primele luni de cosmar

Salut ,
Mi se pare ciudat sa ma apuc sa scriu de mine insa ... poate ca intr-un fel sper sa ma eliberez.
Sunt inca la prima sarcina ... in luna a sasea ... insa ma apasa ingrozitor prima perioada ... periada de care aproape nimeni nu vorbeste ... periada care pentru mine a fost traumatizanta.Sigur ... nu toti oamenii sunt la fel ... fiecare cu experientza lui ... cu organismul lui etc insa amintindu-mi cand eram cu perfuziile-n vene si personalul medical imi spunea ca e normal sa ma simt asa ... acum ... nu mi se mai pare ca e chiar asa normal.
in fine ... nu stiu daca e locul cel mai nimerit sa vorbesc despre asta ca in acest forum intra de regula ... cine a trecut deja de aceasta faza insa ... eu imcerc.
Vreau doar sa previn pe cine e la prima sarcina ca ... e posibil ... nu vreau sa generalizez ca in prima perioada celebrele greturi varsaturi sa fie ingrozitoare.
Eu ... vomitam tot.Si apa.Motiv pentru care in primele 4 luni am slabit 6-7 kg (buna reteta de slabit nu ?).Am ajuns sa fac perfuzii cu glucoza si ser fiziologic ca sa evit un potential blocaj renal.
Ceea ce m-a socat pe mine cel mai mult a fost atitudinea celor din jur ... ma refer mai ales la atitudinea diferitelor femei care acum au copii deja poate mari ... care imi spuneau ... ca e normal ... ca cate unele au dus-o asa 9 luni.
Indignarea mea e ... de ce nimeni nu vorbeste de aceata perioada?De ce toti vorbesc de nastere care sigur e un eveniment important... de ultima perioada a sarcinii si ... nimeni de prima?
In prima perioada au loc transformari fantastice:atat din punct de vedere hormonal cat si psihologic sau ... mai ales psihologic.Depresii ... incapacitatea de a reactiona in nici un fel ... sentimentul de inutilitate ca ... de la o viata profund activa trecand la una imobilizata din cauza vomitatului ... nu e usor.
Asta ... ca sa nu mai vorbim de partener ... care nu stie cum sa reactioneze ... care dintr-o persoana activa ... te vede brusc o molusca ... se simte abandonat etc... trist

miria_cristina spune:

Nu cred ca ii place cuiva, care a trecut prin fazele pe care le descrii tu, sa si le aminteasca. Poate ca la momentul respectiv se vorbeste despre acele stari, dar nu poti sa bagi spaima si incertitudinea intr-o femeie care isi doreste un copil, descriind niste simptome care pot fi si mai usor suportate.

Eu, dupa ce am nascut, recunosc ca mi-as mai dori un copil, dar imi este teama chiar de aceste reactii despre care vorbesti. Nu cele legate de greata, ci acele depresii si hipersensibilitati psihice. Eu am fost si sunt o femeie puternica, dar am un suflet extrem de sensibil, iar acele stari mi l-au shuprezit. Chiar si dupa 2 ani, desi am curajul ca ma gandesc la inca un copil, tot imi este teama de schimbarile endocrine care sunt inerente.

Gandeste-te ce-ar fi sa-i descriu unei tinere niste stari, de care mie imi este frica! Pai, nu bagi spaima in ea?

Bine, daca ii este greu cuiva il imbarbatezi.
Daca nu a mai ramas gravida, ii descrii etapele cu toate transformarile care au loc si cu bune si cu rele.
Sunt cazuri mai fericite si cazuri nasoale de tot.
Nu poti sa spui ca in oricare sarcina este foarte rau.
Pentru ca-i fals.
Unele o duc cu o mai mare usurinta decat altele.

Cand iti vei tine copilul in brate, chiar daca nu vei uita chinul prin care ai trecut vei gandi putin diferit. Si atunci, vei intelege ce-ai fi pierdut, daca din atentionarea cuiva, care nu a facut decat sa te sperie, te-ai fi hotarat sa nu-l mai faci pe bebe.

Trebuie tinut minte, ca nu sunt 2 sarcini la fel.

Hai, curaj!
Nu trebuie sa fi descurajata, suparata sau sa stai sa judeci ce fac sau nu fac alti oameni. Gandeste-te numai la bebe si la tine si imagineaza-ti cum fiecare celula a ta zamislaste in felul ei (dureros pentru tine) un suflet care este al tau, iti va semana si te va striga peste putin timp!
Ca mai conteaza 9 luni de chin, la cati ani iti sunt dati sa traiesti langa copilul tau?

Mult optimism si un copil sanatos!!!



Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

cafelutzaro spune:

Ca bine zici Cristina...brrr..uite mie mi-a trecut si putinul chef pe care il aveam de a face un bebe (mai peste 2 ani asa), dupa ce am auzit tot felul de povestiri de la prietenele mele, care mai de care mai nasoale, dupa ce am citit si aici...
Sincer nu cred ca e bine sa facem asta....vorba ta, fiecare sarcina e diferita, poate fi usoara sau poate fi grea, dar asta e...Sincer cred ca cel mai bine e sa fii pregatita psihic inainte si sa ti-l doresti din toata inima...asa sigur poti trece peste toate..si le uiti dupa aceea.
Mama mi-a povestit cum a stat 7 luni in pat (insarcinata cu mine fiind), fara sa poate face mai nimic, pentru ca ii era ingrozitor de rau si pentru ca avea iminenta de avort. Si cu toate astea, a rezistat si asa m-am nascut eu..desi toate lumea o sfatuia sa renunte, ca doar mai are un copil deja...
Asa ca...trebuie sa mergem inainte, cu bune sau cu rele..Numai bine!

cornelianeli spune:

eu as da orice sa am astfel de stari,sa slabesc,sa vomit sa-mi fie rau rau,sa am depresii.... numai sa am un bebe al meu
se poate si mai rau crede-ma

"Un singur lucru face visele imposibile: frica de esec." (P.Coelho)



SA O AJTAM PE BARBYE

POZE

blueeyes2003 spune:

Eu pot sa spun ca am fost norocoasa in privinta simptomelor de sarcina in primul trimestru.Nu mi-a fost rau,nu am vomat nici macar odata in concluzie,aveam o stare generala buna. Fiecare sarcina este diferita.
Cum spunea si Cornelia,as da orice acum sa am un bebe (din pacate prima sarcina am pierdut-o) indiferent de simptomele care ar fi.

---

Mirela

roxanaz spune:

eu recunosc ca acea prima perioada e urata pentru multe femei si poate deveni si problematica, asa cum a fost in cazul tau krigri...dar stii de ce nu se prea vorbeste de ea? pentru ca odata ce ai nascut si ai piticul in brate....uiti de tot. si mama natura e asaaaa desteapta incat te face sa uiti imediat si adanc toate problemele pe care le-ai avut, toate cosmarurile, toate gandurile negre....si sa te concentrezi asupra minunii mici care este centrul universului tau. si....cred eu ca e o tactica teribil de buna!
sarcina usoara si pitic sanatos!
uite, fetele in aceeasi "stare" cu tine te asteapta aici: mamici de ianuarie-februarie 2007

Roxana

katm13 spune:

salut,
am trecut si eu prin aceleasi stari ca si tine! patru luni de greturi si varsaturi, de plansete si depresii. varsam de imi pocneau capilarele in jurul ochilor, pe gat, pe barba. nu puteam manca nimic. si gandul ca-i pot face rau copilului... au trecut. am un bebe de 3 luni jumatate. sunt fericita. sincer, nu ma mai gandesc la al doilea copil doar pentru a nu mai trece o data prin primele patru luni- stiu ca s-ar putea sa nu mai fie la fel, dar se poate sa fie.
toate prietenele mele care au nascut au spus ca se uita totul cand il tii pe bebe in brate. dar eu n-am putut uita (poate e totusi cam devreme) si chiar ma gandeam ca e ceva in neregula cu mine...
ma bucur pentru cele femeile care se simt bine in sarcina, care n-au varsaturi si depresii si care mai vor copii. dar eu nu mai pot sa trec prin primele patru luni!!
nu cred ca te-am ajutat prea mult. dar mai ai o sansa: atunci cand o sa-l vezi pe prunc si o sa-l tii la piept. poate o sa uiti si poate chiar o sa mai vrei unul!!
nastere usoara!




cristina

amameda spune:

Poate ca acest subiect ar tebui incadrat la "Asteptand un ingeras.." fiindca este bine sa fie citit de aspirante pentru a avea o imagine completa asupra a ceea ce-si doresc.
Multe dintre ele ar face orice sa aiba parte de un bebe chiar si cu asa probleme, altele poate se vor mai gandi.

MEDA

Cristina_C spune:

quote:

---

Initial creeata de Krigri

Indignarea mea e ... de ce nimeni nu vorbeste de aceata perioada?De ce toti vorbesc de nastere care sigur e un eveniment important... de ultima perioada a sarcinii si ... nimeni de prima?
In prima perioada au loc transformari fantastice:atat din punct de vedere hormonal cat si psihologic sau ... mai ales psihologic.Depresii ... incapacitatea de a reactiona in nici un fel ... sentimentul de inutilitate ca ... de la o viata profund activa trecand la una imobilizata din cauza vomitatului ... nu e usor.
Asta ... ca sa nu mai vorbim de partener ... care nu stie cum sa reactioneze ... care dintr-o persoana activa ... te vede brusc o molusca ... se simte abandonat etc... trist

---

Eu eram in culmea fericirii ca sunt gravida. Gandul asta ma coplesise. Cred ca depinde de fiecare, eu mi-am pastrat buna dispozitie cu greturi cu tot (care, ce-i drept, n-au tinut decat vreo luna-doua si n-am ajuns la perfuzii), pentru mine aveau chiar un rost, o finalitate - ma gandeam ca e o etapa necesara pana ajung sa-mi tin copilul in brate. Asa ca n-am fost deprimata, din contra. In schimb, spre sfarsitul sarcinii am intrat in panica, nu aveam in cap decat complicatii la nastere si alte catastrofe, dar totul s-a terminat cu bine.

