Cum trecem peste o despartire dureroasa?
Raspunsuri - Pagina 7
danet spune:
Mara , povestea mea e veche s-a intamplat acum 4 ani , doar ca citindu-ti postarile mi-am reamintit si ti-am scris ca sa stii ca nu esti singura.
Pentru mine lucrurile au mers spre bine .
Dupa ce l-am parasit, am luat viata de la capat , m-am indragostit , m-am despartit ...apoi l-am intalnit pe actualul meu sot, am facut inca un copil.
De mare ajutor mi-a fost faptul ca, desi fostul avea o situatie materiala excelenta ,eu nu mi-am neglijat niciodata profesia, cariera .
Asa ca ,atunci cand am plecat am reusit sa-mi asigur mie si copilului o viata confortabila fara sa-i cer ajutorul si asta a contat enorm pentru psihicul meu .
In fine , ce vreau sa-ti spune este ca sunt sigura ca peste 4 ani si tu vei fi langa un barbat care te va iubi ( poate va fi el sau altul )dar o sa-ti gasesti drumul, trebuie doar sa ai rabdare ( nu cu el ci cu tine cat sa-ti aduni puterile si e greu cu un bb mic, stiu).
serendipindity spune:
Ralu, eu am fost prima care a evaluat situatia la rece si care i-am propus sa luam o pauza, pentru ca el nu avea curajul sa o faca. Simteam atunci ca nu ma mai iubeste si eu nu pot sa stau cu cineva care e vesnic rece, vesnic obosit si lipsit de chef.
La o luna si jumatate dupa ce am nascut, am intrat in sesiune de examene si nu va spun cat de greu mi-a fost sa ma impart intre copil, treburile casei si proiectele de sfarsit de semestru. Singura toata ziua in casa, am cazut prada depresiei postnatale. Parintii lui nu au dat nici macar un telefon, timp de doua luni de zile, sa ne intrebe daca ne descurcam. Iar pe el treaba asta l-a deranjat ingrozitor. Pe mine, m-a deranjat doar cand mi-a atras el atentia. Colac peste pupaza, trebuia sa eliberam si apartamentul in care locuiam cu chirie. Iar la serviciul lui, salariile se dadeau din joi in pasti.
Asa am ajuns sa ne certam cumplit, iar intr-o zi, am "reusit performanta" sa-l fac sa planga. Pentru ca i-am rasolit prea tare sufletul, cautand explicatii pt comportamentul lui distant, fortandu-ma sa uit de sms-urile de dragoste trimise "din greseala", flirturi pe net si discutii secrete cu colega de servicu. Atunci l-am fortat practic sa-si aminteasa de toate frustrarile copilariei si s-a vazut iar, adolescent neputincios, satul de scandalurile din familie si fara posibilitati materiale. Stiam ca a crescut intr-o familie cu probleme, dar nu cunosteam toate detaliile. In ziua aceea nenorocita, am aflat de la el tot adevarul, un adevar cumplit care aproape ca m-a facut sa gem de durere. Mi-a zis, cu vocea tremuranda, ca nu mai vrea sa treaca niciodata prin ce a trecut. Iar eu am stiut atunci ca nu-mi va ierta in veci faptul ca i-am adus aminte cat de neputincios e. Ruptura, atunci s-a produs!
Am dus apoi copilul la mama si am revenit in Bucuresti sa cautam o locuinta de inchiriat. Certurile au continuat, am ajuns chiar sa iau somnifere, din dorinta de a dormit mult, din dorinta de a uita. Iar despartirea a devenit iminenta.
Acum intelegeti poate de ce nu pot sa-l condamn, stiind ca si eu am gresit enorm fata de el. Analizand la rece, am ajuns la concluzia ca mare parte din vina imi apartine mie. Ma doare insa faptul ca amandoi am visat sa avem o familie fericita, amandoi ne-am dorit pentru copilul nostru tot binele din lume, amandoi ne-am iubit, insa, in ziua de azi, dragostea nu mai este de ajuns. N-a fost nicioadata, de fapt, de ajuns.
