Prematur !!
Raspunsuri - Pagina 13
madalinad spune:
noua ne-au dat drumul din spital cand serban a "implinit" 2kg. neonatoloaga (sa-i dea dumnezeu sanatate ca a gandit bine) ne-a zis ca ne da drumul, copilul fiind sanatos si crescand in greutate, ca cine stie ce poate sa ia din spital si sa mai stam o luna...
si, in timp ce in spital lua in greutate greu si chinuit, acasa s-a pus pe ingrasat ca lumea!
cat despre hainute... nu se gasesc, pur si simplu, haine asa mici! dar asta sa va fie cea mai mare problema, se rezolva ea in cateva saptamani!!
liliana29s spune:
Acum am vorbit iar cu Aura , era tare suparata in timp ce statea cu fetita au inceput sa tiuie aparatele de la incubatorul de alaturi unde era un baietel mult mai zdravan decit Sara. Evident au sarit imediat 2 asistente un medic sa vada ce nu este in regula iar ea a iesit afara. Problema e ca s-a speriat f. tare ca daca baietelul care e mai mare are probleme ... automat face comparatie.
Liliana si Dani
Sara
poze
ralualexandrei spune:
De cate ori deschid DC asta este primul subiect pe care-l citesc.Spune-i Aurei ca trebuie sa aiba credintza ca totul va fi bine.Intre mamici si copii este o legatura foarte puternica mai ales la o varsta asa frageda,asa ca daca ea este puternica si increzatoare si cea mica va fi la fel.Stiu ca tremura sufletul in ea insa trebuie sa aiba sperantza si sa fie optimista.
Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si 
19+ album no1 album no2 albumul no3
akella spune:
Liliana, trebuie s-o sprijiniti moral pe Aura, sa n-o lasati sa alunece pe panta depresiei nervoase. Este normal ca o lauza sa treaca printr-o perioada mai dificila, in care este instabila emotional, isi face griji din nimicuri, i se pare ca nu va sti sa se descurce, plange fara motiv etc. Am vazut si eu filmul asta, am fost si eu "nebuna de legat" o perioada, dupa nasterea Dariei. Am avut un mare sprijin in sotul meu, care, in ciuda pronosticelor cumplite pe care le avea Daria, m-a sprijinit moral si m-a ajutat sa ies din "butoiul cu lacrimi si pesimism". Sfatuieste-o pe Aura sa-mi urmeze exemplul: sa stea cat mai mult posibil cu Sara, sa-i cante, sa-i spuna povesti (du-i tu niste carticele), sa-i povesteasca despre taticul ei, despre casa unde va locui, parcul in care vor iesi la plimbare... Sa aibe acolo si o jucarie colorata.
Daca vrei, iti pot trimite o poza cu mine si cu Daria si roag-o pe Aura, din partea mea, ca, atunci cand simte ca o cuprinde panica si depresia, sa scoata poza din sertar si sa-si aduca aminte ca noi (eu si Daria) am supravietuit unei experiente cumplite, si, cu multa dragoste si rabdare, am reusit sa facem soarele sa rasara si pe strada noastra.
Mai spune-i ca stiu cum este sa lacrimezi cand iti vezi puiul atat de mic si plapand, inchis in "acvariu", stiu cum e sa-i intinzi un deget sa te apuce de el cu manuta aceea minuscula, cu degetele firave, ca niste scobitorele...
Daria a facut si ea icter si a stat la bronzat. Mergeam la ea si ii vorbeam. Cum imi auzea vocea, incerca sa zambeasca, desi avea buzele arse si o jena putin si tubuletul de gavaj...
Prima data cand am fost lasata sa-mi iau fata in brate, avea 1 luna si "implinise" 1 kg si 40 (patruzeci) de grame. Am avut cele mai puternice emotii din viata mea!
