Vocabular si comportament urât la 5 ani

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

simali spune:

quote:

Facem multe impreuna si ma ajuta foarte mult fara ca eu sa-i cer macar. Dar cand e vorba de altcineva reactiile lui sunt destul de violente chiar si ca limbaj. Oricine ii face observatie ( inclusiv tatal ) ii devine pe loc dusman. Daca ii este interzis ceva la fel. Primesc zilnic plangeri si sincera sa fiu habar nu am ce sa fac pentru ca eu vorbesc cuel si stie cu ce a gresit.

quote:

Inteleg din cele de mai sus ca tu esti singura in fata careia nu se comporta "urat" si ca nu accepta sa fie apostrofat de nimeni altcineva cand greseste. Ma gandesc ca undeva, in cercul adultilor, s-a rupt echipa. Voi nu mai sunteti perceputi de copil ca o echipa de oameni care-l iubesc si colaboreaza pentru binele lui. Pare cumva ca lumea s-a divizat pentru el in mama (care-l iubeste si intelege si in care are incredere) si restul lumii ostile. Poate tu ai uitat sa "delegi" unele dintre sarcinile educarii copilului si "partenerilor" tai, respectiv sotului, bunicilor, etc. (poate ai fost la un moment dat mama-closca), sau poate copilul, nu se stie de ce, are aceasta perceptie, sau poate ca tatal nu a construit inca o relatie prea stransa cu el?

Si eu am un baiat de aproape 6 ani. Pe la 5 ani si jumatate mi-am dat seama ca este spre binele baiatului ca eu sa fac un pas inapoi si sa-l las sa petreaca mai mult tim (ca baiatii) cu sotul meu.

alice

gabrielaghe spune:

Buna sint gabriela mama a doi baieti, stiu ce inseamna aceste probl. de educatie , mai ales ca in fiecare zi lucrez tot cu copii cam de aceeasi virsta cu al tau. Ce am observat din propria experienta avind primul baiat f. energic , pe care tot timpul trebuie sa-l tii ocupat altfel totul se termina rau in acea seara: copii au nevoie de multa atentie din partea parintilor, nu zic ca nu le dam atentie destula, dar probabil s-a format un cerc, a observat ca atunci cind face o prostie toata lumea e pe el , voi va suparati incepe cearta, la aceasta virsta el nu face diferenta intre atentia pozitiva si cea negativa tot ce a vrut a fost atentie si a capatat-o. Incearca altfel( la noi pedepsele nu au mers niciodata, bataie, luatul jucariilor, ), pune accent pe lucrul bun din aceea zi, felicita-l ptr. ce afzcut, fa un tabel cu zilele sapt. si cind il aduci acasa marcheaza-l cu un sticker ptr. ce a facut bine, la 2 , 3 zi da-i o mica recompensa, nu lasa pina la sf. sapt. sar putea pierde interesul, cind greseste, celalalt sa-i spuna ce rau se simte, iar el trebuie sa-si ceara iertare si sa-i spuna prin cuvinte ce a gresit, la sfirsit cei doi trebuie sa se impace. Si eu eram disperata acum ani de zile cu al meu ma gindeam ce pedepse sa-i dau poate inceteaza, dar am schimbat tactica, iar acum dupa ani de zile, s-a schimbat dar vor trece sapt. luni pina se schimba, eu lucrez cu copii, in fiecare zi si vad ce mult aduce vorba blinda dar categorica , sa faci ceea ce spui , incearca sa-l redirectionezi da-l la un sport, karatele il invata multa disciplina, .Scrie-mi daca ai aplicat vreo metoda si daca ceva merge. SUCCES SI NU TE LASA BATUTA, POATE nici mediul de la grad. sau poate ceva la deranjat de se exteriorizeaza citeodata asa.Mai vb.gabriela