Stiu cazuri de oameni care se iubesc la nebunie si ajung sa se desparta de comun acord pentru ca asa e mai bine pentru ei. Cred si eu, din ce in ce mai mult, ca marile iubiri sunt imposibile.
Credeti-ma, daca m-am decis sa lupt in continuare, lupt ca sa-mi repar greselile, ca sa devin un om mai bun, pentru copilul meu in primul rand, care are nevoie de o mama puternica. Si apoi pentru mine, ca sa-mi regasesc linistea interioara.
Nu stiu nici in momentul de fata ce mai simte el pentru mine, e foarte posibil sa NU MAI VREA sa ma iubeasca, si impotriva vointei lui nu pot lupta. Nu mi-a spus pana acum "nu vom mai fi niciodata impreuana", "nu te mai iubesc", insa mi-e groaza de ziua cand se va intampla asta. Asa ca incerc sa preintampin acest nefericit final.
Nu imi fac iluzii, mi-au ramas doar niste bune intentii. Atat!
Luna1 spune:
Eu daca as fi in locul tau i-as spune lui pe un ton calm si fara samanta de cearta ceea ce ai scris mai sus. Stii in viata oamenii mai si iarta iar faptul ca iti recunosti vina va fi extraordinar pentru el, desi te rog sa nu uiti ca in orice situatie sunteti doi si vina nu poate fi numai a ta. Este si a lui ca nu ti-a explicat inainte frustarile lui, ca nu a luptat pentru voi doi, ca a lasat ca lucrurile sa degenereze fara a iti atrage atentia din timp ca gresesti.
Daca nu poti sa-i spui toate astea de teama sau din orgoliu, sau poate de teama ca vei plange poti sa printezi mesajul tau de mai sus. Mi se pare extraordinar cand aud ca mai exista si persoane care isi asuma partea lor de vina.
Te pup
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
serendipindity spune:
Luna, draga, eu i-am spus toate astea - poate nu cu aceleasi cuvinte - dar ideea este ca mi-am ecunoscut vina. Iar el mi-a spus ca mi-a iertat totul si ca nu e suparat pe mine. Numai ca are el o teorie: dupa ce bati un cui si il scoti, ramane gaura in lemn. O teorie corecta, pe care eu o stiam demult, dar pe care n-am invatat-o decat prea tarziu! Marele meu defect este ca, la nervi, folosesc cunvinte grele. L-am facut las si iresponsabil, i-am spus ca-si bate joc de sentimentele mele, ca nu are coloana vertebrala si se lasa influentat de o fufa, iar asta l-a durut mai au decat daca l-as fi inselat eu, cu altul. Of, Doamne, cate nu i-oi mai fi zis! A gresit si el foarte mult fata de mine, dar cu ce mi-a ajutat ca i-am reprosat totul in fata? Faptele au ramas, iar consecintele lor le vom suporta toata viatza.
Acum, invatz lectia tacerii si a rabdarii. Poate ca nu-i voi recastiga dragostea, dar macar respectul, admiratia... Ma doare sufletul, fetelor, pentru ca am crezut ca in numele iubirii poti face orice, dar el mi-a aratat ca nu este chiar asa.
Cand un om greseste grav fata de tine, e suficient sa-ti dai seama de acest lucru si sa te indepartezi. Fara reprosuri, fara priviri taioase. Isi va da seama singur, mai tarziu, unde a calcat stramb si daca nu are intelepciunea sa nu mai faca de doua ori aceeasi greseala, atunci inseamna ca iti pierzi timpul cu el.
lorelaim spune:
Da - cuvintele ranesc la fel de greu (sau poate si mai si...) decat faptele... raman urme... pe viata...
Niciodata nu ai sa uti cand cineva ti-a vorbit urat si te-a jignit...
Fara gluma - du-te la bilbleteca (sau la librarie) si ia cartea "Femeile vin de pe Venus si barbatii de pe Marte" de John Gray. Foarte mute dintre noi au nevoie de un "dictionar" pt a reusi sa inteleaga barbatii. Eu am folosit acet "dictionar" si mi-a placut - i-am vazut "roadele". Intradevar barbatii se "sufoca" de prea multa atentie si au nevoie de "libertate" (ma rog - pt nu-i pierde se utilizeaza o "lesa" invizibila numita... dragoste).
