Cabinet pshilogie in Bucuresti
Raspunsuri - Pagina 3
ioanadara spune:
Nu cred ca ajunge doar un master.Fara medicina dinainte.Sincer.Dar,ma rog totul e sa fie bine si sa reuseasca lumea sa fada deosebirile intre zeci de mii de psihologi cu diplome de psihologie in Universitate si cu mastere asa serioase ca la noi in RO.
Uite,de ex:
quote:]
Originally posted by ECMI
Nu exista medic psiholog.
Ci doar psiholog.
Psihiatrii sunt medici.
Psihologii pot fi doctori in psihologie.
Maria si Ilinca
La plimbare
ioanadara spune:
Sau :
quote:
Originally posted by ECMI
...
Chiar, ce face Claudia Popescu?
blue]Blanca000[/red], nu pot sa-ti fac o recomandare in ce o priveste pe Claudia pentru ca am fost colege de facultate. Iar pe Georgeta Paunescu nu o cunosc. La urma urmei, poti incerca, nu e o situatie grava cea in care te afli ca sa fie nevoie de o somitate.
Maria si Ilinca
La plimbare
Chiar,Ecmi daca nu te superi si ne poti spune,ce facultate ai facut impreuna cu doamna psiholog?
Multumesc pentru raspuns anticipat.
Pana la urma ceea ce are insa importanta este daca Bianca a gasit o rezolvare sau un mic ajutor.Sper ca da.Asta conteaza.
serendipindity spune:
Io atata te mai intreb, Ioanadara: ce treaba are medicina cu suferinta... din dragoste, sa zicem? Mie medicul meu de familie (care este un medic foaaaaaaaarte bun, nu bun) mi-a zis ca nici nu se gandeste sa ma trimitia la psihiatru, ca ala o sa ma inbuibe de calmante pe baza de chimicale, care pot crea dependenta si nu de asta am eu nevoie. Mi-a facut toate analizele si eram ok. Nu aveam nici un dezechilibru chimic sau hormonal. Dar mi-a recomandat sa incerc sa vorbesc cu un psiholog sau psihoterapeut despre durerea mea de femeie si mama parasita. Asa ca inclin sa-i dau dreptate ei, ca doar a zacut sase ani prin facultate si alti doi pe la rezidentiat.
Nu te cunosc, dar din postarile tale lasi impresia ca ai ceva cu psihologii, ca-i consider niste incompetenti, ca Facultate de Psihologie e de aiurea. Nu te inteleg, zau!
Si daca nu-s prea indicreta, ce meserie ai?
MissParker spune:
Pot recomanda (din experienta personala pozitiva) terapia non-directiva centrata pe client (metoda Rogers). Exista si in Romania terapeuti care lucreaza cu aceasta metoda (nu dau nume, ca sa nu para ca fac reclama cuiva, dar eu am cautat din Germania pe google si am gasit!!). Am corespondat chiar o vreme cu un medic psihiatru care isi completase studiile cu un modul de aproape 5 ani al acestei metode Rogers pentru ca dupa parerea lui de cunoscator psihiatrii sunt 98% "scriitori de retete" care nu vor decat sa-ti amorteasca simptomele depresiei cu medicamente, ca sa poti functiona ireprosabil in societate, dar neglijeaza consecintele pe care asemenea medicamente (antidepresive) le pot avea asupra sanatatii: reducerea la tacere a depresiei poate duce la cancer sau infarct sau atacuri de panica sau la atacuri cerebrale etc., corpul nu uita nimic si nu se lasa "pacalit" cu antidepresive decat o vreme, dupa care mareste presiunea prin boli, pana cand ne decidem sa atacam frontal cauzele problemelor si sa mergem in adancime, sondand in subconstient ceea ce ne imbolnaveste.
Terapia conversationala centrata pe client este cea mai departe de "spalarea creierilor" pe care dupa parerea mea o face de pilda o terapie cognitiva (dresura curata, care ramane doar la suprafata si trateaza doar simptomele, prin "sfaturi" de genul "nu mai lasati sa va afecteze" sau "ignorati manifestarile lui X care va calca pe nervi" - cunosc un caz concret, nu fabulez).
