Cum trecem peste o despartire dureroasa?
Raspunsuri - Pagina 8
serendipindity spune:
Buna, fetelor! N-am mai intrat de mult pe acest topic, pentru ca s-au intamplat atat de multe lucruri care m-au dat peste cap... Mi-e greu sa mai scriu ceva... poate o voi face, cand ma voi linisti...
Ileana, draga de tine, multumesc ca te-ai gandit la mine. Incerc sa-mi vad de viatza mea mai departe, sa-mi concentrez atentia asupra copilului, pentru ca numai el ma mai face sa zambesc, numai pentru el traiesc, numai pe el il mai simt aproape.
Am ramas fara putere, fara sperantza... ca voi recastiga barbatul iubit. Vin sarbatorile si singura mea certitudine este ca undeva, acolo sus, Cineva ne iubeste si ca toate lacrimile care mi-au secat sufletul se vor preschimbata, candva, in zambete...
Atat, deocamdata...
Sa fiti iubite!
val77 spune:
Mara, nu imi vine sa cred ca povestile noastre sunt asemanatoare
am citit tot ce ai scris si am vazut de fapt relatia mea, singura diferenta este ca fata mea are 8 luni
Acum cand iti scriu al meu prieten este cu o fata la Craiova si asta am aflat eu
Mie imi zisese ca se duce la niste cursuri, dar eu am citit in telefonul lui ca o fatuca ii zicea ca este totul aranjat pentru vineri
Am discutat cu el despre asta si a zis ca iar sunt paranoica si ca intre el si fata aia nu este nimic, dar eu am luat nr ei de tele si azi cand stiam ca sunt pe drum am sunat/o pe ea si am cerut sa vorbesc cu el... supriza mi la dat la tele
nu astept sa ma sune si nici nu asi vrea... am reusit sa ma calmez doar pentru Timeea, oricum el trebuie sa apara acasa sa isi ia lucrurile... nu stiu cum o sa reactionez, dar un lucur este cert nu il mai iert, chiar daca o sa sufar mult cred ca merit sa fiu respectata si stiu ca o sa pot merge mai departe, Timeea o sa imi dea aceasta putere
Asa ca poate o sa reuisim sa trecem impreuna peste aceste esecuri si sa reusim sa radem din nou, pentru ca meritam acest lucru
Si pana la urma ei au de pierdut pentru ca noi avem niste comori de care sa ne bucuram 
A sti, a putea să te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in viata
andreea81 spune:
Chiar nu-l inteleg deloc pe sotul asta al tau!!!!! Copilul vostru nu conteaza deloc??!! Eu una,(la faza cu icoanele chiar semanam)as mai incerca (poate in ceasul al 12-lea) sa-i atrag cumva privirea!! As avea un pic mai multa grija de mine, as incerca sa imbrac ceva mai...nou..nu stiu...si calmeaza-te...incearca sa pari rationala, savb frumos cu el despre orice...
~Este mai importanta; pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca)
~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca am asteptat asa de mult sa o începem.
serendipindity spune:
NU MA MAI IUBESTE!
Aseara a lasat tacerea la o parte si mi-a zis-o in fata! Si asta pentru ca eu l-am provocat la o discutie, pentru ca nu mai suportam sa pic peste tot felul de dovezi, absolut din intamplare! Si cand zic dovezi, nu ma refer neaparat la sms-uri mai mult decat edificatoare, ci la tot felul de tabieturi pe care nu le avea pana acum si s-a trezit, dintr-o data, preocupat de anumite lucruri, cum ar fi spalatul pe dinti sau cumparatul de toale in fiecare saptamana. Da, ati citit bine, spalatul pe dinti! Patru ani m-a rugat de el sa-si cumpere o periuta, si-a luat acum doi ani una pe care a folosit-o de doua ori. Prefera sa mestece un pachet de guma pe zi. Acum, brusc, a devenit foarte preocupat de igiena dentara. O sa ma intrebati cum de am stat cu el atata amar de vreme. Pai, de proasta am stat, pentru ca il iubeam si nu vedeam barbat mai grozav ca el. Pentru ca a fost primul caruia m-am daruit... dar ce mai conteaza, am stat si gata!
