fericirea intr-o relatie

Alyssa spune:

In cazul asta ar trebui sa te gindesti serios la divort! Trebuia sa o faci inainte, sa feresti fata de scene de genul ala, de abuz...

Am crezut ca este prima oara cind s-a intimplat asa ceva in familia voastra, dar din pacate nu este asa... Si nu se va opri sa dea in voi... Imi pare rau pentru tine ca nu ti-ai dat sansa sa traiesti linistita. Poate o sa spui ca ai facut-o pentru fata... Pentru ea trebuia sa pleci la timp!

Totusi, cred ca onestitatea ta o va ajuta mult pe fata. Discuta cu ea deschis, spune-i ca si pe tine te depaseste situatia, ca nu stii ce sa faci sa fie bine, dar vei incerca cu toata puterea. Si apoi mobilizeaza-te! Iesi din cercul abuzului, arata-i fetei tale ce inseamna demnitatea, ajutati-va una pe alta si vindecati-va impreuna.

Fericirea si linistea o vei aduce in casa numai cind vei spune NU abuzului!

Alice

Miramar spune:

Da, din nou de acord cu Alyssa - in cazul acesta gandeste-te serios la divort! Este sper binele amandorura atata al tau cat si al fiicei tale! Succes!

Pentru Barbye-una dintre noi!Trebuie sa ajuti!http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

Lemoni spune:

E trist ce povestesti , imi sustin parerea ca sotul tau este gelos pe fata si pe relatia ta cu ea,probabil ca undeva la mijloc ai gresit si tu iar el acum se razbuna.Ma gandesc ca la varsta de 17 ani cati are fata ta, copii sunt mai rebeli,mai ales ca in ultimul timp am inteles ca a fost mai mult cu tine ,iar tu i-ai permis mai multe poate esti mai "soft", iar el acum vine cu ideiile lui putin mai absurde, oricine vrea sa-si ocroteasca puiul poate nu face din rautate. Dar in mintea lui alinatza asta dintre voi il supara cel mai tare .De multe ori parintii gresesc atunci cand nu se sustin unul pe altul si cred ca asta se intimpla la voi ,ii da-i dreptate fetei si de aici pornesc toate certurile voastre nu vreau sa te sfatuiesc sa pleci sau sa ramai in situatia asta un singur lucru mai ramine de facut sa stati jos in primul rand voi doi si sa vedeti ce reguli puteti sa faceti pt fata apoi sa o chemati pe ea si sa-i puneti in fatza decizia voastra, daca voi doi cadeti la o intelegere atunci nu va mai exista cearta iar fata trebuie sa respecte.
Sincer imi e frica ca este prea tarziu si pt asta pt ca tu deja ai discutat cu fata daca te sustine in decizia de a divortza si atunci ei nu ii mai pasa si se razboieste in continuare cu el pt ca stie ca tu si asa vrei sa-l lasi.
Nu vreau sa-i tin partea la sot ci imi expun parerea asa cum o vad eu,mai ales ca am baiat de aceasi varsta si daca sotul meu s-ar alia cu el poate am ajunge in aceasi situatie ca tine, este o varsta dificila si adolescentul incearca sa vada cat ii se intinde sfoara.
Eu sunt mai stricta si imi plac si regulile si le aplic de cate ori am ocazia ,iar sotul meu ma sustine 100% , ia spus fiului meu chiar daca are dreptate(uneori prin absurd sunt eu mai dusa sa zic) el se aliaza cu mine pt ca noi impreuna l-am facut pe el .
Hai ca nu vreau sa mai ma intind si iti doresc succes in decizia ta.

