FIV, simteam ca este bine. Am prins-o la telefon chiar pe Ana, care cu vocea tremuranda mi-a spus “da, doamna, chiar acum am vorbit cu d-na doctor, sunteti insarcinata, valoarea este 22.56, cred ca erati programata abia joi si ati venit mai devreme, asa ca va trebui sa mai veniti si joi sa vedem evolutia”. Doamne, din acel moment am plutit, eram la birou, intrase si sefa mea (practic ea a aflat prima #61514;) l-am sunat pe sotul meu iubit si asa a inceput cea mai frumoasa perioada din viata mea. In cele 2 zile pana la reconfirmarea de pe 06.03 nu am mai spus la nimeni. In 06.03 aveam BHCG = 79.2, deci sigur INSARCINATA. A urmat o sarcina fara probleme, dar la inceput beneinteles ca imi faceam fel de fel de ganduri – daca nu am suficient progesteron (oricum am facut injectabil pana in sapt. 8, de ce nu am greturi, etc stiti voi… dar nici un moment nu m-am gandit ca se va intampla ceva rau, stiam ca LUPTATORUL nostru va reusi. Pe data de 17.03 am ascultat inimioara prima data si dr. mi-a confirmat sarcina ecografic. Atunci am aflat si ca dr. Dracea nu mai urmareste sarcini si ca trebuie sa-mi gasesc alt doctor (recomandat de dansa sau nu). O graviduta inimoasa de la DC, Alina Alexandra (pupici multi daca citeste), care m-a ajutat cu progesteronul injectabil, mi-a recomandat cu toata inima pe dr. Parvu de la Elias si chiar am facut alegerea corecta. Am facut toate analizele recomandate, traiam intre ecografii, nu terminam bine o consultatie ca abia o asteptam pe urmatoarea pentru a-l vedea iar pe bebele meu drag. Primele 2 eco morfologice (trim I si trim II) le-am facut la 2 doctori (erau la o zi sau doua distanta programate), Parvu si Iosup. La eco de trim I 09.05 dr. Parvu a spus “este baiat 90%”, noi super incantati ca am aflat (nu aveam preferinte, oricum) nu doream decat sanatos sa fie. Dupa 4 zile la dr. Iosup am urmatorul dialog:
Dr.: cum o sa o cheme pe domnisoara?
Eu: este fetita?
Dr.: da, ce va doreati baiat? Fetita este sigur.
Eu: nu, doar sanatos sa fie. Maria o va chema. Pentru baiat nu avem numele pregatit, dar la fetita…
Dr.: catre asistenta “scrie atunci Maria S…etc”
Am plecat debusolati, dar cum aveam mai mare incredere in Iosup (ca ecografist) ne-am zis “fetita este sigur, a gresit Parvu”. Si uite asa, aproape 2 luni pana la eco morfo de trim II pitzigoiul nostru a fost Maria #61514;. Eco morfo trim II – BAIAT confimat 100% de Parvu si 100% si de Iosup si dovada am primit-o acasa pe DVD, nu aveau cum sa ne mai pacaleasca déjà vazusem cu ochii nostri. Totul a fost in regula, pitzigoiul crestea foarte bine, de la prima eco masuratorile aratau ca este peste graphic. Am mers la serviciu pana pe 17.09, intrasem in luna a 8a si nu vroiam sa risc nimic. Din 25.10 am tot asteptam la fiecare consultatie sa ma programeze pt cezariana (era totul discutat pentru cezariana), termenul de la eco era 11.11 dar eram sigura ca nu ma va duce pana la termen, credeam ca ma va programa cu o sapt – doua mai devreme. Dr. Parvu nu a vrut, a spus “prefer sa aduc pe lume un copil copt, la termen, chiar daca ecografic poate fi scos mai devreme” si mare dreptate a avut. Si uite asa, din 01.11 ma duceam la 2-3 zile la spital cu bocceluta facuta si plecam asa cum ma duceam, cu bebe la purtator, care nu avea nici un gand sa iasa. Marti, 11.11 dimineata, m-a chemat iar cu gand de internare. Ora 8,15, ajungem la Spitalul Elias. Holul de la intrarea cu consultatii plin de gravidute sau aspirante, bineinteles 99% il asteptau pe Tutunaru. In 10 min vine si dr. Parvu, ma cheama imediat in cabinet, ma prezinta rezidentilor “d-na este cu FIV-ul, a intrat in sapt 40 si hai sa vedem ce mai face bebe”. Dupa consultatie, nu coborasem de pe masa, a spus “colul este copt, va internez astazi si cred ca maine va veni bebe”. Ok, mi-am zis, in sfarsit vine bebe. Cand sa cobor, surpiza, sange mult. Ma sperii, dr. pare si el putin uimit, ma linisteste ca este de la col, la consultatie a deranjat ceva pe acolo. M-a dus la eco sa se asigure ca este totul ok cu bebe. Era ok. M-a trimis sa fac formalitatile de internare. M-am schimbat si am