Dupa 2 luni si jumatate de la nastere, si dupa lupte seculare cu medicii, am luat-o pe Daria acasa, pe semnatura. Avea 2 kg si 140 de grame. Acasa, in prima luna, a luat un kilogram! Acasa am intrat in normal, am mancat, am dormit, ne-am plimbat. Cu alte cuvinte, doar cu dragoste si liniste crestem mari!
spic de grau spune:
Akella - am citit acum povestea Dariei din albumul tau, din revista Mami, si m-am cutremurat! Ma bucur ca Daria e pe drumul cel bun!
Aura - multa sanatate Sarei, si sa va ajute Dumnezeu sa treceti cu bine! El va ajutat pana acum, si fi sigura ca va va ajuta si de acum incolo!
Multa sanatate si multa putere sa treceti prin toate aceste incercari!
Luminita
Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
liliana29s spune:
Sara a papat primul laptic 
. Am inteles ca i-au dat cu o seringa direct in stomacel. Sintem pe drumul cel bun, ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute in continuare. Va tinem la curent.
Liliana si Dani
Sara
poze
Crisa-77 spune:
Multa sanatate Sarei si mamicii si multa putere.Sa luptati alaturi de ele si sa le fiti aproape.Au mare nevoie de sprijin acum.Stiu cum e.... pt voi.
Krys si Andrei-Bogdan(23.03.2005)
"Sa fii vesel tuturor si nimeni sa nu vada ca si fulgii de nea sunt
lespezi de mormant."(Goethe)
http://community.webshots.com/user/krysadi
danidani74 spune:
Liliana29s, capul sus si spune-i surorii tale sa incerce sa ramana optimista. Starile negative se transmit f. usor de la mama la bebe si sa-i spui ca un prematur de 29-30 de sapt. se adapteaza mai bine la mediul inconjurator decat unul mai mare (34-36sapt). Are nevoie de multa rabdare sora ta.Bebe va mai sta in spital, dar nimeni nu poate spune exact cat. Dar luati-le si voi pe rand. Bine ca bebe a inceput sa manance.Treptat cantitatea de lapte va creste(banuiesc ca acum mananca doar cativa ml la fiecare 3 ore).Important acum e sa tolereze alimentatia. si numai ganduri bune
Dana40+
Emma
ana maria spune:
Liliana, trebuie foarte tare sustinuta sora ta. E o perioada foarte grea cea de spitalizare. Baietelul mea a avut 1,8kg (a scazut la 1.7) si am stat 3 saptamani in spital pana cand a ajuns la 2.2 kg. Pot sa-ti spun ca primele doua saptamani au fost cumplite. plangeam si eram intr-o stare ingrozitoare (si acum imi dau lacrimile cand imi amintesc ce disperata eram). Marele meu noroc a fost sotul meu care indiferent cat de tare suferea si el era foarte tonic si plin de energie, de glume... Iar apropo de starea asta sa stii ca suntem foarte vulnerabile imediat dupa nastere. Eu imi amintesc doua episoade: n-am fost lasate (mamicile) sa intram in salon, ni s-a spus ca un copil are o problema si o echipa de medici il ajuta. In clipa aia am imbatranit cu 5 ani (nu era vorba de galusca mea) si inca o faza cand un copil cu probleme (spina bifida) statea chiar langa copilul meu si a facuit o criza groznica. Dar in ultima saptamana devenisem imuna, nu imi vedeam decat copilul si nimic altceva.
Multa sanatate micutei Sara si putere mamicutei viteze! Toate trec, copilul minune ramane! Acum cand ma uit la puiul meu nici nu imi vine sa cred ca despre el vorbesc! Acum ma contrazice si bate din picior daca nu fac ce vrea.
Ana Maria si Victor Stefan 
(15 12 2004)
Succes si s-auzim numai de bine!!!
herra spune:
Liliana, daca tu crezi ca ajuta, Aura ne poate da bip cand poate vorbi; daca vrea sa vorbeasca si cu alte mamici de prematuri, care stiu prin ce trece.
cui i se mai pare o idee ce poate ajuta, iti poate trimite nr de telefon pe PM.
ma gandesc si ma rog pentru ele!
Cristina si Vlad 
un minut din timpul vostru inseamna o VIATA pentru ei !!! nu UITATI forumul umanitar