Rufus spune:

quote:

---

Originally posted by Lemoni

E trist ce povestesti , imi sustin parerea ca sotul tau este gelos pe fata si pe relatia ta cu ea

---

Este o explicatie logica pe care eu o vad principala cauza. Dar..de la cauza la efect, s-au mai intamplat ceva lucruri...iar cativa ani de despartire nu ajuta. V-ati instrainat si asta se vede.
Mi se pare corect sa vorbesti cu sotul tau despre intentia ta de a divorta. Chiar daca nu mai sunteti bune pentru el, asta nu inseamna sa fiti toti nefericiti. Asa ca tu alegi despartirea. Daca-si continua felul de a fi, desi a trecut de etapa maturizarii, luati-va viata in maini. Separat.
Cat despre razbunarile sugerate...trateaza-le ca pe niste glume. Mai mult nu merita.


poze multe cu noi

blue_karina spune:

Este trist si imi pare tare rau ca s-a intamplat asa. V-ati instrainat unul de altul, iar el cred ca se poate sa se fi schimbat si din cauza anturajului de acolo. Bineinteles la asta acumulandu-se lipsa unei legaturi dintre voi, departarea...Este posibil ca acest anturaj, poate colegii de munca, noii prieteni, sa-i fi bagat in cap idei "revolutionare", fel de fel de "experiente personale" povestite, cu neveste care isi inseala sotii in lipsa acestora, etc,iar el sa le fi luat de bune! Nu incerc sa-i gasesc lui scuze, dar am observat cum se pot schimba lucrurile in momentul in care intervin prieteni/prietene binevoitori, care au deja casniciile varza, si incearca sa le transforme si pe ale altora la fel, distrugandu-le! Acum nu stiu, poate ma insel.Dar daca simti ca te lupti cu morile de vant, mai bine renunta.

si maine e o zi

babyblue spune:

quote:

---

Originally posted by Rufus

quote:

---

Originally posted by Lemoni

E trist ce povestesti , imi sustin parerea ca sotul tau este gelos pe fata si pe relatia ta cu ea

---

Cat despre razbunarile sugerate...trateazale ca pe niste glume. Mai mult nu merita.


poze multe cu noi


"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

---

hai mai rufus...de ce doar ca pe o gluma?:)))) ma rog, o gluma a si fost, pentru descretit de frunti si k ma apucase pe mine nebunia...dar zau asa....ce ar mai merita.....
fain ar fi sa se apuce de carate...si cand un tip trage uneia o palma tipa sa-i inmoaie oasele cu niste miscari performante...io dc voi avea o fata, de la 6 ani o dau la karate, nu la balet...

ca io am facut 5 ani de balet ca sa ajung marea gratioasa si cand mi-a tras sasha o palma m-am dus cat colo...nu mai bine faceam jujitsu ceva si il lasam subred de un picior???

_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

Alyssa spune:

hi hi hi Babyblue... Mi-ai adus aminte de un film cu J.Lo cred ca se numeste "Enough!" in care era o sotie abuzata fizic si nu numai de catre sot si mai avea si o fetita cam pe la sase ani. A trebuit sa fuga de el, sa traiasa in frica, ascunsa. Pina la urma s-a dus la tatal ei vitreg care era politai sau avea o firma de securitate, nu mai imi aduc bine aminte si el a ajutat-o cu niste cursuri de aparare si bataie... A invatat-o pe tipa de toate, a ajutat-o sa supravietuiasa in fuga. Apoi tipa s-a intors acasa, a inchis usa si i-a tras tipului o batuta ca sa ii dea o lectie! Daca nu ma insel l-a si omorit pina la urma, in aparare...

Samsara7 spune:

Hai ca ma dau si eu in spectacol.... M-a facut atat de tare sa rad Babyblue! M-ar fi speriat daca ar fi ramas la primele postari, inversunata impotriva tuturor barbatilor de pe lumea asta, buni de "batut cu fierul rosu la talpi", cum se exprima ea.
Dar chestia aia virtuala in care scoate toti demonii din ea, in care se vindeca de violenta si umilinta indurata printr-un (mic, tare mic) efort de imaginatie....m-a facut sa ma destind cu un cogeamite râsu' de care, zau, ca aveam nevoie poate pentru a-mi uita proprii demoni.

Nu, violenta nu imi sta in fire, o urasc asa cum urasc cearta! Am adesea de pierdut pentru ca "pace voua!" nu are efectul dorit in general.

Nu stau sa imi analizez acum trecutul, am facut pace cu ce a fost! Iar ce spun acum nu e destinat ca sfat in nici un caz initiatoarei subiectului de fata.

