cum ii spui ca nu l-ai nascut tu?
Raspunsuri - Pagina 6
aiuras spune:
Referitor la remarca lui Rufus de la acest subiect.
Inainte de a nu aduce fetita acasa am discutat cu un preot de la Manastirea Sihastria despre adoptie. Contrar la ceea ce ne asteptam, el a fost destul de retinut si ne-a spus cam acelasi lucru referitor la pacatele parintesti si stramosesti ce sunt platite de copii. A mai adaugat ca nu este bine nici ca acesti copii de obicei vin nascuti inafara casatoriei si a binecuvantarii bisericii si chiar mai grav sunt conceputi la betie. Am fost bulversati si indurerati de tot ce am aflat dar am sfarsit prin a ne asuma si aceasta "cruce".
Oricum incercam sa tinem copilul cat mai aproape de biserica si sa-l impartasim cat mai des. In plus am zis ca este bine sa stie ca acolo poate fi ajutata si alinata.
Eu sunt sigura ca in timp "adoptia " nu va mai fi o ciudatenie.
Dar pentru a face mai intai curat in ograda noastra trebuie sa invatam si noi parintii lor, sa o consideram ceva normal, sa nu ne mai atacam la remarcile lipsite de sensibilitate si minte ale unora si altora si daca putem, de ce nu sa-i educam sau macar sa se simta rusinati de gandirea lor.
Elise spune:
eu m-am hotarit sa-i spun pur si simplu ca bebeii vin de la Dumnezeu de sus in fiecare familie care si-i doreste.
Si mamica lor ii tine in burtica noua luni, pina mai cresc. 
Si ca asa a venit si ea.
Iar mami a fost operata, n-a putut sa o tina in burtica ei.
Asa ca bebele nostru trimis de Doamne Doamne - adica ea - a fost tinut de alta tanti in burtica in locul meu.
Si o sa dezvolt pe masura ce pune ea intrebari.
Elise & BBLisa
PS: in linii mari, cam asta e ce cred si eu... 
Mmmaria spune:
Aiuras, chiar si preotii au moduri diferite de a vedea/interpreta lucrurile. Si spun asta fiindca un alt preot de la o alta manastire spunea ca atunci cand te duci cu copilul la biserica si ti se citeste rugaciunea aceea pentru copii adoptati (nu stiu sa ma exprim exact, insa noua ni s-a citit asa ceva) acolo se spune ceva de genul: in fata lui Dumnezeu acest copil este al acestor parinti...
Eu cunosc cazul unei femei care s-a dus la o manastire spunandu-i preotului ca se simte vinovata ca i-a ascuns copilului ei faptul ca nu l-a nascut ea. Si preotul i-a raspuns exact in acelasi fel: in fata lui Dumnezeu, el este copilul tau, asa ca tu nu ai mintit...
Oricum, stiu sigur ca exista o astfel de rugaciune speciala in toate cartile bisericesti, fiindca eu am auzit-o de la doi preoti diferiti.
aiuras spune:
Multumesc mult Mmmaria!
Am mai auzit de aceasta rugaciune dar nu am fost sigura ca ea chiar exista. O sa vorbesc si eu cu parintele nostru despre acest lucru si o sa-l rog sa ne-o spuna.
Nu stiu daca ajuta la acele pacate parintesti despre care vorbeam, dar oricum imi doresc ca sa am aceasta legatura cu copilul meu.
Inca odata iti multumesc din suflet!
anaisanais spune:
quote:
Originally posted by aiuras
Referitor la remarca lui Rufus de la acest subiect.
Inainte de a nu aduce fetita acasa am discutat cu un preot de la Manastirea Sihastria despre adoptie. Contrar la ceea ce ne asteptam, el a fost destul de retinut si ne-a spus cam acelasi lucru referitor la pacatele parintesti si stramosesti ce sunt platite de copii. A mai adaugat ca nu este bine nici ca acesti copii de obicei vin nascuti inafara casatoriei si a binecuvantarii bisericii si chiar mai grav sunt conceputi la betie. Am fost bulversati si indurerati de tot ce am aflat dar am sfarsit prin a ne asuma si aceasta "cruce".
Oricum incercam sa tinem copilul cat mai aproape de biserica si sa-l impartasim cat mai des. In plus am zis ca este bine sa stie ca acolo poate fi ajutata si alinata.
Eu sunt sigura ca in timp "adoptia " nu va mai fi o ciudatenie.
Dar pentru a face mai intai curat in ograda noastra trebuie sa invatam si noi parintii lor, sa o consideram ceva normal, sa nu ne mai atacam la remarcile lipsite de sensibilitate si minte ale unora si altora si daca putem, de ce nu sa-i educam sau macar sa se simta rusinati de gandirea lor.
Imi cer scuze, dar va rog sa ma faceti sa inteleg o atitudine de acest fel: vin pe lume in afara casatoriei, facuti la betie.... cred ca discutam de stereotipuri de genul:'' vai, draga, cum sa cresti copilul altuia?'' . Eu cred ca cel care aduce pe lume un copil este Dumnezeu, El hotaraste cand si cum apare copilul pe lume ! Daca ar fi sa judecam in stereotipii, toti parintii care au copii bolnavi inseamna ca ''trag'' blesteme '' de la a saptea spita''? Este adevarat ca in momentul in care adopti un copil nu stii nimic(in marea majoritate a cazurilor) despre determinarea lui genetica( desi s-a demonstrat ca hotia, prostia si prea-c...a nu se transmit genetic!), dar nici atunci cand copilul este rezultatul tau genetic nu ai intotdeauna certitudinea referitoare la evolutia lui( genetic vorbind... vezi: boli genetice despre care este posibil sa nu stii ca le-ai avut in neam).
Eu consider ca Vlad este total copilul meu, desi Dumnezeu a ales o cale mai intortocheata de a mi-l darui, asa ca, daca eu ''n-am facut copii la betie'', nu cred ca Vlad este rezultatul unei astfel de acuplari!
Poate ca am folosit un ton vehement, dar nu cred ca mamele care nu si-au nascut copiii trebuie neaparat sa fie tinta unor astfel de aprecieri, exista o multime de parinti care ''isi fac copiii'' in pacat(principiul roman spune ca mater certa est pater incertus!) sau la betie si nu mai vine preotul sa le tina cuvantari ...inaltatoare!
Eu cred ca noi, care suntem parinti din aceasta categorie-adoptivi-, trebuie sa le explicam celor care inca judeca in sabloane cat de nedrept gandesc, nedrept si pentru noi, dar si pentru copiii nostri!
mimsi spune:
Buna!
Desi n-am mai scris demult, de citit citesc tot.
Aiuras, mie nu mi-a picat deloc bine remarca preotului de la Sihastria, dar am simtit-o ca se inscrie in eterna grija pe care o are biserica ortodoxa romana pentru enoriasi, pentru linistirea sufletului lor. Si eu sunt un om nascut in afara casatoriei desi sunt copilul legitim al parintilor mei(parintii mei nu-s cununati religios). Si ca mine sigur 'or mai fi...Pe de alta parte, cand o pereche divorteaza dupa casatorie, divortul se produce doar in hartii, ca Domnului nu-i aduce nimeni la cunostinta...Ca sa nu mai spun ca din punct de vedere religios cei care sunt la a doua casatorie sunt bigami in fata Domnului. Scuze, deviez, dar nu ma pot abtine. Oare de ce doar f putini preoti ortodocsi sunt implicati in prevenirea abandonului si ajutorarea celor aflati la necaz? De ce oare atunci cand tu te-ai dus la el in loc sa te incurajeze, ti-au spus ce ti-au spus? Poate ca a vrut de fapt sa spuna ca FIECARE isi duce crucea: si copilul care TREBUIE sa ramana al nimanui, si voi, care TREBUIE sa ramaneti fara copii pt a plati ceva pacate savarsite de stramosi. De ce oare sunt asa inversunati pe pedepsire, cand Domnul spune intotdeauna ca trebuie iertare?
Mimsi si 
Alexia(10.09.2005)
mimsi spune:
Si acum raspund si la subiect 
.
Copila mea este atat de a mea incat nu pot descrie in cuvinte. O simt prin toti porii. Uneori ma gandesc ca Dumnezeu nu a vrut sa nasc pentru ca stia ca acest copil va veni si va fi AL MEU. Cu siguranta intelegeti ce spun pentru ca ati trai si voi. Uneori ma gandesc ca nu as vrea un al doilea copil ca mi-e teama ca n-am sa-l pot iubi cum o iubesc pe ea. Probabil (sigur) este o prostie, dar asa simt. Nu stiu cand si cum ii voi spune. Putin cate putin...La noi stie f putina lume ca e adoptata si prefer sa fie asa pt ca nu mi-ar conveni deloc sa se gaseasca "binevoitori" (asta e alt subiect!). Mi se pare normal sa am deplina libertate in a alege momentul in care sa-i spun, nu sa dreg nu stiu ce remarca a cuiva (cu siguranta plin de intentii bune, daca atat l-ar duce capul sa faca). M-am gandit ca pentru inceput ii voi povesti ceva de "mama purtatoare", dupa care usor-usor sa ajungem la capat.
In ceea ce priveste binevoitorii stiu un caz in care vecinele de pe bancutza din fatza blocului s-au autosesizat s-o intrebe pe o fata (la liceu deja) daca ea nu vrea sa-si cunosca mama naturala
.
Mimsi si Alexia(10.09.2005)
anaisanais spune:
quote:
Originally posted by mimsi
Buna!