Si esentialul este ca in urma unei terapii centrate pe client TU esti cea care face totul, TU iti rezolvi problemele, ca doar nu te astepti ca terapeutul sa te hipnotizeze si sa-ti rezolve in vis problemele. El nu stie care sunt problemele tale, el te ajuta sa ti le vezi tu cu adevarat si sa ti le rezolvi TU. Cine se duce la terapie cu speranta sau iluzia (nociva) ca terapeutul il va face sa se simta mai bine, e pierdut de la bun inceput. Trebuie, dimpotriva, sa-ti fie la inceput mai rau pentru ca apoi sa-ti fie mai bine. Pai de ce? Fiindca depresia vine atunci cand te ajunge din urma adevarul, sentimentele reprimate... ori e clar ca acele sentimente reprimate se cer constientizate, traite, ceea ce va duce o perioada de timp la accentuarea depresiei. E inevitabil si singurul drum. Si e bine asa. Singurul drum prin durere este PRIN DURERE. Durerea trebuie simtita ca sa se vindece, rana trebuie dezinfectata si curatata si lasata la aer ca sa se vindece, ori daca punem capacul si reprimam si negam depresia, ne asteapta boli grave. Sentimentele constientizate si traite scad cu timpul in intensitate, pe cand daca le reprimi in continuare si ignori semnalul de alarma care e depresia, risti sa te imbolnavesti de ceva cronic. Eu m-am hotarat constient sa suport cu psihicul si cu sufletul suferinta sentimentelor reprimate in copilarie decat sa risc vreun cancer.
blanca000, iti doresc succes mult si rabdare si putere! E un proces indelungat, dar merita efortul, rezultatele sunt uimitoare 
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Principesa spune:
Ioanadara, absolut nimeni, indiferent cati ani de facultate are si unde, nu iti poate rezolva problemele, indiferent cat sunt de esentiale sau nu. Nimanui nu ii poti pune in brate problemele tale si apoi te intorci a doua zi si ele sunt rezolvate. Un specialist te poate ajuta sa ti le rezolvi, este deci un proces extrem de activ si participativ in rezolvarea de probleme, iar tu ti le vei rezolva numai daca vrei asta cu adevarat.
Si pentru a fi eficient, un psihoterapeut nu are nevoie sa cunoasca legile fiziologice, pentru sti daca exista un dezechilibru chimic este suficient ca persoana care vine in terapie sa aiba rezultatul analizelor facute. Si deci avand atat informatii despre functionarea organismului (chiar daca nu sunt extrase de el), precum si diagnosticul psihologic, eu zic ca poate sa aiba o viziune de ansamblu.
Mecanismele procesului de gandire insa eu stiu ca sunt apanajul psihologiei cognitive, nu stiam ca sunt ale vreunei ramuri ale medicinei.
Psihicul are si el legile lui. Un psiholog nu are nevoie sa aiba alte studii decat cele de psihologie si de psihoterapie daca este si psihoterapeut. Iar o formare in psihoterapie dureaza 4 ani. Pe langa cei de facultate si eventual master.Exista orientari psihoterapeutice care sunt bazate pe semnificatia psihologica a simptomelor organice. Iar acestea par a fi deci aflate la confluenta medicinei cu psihologia, nu crezi?
Bineinteles ca a sta de vorba cu vecina poate fi foarte util si benefic, pentru ca oamenii au nevoie de oameni in jurul lor, au nevoie de suport si contact de la semenii lor. Insa o retea de suport social este cu totul altceva decat un proces psihoterapeutic.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Principesa spune:
MissParker, sunt foarte de acord ca lucrurile care nu sunt verbalizat pot fi exprimate de corpul nostru prin cele mai variate simptome.
Nu sunt o promotoare a terapiei cognitive, sunt de acord cu faptul ca terapia cognitiva nu este eficienta pentru orice tip de probleme insa mi se pare extrem de reductionist a spune ca este o dresura si o spalare de creier. Si asta pentru ca tehnicile ei sunt fundamentate prin cercetari detaliate ale psihologiei cognitive, care deci analizeaza exact procesele care se petrec in creier, cu substrat neurochimic. Deci terapia cognitiva poate produce restructurari de profunzime, benefice pentru organizarea psihica a persoanei.
Cat despre faptul ca te-ai hotarat pentru un demers psihoterapeutic, ca profilaxie a cancerului si altor maladii: 
!
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita