imi pierd sotul sau e doar o criza?

Sa va spun ce s-a intamplat. Duminica, la ora 7 dimineata m-am trezit cu soacra la usa. Venise sa ceara bani, desi luna trecuta a vandut un apartament cu 3 camere, iar noua nu ne-a dat nici macar un leut. In fine, sotul meu i-a dat cateva sute de mii ca sa-si rezolve "problemele". Avea nevoie de bani ca sa se duca la padure in acea zi sa faca un gratar. Toate bune si frumoase, pana pe la pranz, cand al meu sot si-a adus aminte ca are 29 ani si ca pana acum n-a realizat nimic. Ba mai mult, mi-a spus ca daca noi cumva ne vom desparti, (nu stiu de ce s-a gandit la despartire, caci de 3 ani de cand suntem casatoriti a fost ok) el se va trezi ramas in strada, doar cu hainele de pe el caci casa in care stam a fost a mea dinainte de casatorie. Ce ma sperie foarte tare este faptul ca pana acum nu a gandit niciodata asa. Acum chiar s-a inscris pe lista ptr a pleca din tara ptr 6 luni pana la 1 an. Tot ieri am aflat si asta. Din discuta avuta am mai desprins o idee. Cand se intorce din strainatate, dupa ce cumpara casa, vroia sa mai realizeze cate ceva. M-a socat faptul ca gandea si se exprima doar la persoana intai. Practic eu nu eram inclusa in planurile lui de viitor. Nu mai stiu ce sa cred. Luna trecuta am pierdut sarcina. Am trecut prin momente foarte grele dar mi-a fost aproape. Apoi au urmat o serie lunga de analize si controale medicale costisitoare. Am intrat in criza financiara, de Pasti n-am avut decat un pui fript pe masa, si totusi nu s-a plans. Eu nu mai inteleg nimic. Nu reusesc sa pricep ce se intampla.

ruxij spune:

Eu cred ca nu e nici o problema. Nu itzi pierzi sotzul. Mi se pare normal sa isi doreasca sa realizeze si el ceva in viatza si probabil ca e putzin cam frustrat. De aceea se si exprima la persoana I pentru ca isi face planuri despre ce va face EL. Asta e important acum pentru el, sa realizeze ceva prin puterile lui. Nu stiu sa ma exprim, dar eu il intzeleg desi sunt femeie. Si eu ma exprim tot timpul la persoana I, uneori imi dau seama si ma straduiesc cam fortzat sa spun "noi" si nu "eu", dar tot "eu voi face" gandesc. Asta nu inseamna ca nu imi includ sotzul in planurile de viitor, doar ca sunt foarte foarte concentrata pe aceste planuri si pe ce trebuie sa fac EU si numai EU si unde el nu ma poate ajuta, cum ar fi sa zicem cum ma descurc la munca etc. Recunosc ca nu e frumos ca spun mereu Eu, eu eu, dar imi e cam greu sa ma corectez... Lucram impreuna la scopuri comune, dar fiecare la partea lui de "proiect".
Nu stiu cat de clar am explicat, cred ca nu m-am exprimat bine. Ca sa sumarizez, nu cred ca ai o problema reala in casnicie. E normal sa se gandeasca sa aiba ceva facut de el si chiar daca avetzi o casa a voastra, nu el a facut-o si pana la urma orice om are aspiratziile lui, mai ales un barbat. Nu-tzi face prea multe probleme inutil si nu exacerba totul, sa nu generezi vreo cearta fara motiv.

Numai bine si bucurii!