Desi n-am mai scris demult, de citit citesc tot.
Aiuras, mie nu mi-a picat deloc bine remarca preotului de la Sihastria, dar am simtit-o ca se inscrie in eterna grija pe care o are biserica ortodoxa romana pentru enoriasi, pentru linistirea sufletului lor. Si eu sunt un om nascut in afara casatoriei desi sunt copilul legitim al parintilor mei(parintii mei nu-s cununati religios). Si ca mine sigur 'or mai fi...Pe de alta parte, cand o pereche divorteaza dupa casatorie, divortul se produce doar in hartii, ca Domnului nu-i aduce nimeni la cunostinta...Ca sa nu mai spun ca din punct de vedere religios cei care sunt la a doua casatorie sunt bigami in fata Domnului. Scuze, deviez, dar nu ma pot abtine. Oare de ce doar f putini preoti ortodocsi sunt implicati in prevenirea abandonului si ajutorarea celor aflati la necaz? De ce oare atunci cand tu te-ai dus la el in loc sa te incurajeze, ti-au spus ce ti-au spus? Poate ca a vrut de fapt sa spuna ca FIECARE isi duce crucea: si copilul care TREBUIE sa ramana al nimanui, si voi, care TREBUIE sa ramaneti fara copii pt a plati ceva pacate savarsite de stramosi. De ce oare sunt asa inversunati pe pedepsire, cand Domnul spune intotdeauna ca trebuie iertare?
Mimsi si
ioanaalice spune:
quote:
stiu un caz in care vecinele de pe bancutza din fatza blocului s-au autosesizat s-o intrebe pe o fata (la liceu deja) daca ea nu vrea sa-si cunosca mama naturala
ne va fi foarte greu (poate chiar imposibil) sa prevedem TOATE situatiile penibile in care copiii nostri (indiferent de varsta - asta insemnand si 30 ani, cand ei insisi vor fi adulti!) vor fi pusi.
Ma intreb ce o fi in mintea si sufletelul lor chiar si fara interventia acestor "binevoitori". Intrebarile din mintea lor cred ca sunt si ele dureroase.
...pana sa-i educam pe toti "binevoitorii" si pe toti "curiosii", mai bine ne intarim noi, parintii, ca sa-i intarim pe ei, copiii nostri. Sa aiba raspunsuri inainte sa se confrunte cu "penibilii", sa stie ca-i iubim si ca avem grija lor, ca ne doare si pe noi cand vin persoane (... le-as zice "persoane cu un grad mai scazut de educatie civica"...) care se baga cu bocancii in viata noastra. (in cate alte situatii de acest gen nu am fost? chiar si nelegate de adoptie...).
in concluzie cred ca e mai bine sa invatam sa le raspundem acestor limitati("Fara violenta!..." ), care au astfel de interventii pentru ca se simt tare pe pozitii si isi fac minutul lor de fericire pe posibila noastra nefericire. Punct.
ioana, viitoare mamica
aiuras spune:
Stiu Mimsi, si eu am fost socata, apoi am mai citit, am mai intrebat dar am lasat totul asa in aer pentru ca oricum nu pot schimba nimic, asa cum nu se schimba la nimeni.Imi sta insa pe creier si suflet si am vrut sa ma ajutati si voi cu un sfat, o parere.Eu mi-am propus sa mergem mai des la biserica pentru ca eu asa cred sincer ca este bine cu sau fara ce spunea acest preot. Si uite acum pe site am aflat si despre aceasta rugaciune despre adoptii si m-am bucurat.
Adoptiile nu sunt de acum, moda recenta si pana cum se faceau. Asa ca nu stiu de ce atatea probleme la cunoscuti si necunoascuti. Sau poate este din vremea comunista cand oamenii comunismului nu aveau voie sa nu fie perfecti si deci nu exista cupluri cu probleme si nici copii abandonati. Sau poate pentru ca tot mai putini sunt dispusi sa imparta ceva cu altul si atunci in ignoranta lor ne vad ca un gen de filantropi nebuni. Ma mai omor si dupa replica "lasa ca este un gest frumos, o pomana". Dar asta este din mintea si sufletul lor gaunos
Mie nu imi pasa de ce zice lumea si sper sa reusesc sa-i insuflu copilului meu normalitatea situatiei, iar daca vrea ceva exceptional acela sa fie faptul ca ne avem uni pe ceilati, ca avem o familie.
Sigur ca va avea o problema in plus fata de "ceilalti" dar sper sa ne echilibram prin dragoste si incredere.
Problema mea reala si sincera este sa gasesc povestea aceea potrivita la varsta de 3 ani pe care sa brodez la 4 ani, la 5 ani, etc, astfel incat sa am raspunsuri la intrebari, sa fie sincere, sa satisfaca si sa conforteze copilul. Simplu si greu!