Cresa pro si contra...
Raspunsuri - Pagina 2
andateodora spune:
F bun subiectul!Baiatul meu are 9 luni,il iubesc la nebunie insa nu pot sta pana la 2 ani acasa.Sunt platita de stat cu un salariu de mizerie insa pt a putea evolua trebuie sa incep serviciul cat mai curand.Nu se poate sa lucrez altundeva.In plus sunt si mama aproape singura caci sotul meu nu lucreaza intara.Caut o bona si mi-am pierdut sperantele.Am vizitat o cresa si chiar nu stiu ce sa fac:sa caut in continuare bona-poate am mai mult noroc sau sa astept cateva luni si sa-l duc la cresa?!Chiar am vizitat o cresa din oras si conditiile mi s-au parut f bune,insa mi-e teama si nu stiu ce decizie sa iau,iar tot ce ati scris aici ma ajuta,sau 
poate ma incurca mai tare!!Astept alte pareri!
Totusi ,sa nu exageram,si eu am fost la cresa si sunt un om educat si care nici nu suporta sa vada agresiunea fizica!
simali spune:
quote:acum are 2,2 ani si merge la grupa mica, unde sunt 7 copii, o educatoare si o ingrijitoare.
quote:
Te-ai gandit macar o clipa ca un copil de 3-4 ani, coleg cu copilul tau de 2 ani si 2 luni la grupa mica nu poate sa desfasoare activitati specifice varstei pentru ca educatoarele si ingrijitoarele trebuie sa faca pe dadacele tot timpul zilei?
Vei vedea si tu ca intre 2 ani si 3-4 ani e o diferenta de la cer la pamant. Un copil de 3 ani si jumatate poate picta, poate incepe sa tina in mana o foarfeca, poate lipi si colora, poate efectua mici activitati matematice, este cat de cat stabil din punct de vedere emotional. Noi am RATAT complet grupa mica datorita copiilor de 1.5-3 ani care plangeau mereu in timpul zilei, faceu pe ei, etc. Pe unii i-au retras parintii dupa ce au vazut ca plang toata ziua si nu se adapteaza, dar s-a gandit cineva la ceilalti copii, cum s-au simtit ei sa stea in urlete saptamani in sir pana cand parintele a fost convins ca nu merge si copilul nu se adapteaza?
Este normal ca aceste experimente de adaptare/neadaptare sa se faca sacrificand ceilalti copii aflati la varsta normala de grupa mica ?
De ce la scoala nu se primesc la clasa I-a copii de 4 ani? Pentru ca acolo nu se glumeste si regulile sunt reguli. Ceea ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca unii cred gradinita este ceva cu care se glumeste. Si aici nu ma refer la parinti (care vor cauta mareu ce e mai bine pentru copiii lor la momentul X) ci la toate nebunele de legat care-si deschid gradinite si instaureaza reguli dupa bunul plac.
simali spune:
Fratele meu a fost la cresa. A trecut prin doua faze:
1. urlatul de rigoare de la inceputul programului;
2. urlatul la plecarea acasa pentru ca voia sa ramana DEFINITIV acolo. Era maniera lui de a o nega pe mama, la care nu mai voia sa vina. Imi aduc aminte (eu eram la gradinita in acelasi complex) cum urla si se zbatea ZILNIC in timp ce mama-l imbraca sa-l ia acasa. Si urla ca nu vrea acasa, vrea la Tanti Babi (educatoarea). Pe drum urla pana acasa si se zbatea in bratele mamei.
Relatia lor a fost intotdeauna incordata.
simali spune:
Trebuie sa fac totusi o precizare.
Sub nici o forma nu vreau sa infierez mamele care nu au de ales si TREBUIE sa-si duca copiii la cresa. Nu vreau sa considerati comentariile mele (taioase si categorice pe ici pe colo) intentionat jignitoare; eu sunt o fire mai transanta.
Stiu ca nu totul este alb/negru. Uneori se poate sa gasesti o cresa buna, sa ai un copil mai putin sensibil si sa iesi cu bine din incercarea cu cresa. Dar exista un risc. Iar la acest risc ar trebui meditat atunci cand se ia decizia ducerii copilului la cresa. Si asumat constient riscul.
Cred ca daca se poate evita cresa este bine sa se evite. Dar pentru cine nu are de ales sub nici o forma... asta-i situatia.