Dupa 1 an si jumatate de mariaj-miraj o palma! Naprasnica, am umplut un prosopel cu sange. Si eram si gravida in 6 luni. El, care parea asa de bland in exterior, asa de...."asezat"!
A plans, s-a jeluit, m-a convins! L-am iertat.
Dupa inca un an si jumatate (hotarat lucru, era un ciclu, abia acum vad clar) a reinceput! Violenta morala si fizica. Am indurat fara sa ma plang! Rusine, jena, mandrie, frica, si mai ales "pace, pace si hai sa iert" cum m-au invatat bunii mei parinti ca se rezolva toate intelegandu-ti aproapele si dandu-i o alta sansa.
Lucrurile au devenit dramatice, secretul ma omora dar muream incetul cu incetul odata intrata in casa....
Oh, dar ma iubea, cu ce patima, cu ce disperare! Si oh, de fiece data ii parea rau, ba uneori se trezea ca dupa un somn greu in care habar nu avea ce a facut. Mie intre timp imi pârâia radacina parului cand ma tara pe covor, imi ascundeam vanataile de pe maini, si faceam planuri nocturne de evadare cu pruncul in brate. Eram departe de casa, hat, la 600 km. Si imi lipsea increderea in toti cei din jur. Avocatul pe care mi l-am gasit cu mare frica imi spunea ce greu va fi sa dovedesc violenta conjugala! Cu atat mai mult cu cat el avea o reputatie in orasel.

Cand s-au implinit 6 ani de casnicie si oare cati de violenta, amestecata si cu lucruri agreabile totusi, dupa ce o tentativa de fuga a fost ingropata in fasa, am avut in fata ochilor dezastrul vietii mele.
Intr-o buna zi, iar m-a tarat peste tablia patului cu forta; si... de frica, de durere, am indraznit sa tip . Am vazut ca asta l-a speriat! OOOOO! Gura lumii, reputatia!Punctul slab al domnului, pe care nu il cunosteam.

Si intr-o buna zi, chiar daca nu am pus in practica scenariul teribil imaginat de Babyblue, m-am prefacut ca sunt capabila!
Am jucat -de frica, de oroare- rolul vietii mele.
O palma bine plasata, la miezul noptii , si ochelarii imi zboara pana in capatul celalalt al bucatariei.
Vad rosu in fata ochilor! El vorbea, spunea ce avea de fiecare data de spus, pentru a ma umili. Imi privesc mainile, si descopar un stergar de bucatarie ajuns la saturatie, demn de pus urgent la spalat cu muuult detergent. L-am facut ghem si i l-am indesat in gura.
Cu ura! Cu naduf! Cu satisfactie! Fara sa ii dau timp sa se dezmeticeasca, sa riposteze, insurubandu-l in gura pacatoasa si avand un singur gand: sa nu ii mai aud porcariile.
Si profitand de momentul in care bulbuca ochii, nevenindu-i sa creada ca mielul a devenit lup avid de sange, am luat marea tigaie de fonta ! I-am pus-o sub ochi (cu frica mare in inima ca ma va fugarii pana la ziua prin tot orasul, dar nu conta , trebuia sa joc). I-am spus raspicat, apasand pe cuvinte, ca data viitoare i-o voi trosni cu toata forta peste scafarlie, dupa care merg la puscarie cu inima zburdalnica.

Si am iesit!
A fost ultima oara ca m-a atins, si din clipa aceea nici o amenintare nu a mai fost capabila sa ma inspaimante!


Pastrez inca satisfactia de a-i vedea spaima in ochi. Spaima pe care mi-a inoculat-o atatia ani, transformandu-ma intr-un robotel casnic. Dupa inca o teribila lupta, dupa un an am divortat in sfarsit! Dar nu cred ca bataia a fost cea care m-a impins! Ci vorbele fiicei mele cand avea 3 anisori :"mami, hai sa fugim de acasa, eu il urasc pe tata!".
Mi-am inchipuit ca intr-o buna zi, cand fata mea va avea 16 ani, egoist si gelos cum era, va face acelasi lucru care i s-a intamplat fetitei lui doinyc.