Tot aseara l-am intrebat de ce a tacut atata timp si nu mi-a spus ca nu mai vrea sa fie cu mine din momentul in care a aflat ca sunt insarcinata. "Ai fi preferat sa fac avort?" am continuat. "Nu stiu!" a venit raspunsul. Apoi, a trantit bomba: "Pe cine ai fi ales, intre mine si copil?" I-am raspuns fara sa clipesc: "Copilul, evident! Pentru ca, mai taziu, cand el va creste, o sa-ti dai seama ce minune s-a produs in viata noastra". Asta i-am aspuns, in timp ce in sinea mea gandeam: "normal ca as fi ale copilul, pe tine oricum te peirdusem de mult, nu ma mai iubeai, probabil nu mai iubit niciodata, asa ca nu putam risca sa pierd si copilul...."
Ce mi-a fost dat sa mai aud urechilor depaseste orice imaginatie. Copilul, dupa el, nu e o minune, ci "reprezinta fiecare ovul, fiecare spermatozoid... si e tot aia daca faci avort sau daca impiedici producerea unei sarcini. Am crezut ca lesin: "Bine, mai, desteptule, apa e formata dintr-o molecula de oxigen si doua de hidrogen, asta inseaman ca oxigenul separata e apa, sau hidrogenul???!!!!" Mai ramanea sa-mi spuna ca femeile avorteaza de cate ori le vine menstruatia....
Asa ca... i-am jurat ca o sa fac tot posibilul sa-mi smulg din suflet orice urma de sentiment pentru el. Nu stiu daca voi mai putea iubi vreodata vreun barbat cu atata forta si sinceritate, dar un lucru stiu sigur: vreau sa-l uit, sa-mi steg din suflet tot: sentimente, amintiri, sperante, iluzii.
"Adio", a fost ultimul cuvant pe care i l-am adresat. Si a iesit din dormitor, inchizand usa dupa el.
serendipindity spune:
Revin cu cateva completari...
Am avut o perioada cand nu am mai intrat pe forum. Va scriam ca s-au intamplat mai multe lucruri care m-au dat peste cap...
Nu prea mai am forta sa scriu, asa ca reproduc o pagina din jurnal:
"21 noiembrie, 9:55 P.M.
Saptamana trecuta i-am gasit in telefon urmatorul sms trimis de ea: "De ce nu vrei tu sa recunosti ca ai tai n-o sa ma accepte niciodata, ca nu am nici o sansa in viatza ta..."
Ma asteptam la o asemenea dovada, chiar incepusem sa ma intreb cand imi aduce invitatia la nunta lor. Dar una e sa simti, sa banuiesti si alta e sa vezi cu ochii tai... doare, mai ales ca mesajul a venit la o zi dupa ce implinisem un an de la logodna, o logodna pe care nici unul dintre noi nu a desfacut-o oficial....
Am intrat peste el la dus si, pe cel mai calm ton cu putinta, l-am rugat sa nu ma mai minta si sa-mi spuna odata adevarul. El a ras cand a auzit despre ce mesaj e vorba. Mi-a vandut o gogoasa, cum ca ar fi discutat ei doi despre faptul ca parintii lui n-ar fi acceptat-o nicioadata pe ea ca amica a lui, ca partenera a lui de afaceri... in conditiile in care, prin iulie, tatal lui a sunat-o pe madmoazela si a facut-o albie de porci, ca sa nu-si mai bage coada in casnicia altora... Dar asta a trecut! Astazi, parintii lui nu mai au nici o problema cu ea, iar eu am cazut in disgratie. Aproape ca mi-au urlat intr-o zi: "Si care e problema ca a deschis firma cu ea???"
Asa ca explicatia lui n-a tinut la mine... i-am retezat-o scurt: "Fata a scris: "N-am nici o sansa in viatza ta!" Se referea la viatza ta personala! Nu-s proasta, stiu sa citesc un mesaj". Evident, dupa el, tot eu sunt de vina ca interpretez cum vreau eu....
Dupa cateva ore, am sunat-o pe individa s-o felicit ca a reusit in tot ceea ce si-a propus. Ba chiar i-am spus ca nu-i port pica, ca n-o judec si, mai mult, ii multumesc ca mi-a deschis ochii de am vazut si eu langa cine am trait patru ani si jumatate. I-am mai zis ca eu nu am nevoie de un barbat fara coloana vertebrala, iar daca ea il place, n-are decat sa si-l ia sa se spele cu el pe cap. Intre timp, m-a sunat el si am tras o cearta de zile mari. I-am zis ca daca nu apare sa-si ia bagajele si le gaseste la usa. M-a amenintat ca daca fac asta imi ia copilul. Nu l-am luat in seama, pentru ca stie ca il pot da in judecata pentru rapire. Nu suntem casatoriti, iar copilul are sase luni, eu sunt in concediu maternal, rezulta ca bebe e in grija mea.