Ortansa spune:

vad ca subiectul a fost postat cu ceva vreme in urma,sper/probabil ca ai si rezolvat intre timp .
vreau totusi sa spun ca si eu am in mare cam aceleasi probleme cu baiatul meu-de 4 ani si 4 luni.cand era mult mai mic vorbea si el urat-injura de fapt-injuraturi auzite de la taica-su(well,cand conduce nu se poate abtine deloc in trafic- doar atunci injura,cand e la volan)-dar a fost de ajuns ca sa inregistreze cuvintele auzite si-apoi sa le repete in cazuri similare-adica atunci cand era nervos pe ceva care nu-i iesea. la inceput ma suparam f tare si-i explicam ca nu e frumos sa vorbeasca asa-se pare ca a inteles in cele din urma,pt ca a ajuns sa-i faca observatie lui taica-su cand il mai aude injurand.acum stam mai bine la capitolul asta,pt. ca se intampla mult mai rar sa mai injure-in schimb aude tot felul de alte porcarii,ca prost si nebun-cam astea sunt favoritele lui.
pe mine m-a surprins ca un copil asa mic sa se enerveze,dar asa cum spuneati si voi cred ca e normal.mi-aduc aminte ca si fata cea mare cand era de varsta lui se enerva pe te miri ce,numai ca ea se manifesta tragandu-ma de par:-).pana la urma a trecut si faza asta cam de la sine.

tot de la gradinita a invatat si el sa scuipe.problema e ca acolo el este destul de timid,prefera sa se tina de fusta educatoarei pt a evita conflictele cu alti copii/baieti in general.
in rest este ordonat si constiincios si chiar nu face probleme,intelege ce-i spui si se conformeaza.acasa se schimba insa si tot ce vede la gradi. aplica acasa cu sora-sa.partea buna e ca in general nu o face cu rautate sau la nervi,ci doar in joaca,dar pt fata mai mare e destul de frustrant sa fie tot timpul zgandarita.plus ca el trebuie sa se joace intotdeauna mai mult cu jucariile-ale ei si ale lui,el are intotdeauna dreptate,el trebuie sa vb mereu primul ,el vrea sa aiba intaietate cam la orice.
eu incerc sa gasesc solutii de a evita "conflictele" astea dintre ei si de a limita frustrarile fetei mai mari.am inteles de f mult timp ca totul se rezolva cu vorba buna si cu multa perseverenta.depinde si de copil f mult,pt ca sunt probabil si copii mai independenti,dar sunt si copii ca ai mei,care au nevoie non-stop de atentia cuiva,de interactiune,iar in cazul asta cu cat petreci mai mult timp cu ei,cu atat se nasc mai putine conflicte. si mai am o problema-de multe ori ma simt vinovata fata de fata cea mare pt ca destul de des ,pt a aplana un conflict ,ii cer ei sa cedeze.cum sa fac sa rezolv problemele cu destul fair play?

I've gt you under my skin

dori spune:

Ortansa, sa iti povestesc cum am mai ameliorat eu conflictele dintre frati (Ioana - aproape 9 ani si Matei - 4,5 ani).
Cand se cearta - pe jucarii sau din alt motiv - ii trimit pe fiecare in camera lui, cu jucariile lui si usile inchise la camere. Asa se simt pedepsiti amandoi. Dupa care discut cu fiecare in camera lui (privat, ca sa spun asa). Incep cu cel nevinovat (mai sunt si cazuri cand unul e nevinovat si atunci se simte nedreptatit), le explic fiecaruia de ce a trebuit sa ii despart, cum ar trebui sa se poarte etc. Ii mai cer si eu fetei sa cedeze sau sa fie mai ingaduitoare, dar niciodata nu ii cer asta de fata cu Matei.
De obicei nu rezista mai mult de jumatate de ora despartiti. In general dupa jum. de ora Matei vine sa isi ceara scuze, intai de la mine, dupa care se duce si ciocane la usa Ioanei si striga "Vreau sa imi cer iertare".

Cam asa am reusit eu sa am mai multa liniste in casa. Cand se joaca impreuna si incep tipetele, deja cand apar eu in usa camerei deja stiu amandoi ca urmeaza "despartirea".

Ortansa spune:

hei dori,ce frumos e la voi:-).la noi nu merge cu despartitul,Nicolas e in stare sa sparga usa.si nici iertare nu-si cere decat foaaarte rar si numai cand mai are si alte interese.au si zile/momente cand se inteleg f bine,dar in general se cam zazanesc. sper sa se schimbe cu timpul,mai ales Nicolas,de Maria n-am de ce sa ma plang(in privinta asta cel putin). copiii nostri sunt de varste apropiate:Maria-8 ani si juma,Nicolas 4 ani si 4 luni.

I've gt you under my skin