Ruxi

mariana_flo spune:

Ruxi, la incecput asa am crezut si eu, dar pe urma a inceput sa abereze cecva de genul ca eu in mod sigur o sa-l insel cat va fi el peste hotare, si ca el nu va accepta asa ceva, si nu mi se pare normal sa gandeasca asa. Oare nu ma cunoaste destul? Mi-a mai reprosat ca din cauza mea si-a pierdut prietenii si familia. Soacra mea niciodata nu ma placut. Iar prietenii lui cred ca au rarit vizitele ptr ca noi ne-am mutat din cartierul unde a crescut el si stam cam departe, dar ne suna destul de des. De asemenea mi-a mai spus ca el e sigur ca daca el m-ar insela eu l-as ierta. Nu inteleg de unde ii vin astfel de idei. Si totul a izbucnit dintrodata. Sotul meu e genul care nu spune ce are pe suflet si cand acumuleaza prea multe izbucneste ca un vulcan. Il cunosc bine, zic eu, dar acum chiar m-am speriat de cele spuse duminica. N-au fost vorbe spuse la manie. Se vedea clar ca erau idei gandite indelung. Mi-e teama ca-l pierd. Mi-e teama ca doar s-a prefacut pana acum. S-a schimbat la 180 grade.

cl spune:

Draga Mariana, nu prea stiu ce se intampla cu el. Poate ca ai dreptate, poate ca nu. Stiu insa ca m-ar deranja ca sotul meu sa nu-mi spuna ca ar vrea sa plece in strainatate decat dupa ce s-a trecut pe lista! Normal ar fi fost sa discutati inainte! Ar fi fost mai cinstit sa vina si sa-ti spuna " Mai nevasta, iti convine sau nu, eu as vrea sa plec in strainatate ca sa mai avem si noi un ban. O sa ne fie greu, dar asta este!" si dupa aceea sa se inscrie pe lista. Cred ca ar trebui sa discutati la modul cel mai sincer. Sau poate sunt eu mai ciudata, nu stiu...
Claudia

DanaR spune:

Draga mea,

Eu cred ca despici firul in patru - specific femeilor de altfel, analizezi discutia prea in amanunt.
Nu cred, din ceea ce spui ca te exclude din planurile lui de viitor, pur si simplu asa gandesc barbatii... Ceea ce trebuie sa faca el, depinde numai si numai de el, si nu de altcineva. El trebuie sa munceasca, el trebuie sa faca o casa, el trebuie sa asigure existenta familiei. Faptul ca exista si o sotie care il ingrijeste, mangaie, iubeste, sprijina in tot ceea ce face este atat de firesc incat nu mai intra in calcul.
Oricum, tine minte, un barbat trebuie sa aiba o motivatie pentru a face tot ce ii sta i putinta, si cea mai buna motivatie este o familie.

Te pup, si incredere. Dai o motivati ca sa munceasca si sa lupte cu viata.

DanaR

ruxij spune:

Draga mea,
Mi-e greu sa intzeleg situatzia voastra exacta, dar pana sunt doar vorbe, nu te necaji foarte tare si mai ales nu reactziona prea violent. Sunt cam aberatzii ce a spus in legatura cu familia si prietenii, iar povestea cu inselatul e chiar o tampenie. Cum de s-a indreptat discutzia in sensul asta? Eu sunt un om f. optimist. Sotzul meu sa stii ca a aberat toata viatza si uneori mai abereaza si acum, dar cine il baga in seama? La cate mi-a spus de-a lungul celor 13 ani de cand ne cunoastem, poate ca trebuia sa se intample ceva nasol pana acum. Eu nu l-am bagat in seama prea tare, mai ales cand era frustrat (si a fost mai tot timpul frustrat, ca mereu vrea mai mult decat are). Eu am ajuns sa imi cunosc sotzul, tu ti-l cunosti cel mai bine pe al tau, dar fii prudenta in reactzii, arata-te intzelegatoare si poate potzi tu manipula situatzia. Nu stiu ce sa te sfatuiesc, din informatziile pe care le dai tu nu pare ceva foarte foarte grav si sper nici sa nu devina, pentru ca de la un nimic se poate intr-adevar ajunge la divortz si e pacat (vezi unele cazuri de pe forum). Cred ca asta depinde in mare masura de tine si cum stapanesti situatziile de criza.
Mult succes si curaj, imi pare rau ca nu pot sa itzi dau un sfat mai bun!