Rau cu rau dar mai rau fara rau.
vrabiuta spune:
simali - incerc sa nu iau in considerare tonul jignitor pe care il folosesti si sa iti raspund la obiect. copilul meu nu urla, nu plange si nu face crize la gradinita. stie sa coloreze, sa lipeasca, sa taie cu foarfeca. o distreaza grozav sa faca mici activitati "matematice", sa lucreze cu plastelina, sa construiasca cu piese din lego.
inteleg ca te-a frustrat experienta personala cu grupele mici. dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci generalizari si presupuneri despre copii pe care nu ii cunosti.
si la intrebarea ta "Te-ai gandit macar o clipa ca un copil de 3-4 ani, coleg cu copilul tau de 2 ani si 2 luni la grupa mica nu poate sa desfasoare activitati specifice varstei pentru ca educatoarele si ingrijitoarele trebuie sa faca pe dadacele tot timpul zilei?" raspunsul este ca m-am gandit mai mult decat o clipa. m-am gandit foarte bine inainte sa iau aceasta decizie si cred ca a fost una corecta.
in cazul in care decizi sa iti revizuiesti tonul, putem discuta in continuare despre acest subiect. daca nu, prefer sa inchei discutia aici. consider o pierdere de vreme discutiile cu persoanele care considera ca detin adevarul absolut.
cele mai frumoase
giliola spune:
Cine-si da cu parerea despre cum este la cresa si cum se comporta copiii care o frecventeaza...pur si simplu vobeste in necunostinta de cauza! Fetita mea are 4 ani si 7 luni acum, a mers la cresa de la 1 an si 4 luni, desigur, pt ca nu aveam incotro. Acum, in al doilea an de gradinita, inca mai cred ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua, aceea de a o duce la cresa! Nu a avut nici cea mai mica problema de adaptare, nu a resimtit perioada petrecuta la cresa ca pe un abandon (in aceeasi ordine de idei, si copiii care la 3-4 ani incep sa mearga la gradinita pot resimti asta ca pe un abandon, nu???...ceea ce nu e adevarat, copiii invata repede ca dupa-amiaza mami vine si ii ia acasa), s-a dezvoltat f armonios, la cresa a invatat f multe poezii pe care acum le-a cam uitat, caci la gradinita se axeaza pe altfel de activitati, a invatat ca jucariile trebuie sa le imparti cu alti copii, a invatat sa aiba incredere in ea, sa asculte de altii(educatoare, ingrijitoare), sa fie ordonata, sa-si stranga jucariile, sa se imbrace/dezbrace singura, sa manance singura...astfel incat la 3 ani si jumatate, cand a mers la gradinita, din toate aceste puncte de vedere a fost superioara colegilor ei de gradinita, care plangeau si la venire, si la plecare...ba chiar s-a erijat in ajutor al educatoarelor, ii supraveghea pe colegii mai mici, ii ajuta, vorbea sau se juca cu ei...de racit grav, n-am patit-o niciodata...e drept ca a luat cam toti virusii cu care s-a intalnit la cresa, i-a adus acasa sa-i experimentam cu totii, dar nimic grav, fara complicatii...bolile copilariei le-a luat pe rand, de asemenea fara complicatii...la cresa a fost f bine ingrijita, o gaseam mult mai curata decat o gasesc acum la gradinita (haine, manute, jucarii), o data pe zi erau controlati de asistenta sefa, o data pe luna evaluati de medicul pediatru (directoarea cresei)...Carolina mea isi aminteste cu mare placere perioada cresei, cand vrea sa se laude cu ceva, spune ca a fost acolo si ca a invatat ceva anume acolo...de cate ori trecem prin zona, ma tara de mana sa intram si in cresa, sa le vada pe doamne...programul era saptamanal, dar eu o duceam dimineata la 8 si o luam seara la 7, dupa masa de seara(nu vroia sa plecam acasa pana nu manca)...prin urmare, in cunostinta de cauza, eu sunt PRO!
giliola
Marina spune:
nici mie nu mi se pare chiar asa anormal sa duci copilul in colectivitate la o varsta mica. ambii mei copii au mers la 2 ani, Maria pentru ca nu am avut o alternativa si Mihai pentru ca era extrem de nedisciplinat, nu vroia sa vorbeasca si sa coopereze deloc cu noi. Nu au fost la cresa ci la gradinita direct. Ambii se descurca super, nu-i vad sa fie suparati pe viata din cauza gradinitei, din contra la Mihai gradinita a avut partial efectul scontat, si-a dat drumul la vorbit, incepe sa ne auda si sa ne inteleaga, cuminte inca nu e dar probabil ca nici nu va fi prea curand.
Se mai aduce in discutie si ideea diferentei de varsta la grupa mica unde gasesti copii intre 2 si 4 ani. Am trait cu Maria si postura mamicii cu copil mic si pe a celeia cu copilul mare si pot sa spun ca nu a fost asa o mare tragedie. Oricum sincer sa fiu asteptarile mele la acesta varsta se indreapta catre socializare mai degraba decat spre un program scolar riguros.
lordra spune:
Crengutza si Magda:
Prelungirea concediului = renuntzat la job si avut grija copil moca, asta fiindca eu cred ca fetitza mea e mai presus de orice job. Nu am bunici pe-aproape, iar de bona nici nu poate fi vorba (n-ash lasa pe cineva strain sa-mi ingrijeasca copilul). Deci, sotzul nu are un salariu colosal, insa vom strange rau baierile pungii, fiindca e un sacrificiu care merita facut.