Multe dintre noi au "gura mare" si fac scandal ca sa se racoreasca... barbatii urasc asta... si fug mancand pamantul!
Multa bafta iti doresc si sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti implinesti visul... poate ca de Craciun veti serba ca o familie in jurul bradului, cantand colinzi, mancand cozonac si ciocnind un pahar de vin bun.
Lorelai
serendipindity spune:
Buna, fetelor!
Nu am cine stie ce noutati, vroiam doar sa va salut! Bebe creste, are 69 de cm si 8 kg 100. Luni, am fost cu el si cu taica'su sa-i facem vaccinul de 6 luni. Am mers pe jos o gramada, pe bebe l-a purtat el in brate tot drumul. A fost foarte relaxat in dimineatza aceea, in conditiile in care, cu o seara inainte, ne cam certaseram. Il rugasem sa ia ceva de la farmacie, el a venit cu alt produs, eu m-am bosumflat ca nu e niciodata atent cand il rog ceva, iar el a gasit de cuvinta sa ridice tonul la mine: "Care e problema? Ma duc acum sa iau ce trebuie!" Am tacut, m-am imbracat si am iesit eu pe usa. Simteam nevoia sa iau aer! Cand m-am intors, manca in pat, foarte relaxat. Tot eu am cedat si am intrat in vorba cu el. "Sa nu mai ridici niciodata tonul la mine! Daca esti prea obosit si nu mai auzi ce ti se spune, odihneste-te, pentru ca eu una m-am saturat sa te vad daramat in fiecare zi!"
Apoi am reintrat in rutina...
De Mihail si Gavril a venit acasa dupa miezul-noptii. Dormeam. A venit in dormitor sa ma invite la un pahar cu vin. Pe masa tronau eclere si amandine - singurele prajituri dupa care ma dau in vant si o sticla de Pinot Noir - vinul meu preferat. Imi aduc aminte.... de fiecare data cand simtea nevoia sa sarbatorim ceva, cumpara Pinot Noir. Chiar daca el prefera Feteasca regala...
ileanna spune:
Mara ... esti incredibil de curajoasa si inteleapta ... cel putin asta rezulta din ce spui tu aici. Eu te admir. Am cateva intrebari pentru tine si apoi cateva idei dezlanate care imi vin, unele din propria experienta.
Tu chiar il mai iubesti sau este doar teama de a ramane singura? Stii vorba aia "mai bine cu rau decat fara rau". Poate ca se va intoarce ... dar esti sigura ca il vei mai vrea inapoi si il vei ierta pentru toate astea? Daca il iubesti, continua cu ceea ce faci pentru ca faci foarte bine. Continua in a realiza unde ai gresit si a intelege de ce a ajuns el aici. Parerea mea, sigur ...
Nu te agata de el, chiar daca iti vine sa te ascunzi la pieptul lui si sa plangi 3 zile si sa nu mai pleci de acolo. Daca il sufoci cu suferinta ta, va incerca instinctiv sa se scuture de tine.
Lasa-i distanta ca sa poata sa vina inapoi inspre tine. Lasa-i distanta sa poata sa vada din nou cine esti tu. Si intre timp incearca sa afli din nou: cine esti tu? In afara de logodnica lui, in afara de mama copilului lui?
Eu am stat 8 ani cu un tip si am fost inselata de cateva ori. De fiecare daca am castigat cu cateva chestii pe care nu stiu daca le-am facut gandit:
1. m-am resemnat si m-am dat jos din carca lui, lasandu-l sa aleaga. Am realizat ca toate incercarile mele de a discuta (asa suntem noi femeile) nu-l fac decat sa se apere si sa se inchida. Dupa ce ne-am impacat, el a fost cel care a vrut sa lamurim ce a mers prost.
2. calmul meu a scos-o din sarite pe cealalta care a incercat sa ma faca cu ou si cu otet si el s-a enervat foarte tare pe ea (intre timp eu nu am vb nimic rau despre ea).