urcat pentru internare. M-a preluat dr. rezident si mi-a spus sa nu mananc sau sa beau pentru ca este posibil sa intru in operatie astazi, nu maine. Ok, astept pe hol recoltarea analizelor de sange inaintea operatiei. Asistenta imi cere si proba de urina. Eu “de unde?” am venit fara sa beau sau sa mananc, pregatita pentru operatie. Ea imi spune: ”pai beti ceva”; eu: “cum sa beau daca mi-a spus sa nu beau”. Ei uite asa am scapat #61514;. Intru la monitorizare bebe (inimioara daca este ok) dupa care vine rezidentul si ma anunta ca dr. s-a hotarat sa ma opereze prima, inaintea programarilor din ziua aceea. Ok, incep emotiile, telefon la sot (era pe hol), ies putin pe hol la el pentru incurajari … dupa care ma cheama pentru… clisma – marea mea temere. Chiar daca am spus ca nu am mancat de 15 ore, bla, bla, bla nu m-a ascultat nimeni. Am facut-o si pe asta, nici nu a fost asa rau, zic eu. Gata, era 11.00, vine anestezistul (antipatic rau) imi ia fisa si coboara la sala de operatii. In max 30 min vine dr. rezident si imi spune ca trebuie sa coboram in sala de la etj 1, aici la etj. 2 sunt ocupate. Cobor, sotul dupa mine, impreuna cu soacra mea (era la noi si nu a rezistat sa nu vina cand a aflat ca a venit momentul). In sala, ma dezbrac si imi pun o perfuzie cu un litru de glucoza (la cererea anestezistului) dupa care ma muta pe masa de operatie. Vin doctorii, in frunte cu Parvu si incepe distractia: “cand vine si fetita?”, “cum il cheama pe voinic?”, eu ii fac urari doctorului ca aflasem la o consultatie anterioara ca este ziua baiatului lui si nici nu am simtit cand anestezistul m-a intepat de 2 ori in sira spinarii (prima data cred ca nu a nimerit), a apropos am facut rahiperidurala (deci partiala) si nu regret o clipa. Liniste s-a facut cand a strigat anestezistul “liniste si nu va mai miscati” Ok, am intepenit #61514;. Nu stiu cat a mai durat dupa acel moment, am amortit, m-a taiat, am simtit cum imi scoate ceva din partea dreapta (puiul meu toata sarcina a stat pe partea dreapta cu capul in jos – istetul era pregatit si pt nastere naturala) si apoi cum plange pitzigoiul. Eu eram “lesinata” de emotzii. Am inceput sa plang, am auzit cand a intrebat cineva “Baiat?” si altcineva a raspuns “Baiat si ce mai baiat!!!”. O d-ra dr. rezident a venit la mine si mi-a spus “este asa frumos baietelul dvs. si va seamana asa de mult…” Nu prea a avut dreptate cu asemanarea, este cam leit taica-su #61514;. A durat o vesnicie pana cand l-a adus sa-l vad, oricum am urmarit peste capul meu cum l-a “manevrat” pentru a-l pregati de Marea Intalnire cu MAMA. Doamne, a fost un moment de VIS, fara nici o comparatie. Plangea, i-am spus cat de multi il iubesc, a tacut cand mi-a auzit vocea, l-am pupat si…. l-am lasat sa plece putin. A avut 3.520 kg, si 54 cm, scor APGAR 9 (a contat ca a fost cezariana). A urmat cusutul (aprox 30-45 min), mutarea la terapie, durerile inevitabile, calmante, etc. Dar nimic nu mai conta, puiul meu este sanatos, este al meu si durerile sunt nesemnificative fata de durerea din suflet suportata pana la acel moment. Dupa 3 zile, vineri la pranz eram déjà acasa cu pitzigoiul in brate la prima noastra masa in doi (in spital mergeam la alaptat din 3 in 3 ore, dar o singura data a supt mai bine, in rest cred ca primea formula). A supt din prima foarte bine, am avut lapte de cum l-am pus la san pe puiul drag. Pana acum (4 luni si 4 zile) nu a mancat decat lapte din tzitzi. Puiul nostru nu a avut colici, doar cateva zile, ziua s-a mai vaitat, in rest un super bebe, nu am avut o noapte pierduta. Acum ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute cu transplantul de rinichi pentru tati si… déjà ne facem planuri pentru bebe 2 (fetita sau baiat ce va dori Doamne-Doamne).


Edit: cand Andrei a implinit 7 luni, tati deja avea un rinichi nou si l-am sarbatorit in spital (la Cluj) cu tati; tati este ca nou si pentru urmatoarea dorinta, sa vina si fratiorul/surioara lui Andrei!

Miki mamica fericita de Andrei 11.11.2008

lorelei_19 spune:

Superba poveste! sa va traiasca micutul Andrei si sa va aduca multe bucurii