Ruxi

Mariaa spune:

Tare-mi seamana cu o reactie tip nu-i frumoasa dar e sanatoasa...Poate nu-si da seama,dar cred ca vrea sa fuga de grijile cotidiene,in plus,el poate suporta mai greu esecul de luna trecuta,cu sarcina ...Mai abereaza si ei ( ce, numai noi :) ?!),nu te speria,barbatii reactioneaza destul de ciudat (si diferit de noi) la stress ,nevoi si griji cotidiene.
Sanatate maxima si liniste iti doresc.

parpalak spune:

quote:

---

Originally posted by mariana_flo

Ruxi, la incecput asa am crezut si eu, dar pe urma a inceput sa abereze cecva de genul ca eu in mod sigur o sa-l insel cat va fi el peste hotare, si ca el nu va accepta asa ceva, si nu mi se pare normal sa gandeasca asa. Oare nu ma cunoaste destul? Mi-a mai reprosat ca din cauza mea si-a pierdut prietenii si familia. Soacra mea niciodata nu ma placut. Iar prietenii lui cred ca au rarit vizitele ptr ca noi ne-am mutat din cartierul unde a crescut el si stam cam departe, dar ne suna destul de des. De asemenea mi-a mai spus ca el e sigur ca daca el m-ar insela eu l-as ierta. Nu inteleg de unde ii vin astfel de idei. Si totul a izbucnit dintrodata. Sotul meu e genul care nu spune ce are pe suflet si cand acumuleaza prea multe izbucneste ca un vulcan. Il cunosc bine, zic eu, dar acum chiar m-am speriat de cele spuse duminica. N-au fost vorbe spuse la manie. Se vedea clar ca erau idei gandite indelung. Mi-e teama ca-l pierd. Mi-e teama ca doar s-a prefacut pana acum. S-a schimbat la 180 grade.

---

Tema de casa: dezamorsarea vulcanului. Ia vorbiti voi mai des (=ia mai scoate-i ce-are pe suflet, cu clestele sau alte metode) si sa vezi ce lamurite or sa fie toate..

P.S. Cind zici "ca un vulcan" te referi la aia din Star Trek? Ca pe aia ii apuca numai odata la 7 ani.. Sau ii confund cu klingonii?

ralu spune:

Si eu zic ca trebuie sa discuti cu el. Despre tot!!! Roaga-l sa incerce sa iti spuna tot ce are pe suflet si tot ce nu-i convine. Cere-i sa fie sincer cu tine si aminteste-i ca intr-o casnicie trebuie ca partenerii sa fie deschisi unul cu celalat.

Multa sanatate!

Ralu-mamica Ioanei

alexa00 spune:

eu una cred ca se poate rezolva prin discutii.Si noi am fost in o situatie asemanatoare:eu lucram, el era student.Eu am plecat 3 luni din tara dar din fericire nu am avut discutii.Dupa ce am vent am luat apartament si apoi dupa vreo 6 luni ne-am casatorit.
El s-a angajat de abia anul trecut(atunci a terminat facultatea).
cat timp a fost student si eu lucram era foarte nervos(normal,barbatii accepta mai greu faptul ca femeea este independenta si poate sa aduca mai multi bani in casa), daca stateam mai mult la lucru urmau intrebari de genul:unde ai fost si asa mai departe.
Dar lucrurile s-au schimbat radical cand a inceput sa lucreze.
Mai are cateodata rabufnire, dar situatia se dezamorseaza repede:cum nu a realizat nimic cand are sotie, un job si un bebe pe drum?
Si asta il face sa revina la "normal".

Numai bine
Alexa

Karla spune:

Poate nu am dreptate dat eu ma aflu partial in situatia lui. Cred ca problema principala este ca voi locuiti intr-o casa care nu este si a lui. Poate doreste ca voi sa realizati ceva in comun. Poate crede ca tu ti-ai luat masuri de precautie in cazul in care relatia nu merge. Eu locuiesc cu el intr-un apartament care nu este si al meu. Ma doare deoarece si eu muncesc, si doresc sa impartim totul si necazuri si bucurii. Doresc mai bine sa stau cu chirie dar sa am o casa care sa fie si a mea.
Poate am inteles eu gresit asa ca imi cer scuze.
Si eu am incercat sa-mi fac scenarii de evadare pentru a realiza ceva care este si al meu...