Ei, in final ... cand ma voia el mai tare, toate frustrarile s-au acumulat si m-am indragostit de altul care mi-a umplut toate nevoile de tandrete, pasiune etc. M-a surprins cu el ... am vrut sa plec ... m-a iertat si m-a socat atat de tare chestia asta incat am ramas. Oricum acum sunt maritata cu altul :).
Esti tare Mara!! Nu ti-o lua in cap si continua tot asa. Arata-i de cine s-a indagostit candva. Arata-i tot ce esti tu ca om, femeie, sotie si mama. Nu te limita la el, vezi-te in totalitatea ta. Si daca nu va fi sa ramai cu el ... noi vom fi langa tine. Toate astea au un sens. Mai stiu eu cazuri cand oamenii au plans foarte mult pentru ceva ce isi doreau si nu puteau avea. Si in cateva luni - un an, viata le-a deomstrat ori ca li se pregatea ceva mult mai bun ori ca ar fi fost o catastrofa sa aiba acel ceva ...
Never say NEVER.
serendipindity spune:
Ileana, multumesc pentru vorbele tale frumoase!
Si ca sa-ti raspund la intrebari: tot ce fac eu, fac din dragoste! Altfel, as fi plecat de mult de langa el. Am citit undeva o vorba mare: "Iubeste-ma cand merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult." Mi-au ramas in suflet cuvintele astea.
Am avut mult timp la dispozitie sa ma gandesc: daca n-ar fi fost copilul, as mai fi stat langa el? Probabil ca nu, dar tot l-as fi iubit; probabil ca m-as fi mutat in alta parte, dar as fi continuat sa lupt. Candva, mi-a spus ca cel mai mult apreciaza la mine faptul ca il accept asa cum e si nu il judec. Mi-am dat seama ca in ultimul timp am uitat sa fac asta, pentru ca m-au coplesit responsabilitatile pe care a trebuit sa mi le asum ca mama. Acum, incerc sa-mi regasesc echilibrul, sa ma detasez de mine insami, sa incerc sa ma privesc de undeva de sus, ca sa pot analiza lucrurile la rece. Sa o regasesc pe aceea femeie pe care el a iubit-o. Prima femeie, de altfel, pe care a iubit-o. O femeie plina de viatza, sigura pe ea, toleranta cu ceilalti nu din datorie, ci din bun simt.
In curand, vom intra in postul Craciunului. Pentru mine, e timpul sa invat sa privesc inainte!
Cine nu a gresit niciodata, sa arunce primul cu piatra!
Persis spune:
Buna Mara,
Am citit povestea ta si ce sa-ti spun? sunt profund intristata..... Viata asta e cu multe suisuri si coborasuri, dar totusi... totusi suntem adulti si oameni mari si ar trebui sa nu fie astfel de probleme. Eu zic sa lupti, sa lupti, ca fara lupta nimic nu se castiga. Dar vezi ca si lupta asta trebuie sa aiba un sfarsit, mai ales ca esti foarte tanara. Da-ti un timp, un timp in care sa vezi daca lucrurile se mai pot schimba, din partea lui desigur, stabileste prioritatile, ca sa nu te copleseasca problemele, mai ales ca trebuie sa ai grija si de bebe. Parerea mea este ca lui ii e frica de rolul pe care trebuie sa si-l asume, de tata si cap de familie. Si atunci analizeaza bine daca merita sa investesti, daca merita sa astepti. Tu esti tanara nu merita sa-ti ingropi tineretea luptand la nesfarsit pt cineva care, poate? nu merita. Tu stii cel mai bine cum stau lucrurile, si poti hotari cind sa te opresti din lupta si sa schimbi macazul! Ai viata inainte, concentreaza-te sa ai o cariera si poate vei gasi un om care sa te pretuiasca si sa te iubeasca asa cum meriti. Cu siguranta vei gasi!!!!
Eu, multumesc lui Dumnezeu, am o familie fericita, chiar daca uneori eu mai ma iau de sot si ii mai zic una , alta, el nu se supara si ne-am construit o relatie solida, bazata pe iubire, incredere, responsabilitate si respect.
Iti doresc tot binele si sa fii fericita.
Persis