Evident ca nu a venit in seara aceea. Cica a dormit in firma. La madmoazela nu se putea, inclin sa cred, pentru ca traieste cu un prost de opt ani de zile si se pare ca nici amaratul ala nu stie nimic. Asa sustine el cel putin.
Trei zile au stat hainele lui in sufragerie, in saci. Pana la urma, i le-am pus la loc in dulap, pentru ca veneau parintii mei pe la mine si nu vroiam sa afle ca iar ne-am certat. Acum, ma gandesc sa plec eu, pentru ca individu’ nu are de gand sa o faca. Se poarta de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Copilul l-am dus la mama. Urmeaza sa-mi iau si eu cat de curand campii.
NU MAI REZIST! Sunt legata de maini si de picioare. Nu am unde sa ma duc deocamdata, pentru ca mai am niste examene de dat la master si trebuie sa raman in Capitala, in nenorocitul de apartament inchiriat in care locuieste si el. In plus, aici lucrez, aici imi sunt toti prietenii, aici e viatza mea...
Ce sa inteleg??? Ca e constient ca n-o sa ii mearga mult timp cu tipa si spera sa se intoaca la mine??? Sau ca e pur si simplu lipsit de caracter si isi bate joc de mine in cel mai josnic mod cu putinta???"
Toate aceste ganduri imi asaltau mintea si-mi oraveau sufletul in urma cu o saptamana. Acum, nimik din toate astea nu mai conteaza! Prietenii mei au obosit sa-mi spuna ca nu merita sa mai sufar, ca nu inteleg cum o fata asa frumoasa si desteapta, cu largi perspective in cariera profesionala se cramponeaza de un nemernic. Am socat pe toti cei care tin cu adevarat la mine si care ma considerau o femeie puternica, rationala. A trecut prea mul timp de cand nu fac altceva decat sa sufar, aproape 9 luni de zile - daca pun la socoteala si certurile care au condus la ruptura.
Mai nou, am incercat sa ies in lume, sa ma aranjez, am vazut barbati prezentabili care ma priveau admirativ, dar degeaba... Am ajuns la concluzia ca oricat de bine m-as simti langa un alt barbat, oricat de mult mi-ar vibra corpul, daca nu-mi vibreaza si sufletul, nu merita sa-mi pierd vremea cu nimeni. As putea incerca sa am o relatie bazata doar pe sex, deoarece, la cat de golita ma simt sufleteste in aceste momente, nu risc nici un fel de daune afective. Dar nu vreau! Nu e stilul meu! Mai bine raman singura, decat sa ma injosesc intr-o relatie in care sa nu dau si sa nu primesc nimic altceva in schimb decat placere fizica. Nu pentru asta vreau sa traiesc, nu asta e solutia pentru o trece peste o dezamagire in dragoste.
Aseara, l-am intrebat daca e impreuna cu ea. Mi-a raspuns ca nu. "Dar vrei sa fii cu ea?" "Nu stiu!" a venit raspunsul. Cand si-a dat seama ca se tradeaza, a dat-o la intors: "Tu stii ce vei face peste trei ani?"
Am esuat in cea mai nobila incercare a mea de a-l face pe tatal copilului meu sa constientizeze minunea vietzii. M-am lovit de un munte de nepasare. Nu stiu ce ne rezerva viitorul, asa ca nu-mi mai ramane altceva de facut decat sa nu mai repet greselile trecutului. Voi trai si voi munci pentru copilul meu, pentru ca, in aceste momente, il simt NUMAI AL MEU.
Sa fiti iubite!
andreea81 spune:
"....Am esuat in cea mai nobila incercare a mea de a-l face pe tatal copilului meu sa constientizeze minunea vietzii. M-am lovit de un munte de nepasare. Nu stiu ce ne rezerva viitorul, asa ca nu-mi mai ramane altceva de facut decat sa nu mai repet greselile trecutului. Voi trai si voi munci pentru copilul meu, pentru ca, in aceste momente, il simt NUMAI AL MEU...."
Incearca sa traiesti atat pentru el, cat si...pentru tine...ce-ti trebuie tie acum este putere de la Dumnezeu sa-ti poti continua viata...numai una ai de trait...si daca in viata barbatului iubit nu mai insemni nimic, in fata copilului esti totul!!!