Gandeste-te la copil si poate o sa-ti fie mai usor. De dragul lui as fi suportat orice.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

roxanici spune:

Inainte de toate iti doresc sa ai un bebelus sanatos care sa iti rasplateasca pe deplin chinurile prin care ai trecut ptr el.

Eu cred ca nimeni nu povesteste despre aceasta perioada ptr ca:
- ori mamicile sunt suficient de epuizate si nu pot decat sta la pat incercand sa se recupereze
- ori dorinta de a depasi acest moment inhiba amintirile neplacute si mamicile care exparimenteaza asemenea episoade prefera sa uite tot.

Eu sunt constienta ca se poate intampla si asa si chiar stiu asemenea cazuri. Pentru ca nu am trecut prin asa ceva nu am cum sa stiu, doar pot sa imi imaginez cat este de stresant si de epuizant sa te transformi in om neputincios.
Nu as zice nimanui ca este normal sa vomiti pana si apa si ca va trece in cateva luni. Cazul tau este unul care necesita o grija deosebita si asistenta medicala calificata. Nu tb sa crezi ca lumea este indiferenta dar nu foarte multa lume poate sa iti dea un sfat calificat in cazul tau.
Si eu personal sunt oarecum frapata de faptul ca nimeni nu povesteste despre durerile nasterii si chinurile prin care trec unele mamici. Toata lumea vorbeste despre cat este de minunat sa iti tii odrasla in brate. La urma urmei este si sistemul de aparare/conservare al organismului care sterge acele amintiri neplacute si ne lasa sa ne bucuram de momentele placute prin care trecem. Eu mi-am zis ca dupa ce voi naste voi scrie 2 pevesti ale nasterii mele: una exact asa cum voi simti in momentul respectiv, si inca una in care voi da toate detaliile, chair si cele neplacute, voi relata exact asa cum s-a intamplat, incluzand aici si toate trairile mele incepand de la furie, durere, plans, si terminand cu bucuria si linistea sufleteasca de la sfarsit.
In concuzie, eu sunt alaturi de tine; stiu ca nu treci prin momente usoare, stiu ca iti este greu, si stiu ca sarcina poate sa fie si altfel decat usoara si placuta.
Salutari si numai bine.


roxana 20+

danutz spune:

Krigri, dupa cum vezi, parerile sunt impartite.
Eu una am gasit pe site-urile de mamici in devenire destul de multe informatii despre perioada de inceput a sarcinii ca si despre problemele inerente (si aici intra si greturile si varsaturile). Ba chiar si in unele reviste am gasit articole despre aceleasi subiecte. Fiindca am trecut si eu prin ce spui tu cam 4 luni si jumatate spun cu mana pe inima ca nu am sa uit niciodata ce greu mi-a fost. In perioada aia cautam cu infrigurare sa aflu care e cauza acestei stari,(de ce vomit pana si apa, de ce lesin de cateva ori pe zi, de ce nu mai suport nici un fel de miros) de ce nu-mi trece, eram constienta de cat rau pot sa-i fac bebelusului care nu prea mai avea cum sa primeasca de la mine ce-i trebuia, ba chiar ma gandeam uneori la avort. Nu o sa uit niciodata privirile rudelor si prietenilor ingrijorati de faptul ca aratam din ce in ce mai mult ca o stafie...In cazul meu, medicul care-mi urmareste sarcina a gasit explicatia...dereglarea glandei tiroide. Din pacate tratamentul tip pentru asa ceva nu se putea aplica in cazul meu (din cauza bebelusului dar si a unor probleme renale preexistente) asa ca repausul a fost tratamentul. Si slava Domnului, din luna a 5-a de sarcina am inceput sa mananc normal, nu dintr-o data ci incet incet, am recuperat greutatea pierduta, ba chiar acum, in luna a 9-a, am peste 13kg fata de inceputul sarcinii, iar bebelusul este ok.
Dar, repet, nu am sa uit niciodata cat de rau mi-a fost si nu stiu daca o sa mai am curajul sa mai trec inca o data prin asa ceva!!! Stiu ca se poate si mai rau, stiu ca sunt femei care se chinuie ani de zile sa faca un bebelus, dar...fiecare cu experienta ei. In fond, fiecare sarcina este unica!!!
Ca si tine, consider ca e foarte important sa fii informat si sa stii la ce te poti astepta in sarcina, pe de alta parte se zice ca aceeasi femeie poate avea sarcini complet diferite...asa ca curaj...nu se stie niciodata.
In tot cazul, tot ceea ce conteaza este ca bebelusul sa fie sanatos!!!
Danutz, 37+