Iar s-a speriat!

Abia reusisem sa scot fricile din capul lui fii-mio (sase anu jumate),ca aseara vecinul de peste drum a venit cu o masca d'aia urata de Halloween (aici se pregatesc copii pentr sarbatoarea asta). S-a speriat asa de tare ca aseara nu a fost chip sa doarma in camera lui, iar de dimineata iar cu mami la baie (la spalat pe dinti, la pipi...).
Uf , ce sa mai fac, cu ce s-o scot la liman de data asta?
Cum de sunt unii copilasi asa sensibili? I-am explicat in fel si chip, ca e doar o masca din plastic si pictata urat, dar nu intelege, zice ca-i e frica si gata!
Voi ce ati face in locul meu?



Sa auzim de bine ;)

Lemoni spune:

E cam greu sa-ti spun ce as face pt ca depinde de copil ,acum poti sa mergi cu el in magazine si sa va plimbati putin pe culoarele unde sunt costume de Halloween sa admirati fiecare costum sa va jucati cu mastile alea oribile i sa speram ca poate imi trece teama.Chiar el ce se imbraca anul asta de halloween? Ii place sarbatoarea asta?
sa auzim de bine

corinadana spune:

Cumpara i si lui una sa vada cat de pasnica e masca!

Apoi jucati va tu sa fii fricoasa si el curajosul care te pazeste. Poate ajuta.

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.
poze

giulia71 spune:

Multumesc de raspuns fetelor!
De cumparat masca fioroasa, nici nu se pune problema! O sa incerc sa ii arat prin magazine cat sunt de inofensive, am incercat si acasa sa-i zic dar imi spune ca ii e frica si gata. Ieri a mai iesit vecinul cu ea pe afara si a avut aceeasi reactie. L-am rugat pe baietel sa mi-o imprumute sa-l conving si a inceput sa zbiere cat il tinea gura ca nu vrea sa o vada.
O sa incerc din nou faza cu scrisoarea de la Doamne Doamne sa vad daca-l ajuta!
Mercic inca o data!

Sa auzim de bine ;)

simali spune:

Ce am patit cu nepotelul meu de la o masca.
Avea cam 4 ani. Primise o masca foarte hidoasa, din cauciuc. M-a rugat cu cerul si cu pamantul sa-mi pun masca si sa ne jucam dar am refuzat. Mama lui a zis sa-i faca pe plac si si-a pus ea masca. Brusc pustiul s-a transfigurat. Se uita la "persoana" mascata ca la un monstru. A inceput sa tipe si i-a aruncat verisoarei mele cu un autobuz-jucarie in cap. Era convins ca se lupta cu un monstru.
Acum spuneti si voi - el stia ca e o masca; el stia ca sub masca e mama lui; el a rugat-o sa-si puna masca. Atunci de ce s-a speriat ?
Cred ca pana la o anumita varsta copiii nu fac unele legaturi care noua adultilor ni se par firesti.
Imi aduc aminte ca in copilarie, la bunici ne era foarte frica de un palton pus in cuier. Si stiam bine ca e un palton.
Dupa parerea mea, daca-i mai arati masca aceea sau mai vorbesti despre ea este ca si cum ti-ai cauta necazul cu lumanrea.

adriana76 spune:

Sunt de acord cu ce a spus Simali. Cred ca cel mai bine ar fi o iei pe cai ocolite: adica sa gasesti o cale sa-l faci sa-si depaseasca frica indiferent de sursa. Nu poti sa cauti cate o tactica pentru fiecare obiect sau persoana care ii determina frica.
Cumva trebuie sa te gandesti la o "arma " pe care el sa o poata folosi ori de cate ori apare frica. Trebuie sa aiba incredere ii el in puterile lui, in faptul ca voi ca parinti il aparati in orice situatie...ceva de acest gen as incerca eu.
Succes!