Michaela

doinyc spune:

Da,Lemoni ai dreptate,este gelos pe fata mea,chiar mi-a zis-o dupa ultimul scandal in fata, ca el sa convins ca eu o iubesc mai mult pe fata decit pe el.Este absurd ce zice ptr ca iubirea ptr fata este materna ,protectoare.Pe cind iubirea ptr el a fost alta,o iubire neconditionata fara limite.Nu realizeaza inca asta ,intotdeauna mi-a zis ca am pus copilul inaintea lui,ceea ce nu este adevarat am incercat sa impac si capra si varza cum se zice dar el nu a observat asta ...pacat.Ce este mai rau este faptul ca nu ai da pace fetei.Pentru o nota proasta maninca bataie...ptr ca nu a facut ceea ce a zis in momentul ala maninca bataie...ptr ca incearca sa-i explice ceva si lui nu-i convine ceea ce zice maninca bataie si de fiecare data cind intervin se razbuna si pe mine.A fost o faza odata cind de la scoala a venit acasa cu 2 colege si el a venit acasa si nu a zis nimic.Dupa ce au plecat colegele a luat-o la bataie pentru ca nu are voie sa vina cu copii in casa cind nu este el .Este normal ca un om matur sa ai interzica propiului copil sa nu aiba prieteni tinind cont ca nu are nici frate nici sora cu care sa stea si ea de vorba?
Tot timpul ma gindesc unde am gresit si incerc sa gasesc raspunsul.
Samsara,sa stii ca si mie mi-a zis fata ca il uraste nu numai o data si am zis ca lasa ca poate este suparat si are nervi si nu o sa o mai faca alta data .Dar realizez ca nu este asa . Am sa incerc cit de curind sa-i spun optiunea mea ...ca aleg sa divortez de el. Sper din tot sufletul sa nu reactioneze violent cind o sa-i spun.De acceia tot amin sa-i zic de frica sa nu patim ceva. Iar Babyblue esti o dulcica serios mi-ai descretit fruntea si mie si fetei mele...nu de multe ori am avut ginduri sa procedez asa dar mi-a fost frica sa nu il provoc mai rau.

VA MULTUMESC DIN NOU LA FIECARE IN PARTE. NU AM CUVINTE SA VA MULTUMESC LA FIECARE. DAR FAPTUL CA AM PUTUT SA MA DESCARC AICI SI VOI MA-TI ASCULTAT SI MA-TI SFATUIT CONTEAZA PENTRU MINE...


Doinyc

babyblue spune:

samsara7....offf doamne, bine k ai divortat si lucrurile sunt limpezi acum.:) esti o dulce!

doinyc...sper k nu te-am suparat cu aiurelile mele si oricum cred ca ai luat cea mai buna decizie! ma refer la divort. nu mi se pare dramatic la nici o varsta, in nici o conditie, sa te desparti de un om care iti face rau! pot sa am si 80 de ani si 7 copii, tot m-as desparti de un monstru. din mica si stupida mea exp de viata, am constatat ca orice suferinta are un final, pana la urma...k suferinta nu tine la nesfarsit si ca la un mom dat, nu chiar asa lung cum pare la inceput, chiar ajungi sa ai inima libera.

eu dupa divort si mai ales dupa desp de ultimul iubit, am inceput sa fac plimbari lungi, cam 2 km, pe un drum printre dealuri...era natura, era liniste, eram cu gandurile mele...mi-aduc aminte ca odata, m-am asezat pe marginea drumului si efectiv simteam ca ma sfasie durerea aia din mine, as fi vrut sa mor de durere. imi venea sa plang si nu puteam, aveam un nod dureros in gat si ma intrebam de ce mi se intampla toate mie...peste nici 3 sapt, ma plimbam pe acelasi drum, ca un ied nou nascut, cu inima tresaltand...imi venea sa topai...o sa fie bine, pana la urma pt tine si pt fata ta, dar fugi din cosmarul ala!!!

_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."