In privintza traumelor: primii ani ai copilariei sunt decisivi in cladirea increderii in sine, si-n ceilalti. Daca aveti curiozitatea sa cititi cateva carti care vorbesc despre aceste efecte pe care multi le ignora, o sa va lamuriti (nu am timp sa scriu pagini intregi, fiindca am un copil mic ce necesita multa atentie)
Steve Biddulph: Secretul copiilor fericiti (vol. 2)
Laura Schlessinger: Greselile parintilor ii pot distruge pe copii
... si mai sunt si altele, sunt sigura.
In mare, in urma frecventarii creshei de la o varsta frageda (1 an), eu am ramas, in afara de amintiri urāte de la locul respectiv, cu: neincredere in propria persoana, neincredere in ceilalti oameni, teama de a nu fi abandonata (mi-era frica sa nu ramān acolo daca ai mei ar patzi ceva), un grad crescut de intolerantza fatza de cei din jurul meu, multe temeri.
Precizez ca efectele se vad in timp, asha ca e prematur sa spuneti ca ai vostri copii sunt absolut ok acum. Mai discutam cand vor deveni adolescenti/adultzi (nu e musai sa aiba amintiri - deshi eu am -, insa pot aparea modificari de comportament nu tocmai fericite)
Oricum, incercati sa priviti problema si prin prisma copilului care plānge, nu numai prin ochii adultului preocupat de job/bani/etc. Aud prea des replica: e normal sa plānga, da' las' ca-i trece lui, chiar si dupa 2-3 saptamani de frecventza.
vrabiuta spune:
lordra - sa inteleg ca generatiile nascute intre inceputul anilor 70 si sfarsitul anilor 80 sunt niste generatii de frustrati, inadaptati, agresivi, care au relatii tensionate cu familia si nu se regasesc pe ei insisi? uita-te putin in jurul tau.
in alta ordine de idei - oare de ce crezi ca esti singurul parinte care citeste? singurul parinte care incearca sa inteleaga psihologia celor mici?
eu personal sunt o adepta a attachment parenting, dar nu duc lucrurile la absurd. si in nici un caz nu desconsider mamicile care nu au dormit cu bebelusul lor in pat, asa cum am facut eu, sau care nu au alaptat pana la 1,2 ani asa cum am facut eu, sau care nu i-au vorbit copilului non-stop asa cum am facut eu, sau altele si altele...
afirmatiile de genul: "lasa ca vedeti voi cum o sa fie cand vor fi adolescenti"... no comment. poti sa alegi sa sacrifici binele familiei pentru a sta acasa cu copilul, dar cand va mai creste si nu vei avea resursele financiare necesare pentru a-l ajuta sa se dezvolte pe mai multe planuri (de ex sa mearga intr-o tabera de schi, sau la cursuri de inot, pictura, etc), sau cand va fi adolescent si nu va putea sa se imbrace cu ceea ce isi doreste pentru a se simti bine (stim cu totii cat de importante sunt lucrurile astea in adolescenta)... poate iti vei aminti de discutiile de acum si iti vei re-considera atitudinea fata de mamele care muncesc. sau poate un copil crescut exclusiv langa mama pana la 3 ani nu va avea nevoie de lucrurile pe care le-am mentionat eu.
o seara frumoasa tuturor!
cele mai frumoase
crangutalil spune:
Lordra, permite-mi sa-ti spun ca esti singura care are asemenea traume de la cresa...Din contra, copilul are mai multa incredere in el cand vede ca se descurca singur si fara mama intre alti copii si adulti...Iar prelungirea concediului nu oricine poate s-o faca, moca , cum spui tu, eu sunt profesoara si nu pot face asta, desi nu castig decat foarte putin,deci nu banii conteaza.Si apropo de meseria pe care o am , nu ne da [peste nas ca tu n-ai timp sa ne spui ce scrie in cartile alea de le-ai enumerat, crede-ma ca am citit mult despre psihologia copilului si datorita meseriei, nu numai ca sunt mama.Dar asa cum spune giliola, cu care sunt de acord `100%, nu vorbi daca nu esti in cunostinta de cauza.Pana la urma aici fiecare isi spune parerea, eu sunt ca si giliola PRO CRESA, tu esti impotriva, ok, am inteles, dar incearca sa nu ne judeci pe noi care suntem pro sau sa ne acuzi ca nu ne gandim la fericirea copiilor ci doar la bani.Fiecare face cum crede ca e mai bine pt copilul lui si pana la urma fiecare isi cunoaste cel mai bine copilul si stie ce e mai bine pt el.Asta e parerea mea,nu vreau sa judec si sa acuz pe nimeni.