~Este mai importanta; pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca)
~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca am asteptat asa de mult sa o începem.
sali spune:
Mara, acum un an treceam exact prin ce treci tu acum.Copil de 10 luni, casnicie de 7ani,plus trei ani inainte de a fi casatoriti.Am auzit si eu "Nu te mai iubesc", mi s-a spus in fata" Am pe altcineva". Nu intru in amanunte, iti spun doar atat:lasa-l in plata Domnului si vezi-ti de viata ta si de copil.Usor de zis, greu de facut, stiu. Hai sa-ti redau procesul tehnologic, in cazul meu, numai ca sa vezi ca nu e deloc sfarsitul lumii, desi tie exact asa iti pare acum.
Incet, incet vor trece alea 5-6 luni(considerata perioada minima de dezintoxicare a mintii) dupa care te vei simti mult mai bine si intr-o buna dimineata te vei trezi si vei simti ca nu mai doare.N-o sa-ti vina sa crezi ca se intampla si Dumnezeu e martor ca putine senzatii sunt mai dulci decat linistea care te cuprinde cand iti dai seama ca poti trai foarte bine si fara el.
Te asigur ca o sa poti sa iubesti un alt barbat,o sa compari cu ce-ai avut,comparand o sa-ti dai seama cate lucruri si senzatii au lipsit lipsit si mai ales cat e de adevarat cand se spune ca e pacat sa aruncam margaritarele la porci.Margaritarele fiind, in cazul de fata, copilasul, dorinta de a avea o familie,un barbat langa care te vedeai imbatranind.
E doar o chestiune de timp, nu una de daca, pana va veni acea buna dimineata de care iti vorbeam mai sus!
ileanna spune:
Mara pleaca un pic de acolo, fa ceva. Arata-i ce are de pierdut. Acum nu realizeaza pentru ca esti mereu langa el si il deranjezi cu tot felul de intrebari. Acum vede doar de ce nu vrea sa fie cu tine. Lasa putina distanta.
Nu crezi ca daca voia sa fie cu ea, provoca o ruptura? Provoaca tu una ca sa-i faci un dus rece pt ca nu mai stie ce e cu el. Ii trebuie o spalare pe creier neaparat. Daca ii arati intelegere la nesfarsit demonstraezi ca nu ai coloana vertebrala si pierzi respectul.
Daca dupa dusul asta nu se intampla nimic, tot ce faci tu este sa castigi timp. Daca pleaca dupa aia o sa-ti para rau si o sa te simti aiurea pentru cat ai stat ca "proasta" dupa fundul lui. Zi-i ca vrei spatiu sa te gandesti la voi, nu ca il parasesti. Inchide telefoanele si nu mai vb cu el o saptamana. O sa vezi ca ramas liber sa se duca spre muza lui, s-ar putea sa descopere ca ... parka nu mai vrea. Voia doar sa "scape" de undeva dar daca nu mai are de unde pt ca e liber ...
Zic astea pt ca eu cred ca te mai iubeste ... Asa mi se pare din tot ce ai spus pana acum.
Never say NEVER.
danet spune:
Din pacate cata vreme veti locui impreuna , iti va fi foarte greu sa te desprinzi , sa uiti de indoieli.
Un sfat : daca te hotarasti sa pleci , nu o face ca sa-i demonstrezi ceva sau in speranta ca te va chema inapoi , altfel o sa-ti prelungesti inutil agonia ( si s-ar putea intampla ca el sa se simta chiar usurat , la mine asa a fost si orgoliul meu a resimtit socul )
Pleaca pentru ca esti libera si puternica si pt ca POTI .
P.S
In ultimul timp tot aud o melodie la radio , nu stiu titlul dar refrenul e cam asa : " I don't need a men to make me happy ; I don't need a ring on my finger to make me feel complete "
Chiar asa !
serendipindity spune:
Fetelor, va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine! Conteaza enorm cand cineva, pe care nici nu-l cunoasti, isi face timp pentru tine sa te asculte, sa-ti dea un sfat bine intentionat! Sunt dovezi de omenie care nu ma pot lasa indiferenta!
Joia trecuta am plecat la prietena mea cea mai buna si am ramas acolo pana luni dupa-amiaza! Am iesit in oras, am cunoscut oameni noi, mi-am dat seama ca pot face abstractie, daca vrea cu adevarat, de durerea din sufletul meu. Ma impac mai greu cu dorul de copil. Abia astept sa-l tin din nou in brate, dar trebuie sa am rabdare inca vreo doua saptamani pana imi dau toate examenele.
In seara asta, plec iar la prietena mea. Imi face bine sa stau departe de "casa noastra", de patul candva "al nostru", de sertarele pline cu lucrurile lui...
Spunea Elara ca iubirea e un act de vointa. Atunci, poate si uitarea tot un act de vointa sa fie?!
Am sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor.
Sa fiti iubite!