"Un Tango mas" - spectacol de tango argentinian

Daca va place sa mergeti la spectacole de dans, va recomand sa mergeti la Teatrul Odeon la "Un Tango mas". Am fost vineri la acest spectacol si mi-a placut foarte mult.

Iata ce scrie Ziarul financiar despre eveniment:

Ziarul Financiar
Un balans al emotiei...
de Virgil Oprina

...cu aceasta senzatie pleci de la spectacolul Un Tango mas de la teatrul Odeon. Ca si cum, pentru o scurta perioada de timp, o confesiune te-a rapit ritmului cotidian, facandu-te sa crezi ca intr-o buna zi, iesind din lumea ta secreta, vei simti ca si tu te afli de fapt printre dansatorii de Tango.
Nascut dintr-o idee a lui Razvan Mazilu si dirijat scenic de Alexandru Dabija, spectacolul are ceva din discretia unei batai pe umar cu care un amic mai mult sau mai putin cunoscut iti atrage atentia spre o senzatie de mult incercata, poate niciodata inteleasa. Aceea pe care o poate oferi un pas de dans paradoxal prin definitie, unul inainte - doi inapoi, catre o armonie plina de tensiuni ramasa suspendata in aer, un ritual, un fel de schimb in care partenerii isi daruiesc gratie si pasiune unul altuia si fiecare siesi. Cam acesta ar fi mesajul tangoului povestit de Monica Petrica, Razvan Mazilu si de cele patru perechi de dansatori cotropiti de fiorul dansului argentinian.
Discret intr-adevar in emfaza aparenta a temei propuse, spectacolul cu valente camerale se desfasoara in intimitatea stricta a spatiului scenic, unde publicul imparte spatiul mirajelor cu dansatorii - personaje ale acestui scurt plonjon in universul tangoului. Fara a vrea doar sa demonstreze sau sa informeze, acest colaj de numere coregrafice poarta cu sine fiorul emotiei si al performantei coregrafice a celor doi protagonisti profesionisti. O performanta obtinuta cu truda, dar si cu multa pasiune, care din fericire nu a esuat in zona unei simple demonstratii de forta sau mobilitate. Aflata sub un echilibru initial fragil, relatia dintre coregrafia si interpretarea de mare acuratete a cuplului principal si evolutia celor patru perechi de iubitori ai tangoului a functionat fara gres. Excelenta oarecum taioasa - si obtinuta pe cai obiectiv diferite de cele ale nativilor Tangoului - a gestului profesionist, a fost umanizata si adusa printre cei prezenti in sala de pasii plini de subtila candoare al grupului de dansatori compus din Amalia Iscu, Anisia Popescu, Cristina Patru, Monica surubaru si perechile lor Daniel Mandita, Lucian Stan, Gilbert Iscu si Catalin Valeanu, sau clubul Tangotangent.
In mod paradoxal, ca si Tangoul, spectacolul nu impresioneaza si prin efecte vizuale. Luminile nu s-au putut ridica peste conditia lor tehnica intrinseca - veche meteahna de inzestrare a teatrelor noastre - iar costumele ne-au trimis cu gandul la dimensinea mai putin placuta a productiilor (aproape fara) de buzunar. Atunci insa cand Ideea are ceva de spus si mai are si cu cine, lucruri atat de importante in economia spectacolului trec in planul secund al perceptiei.
Un Tango mas are prin concizia lui ceva din efectul unui haiku. Sunt 60 de minute in care prin mijloace aproape exclusiv nonverbale o mana de oameni ne fac sa simtim ca nu suntem singuri, exhiband cu simplitate fotograme din existenta lor si a multor altora. O multime de dansatori de Tango, ca si noi.


Lory si scumpetea lu' mami Rares 15.07.2005
http://pg.photos.yahoo.com/ph/loryoprea/my_photo