cum ii spui ca nu l-ai nascut tu?

terry spune:

Asa este. Niciodata nu suntem pregatiti si nimeni nu poate stii ce impact au cuvintele noastre. Fiecare dintre noi gandeste intr-un fel dar vorbele ne pot fi interpretate.Si eu am emotii cand vorbesc cu ea despre situatia asta si mi-e teama sa nu creada altceva decat ce mi-as dori eu sau sotul sa creada, dar le putem face constructive si emotiile si sa scoatem in evidenta partea buna si frumoasa a lucrurilor.asa cum spuneam cu cateva pagini in urma, fetita noastra are o gura...sloboda rau dar acest amanunt din viata ei nu l-a impartasit cu nimeni. e "secretul" nostru cum ii place ei sa spuna.dar de ce are o situatie speciala? eu incerc sa ii explic totul ca pe ceva normal. nu e cu nimic diferita fata de ceilalti copii. are parinti ca si ceilalti, mananca aceeasi mancare si respira acelasi aer...
la inceput si eu ziceam ca e "altfel" dar ne-am gandit mai bine si am zis ca trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca asta e "normalul" ei si nu este speciala decat ca e ea deosebita. in rest...explica-i ca nu e nimic extraordinar in faptul ca e adoptat si daca ceilalti privesc altfel e problema lor.citindu-va si eu invat multe din experientele voastre si ma ajuta si pe mine sa fac fata si altor situatii in care voi putea fi pusa.
orice experienta a altora, trece prin filtrul meu si ma ajuta.sunt sigura ca toate fetele de aici te vor sfatui la fel de bine . cum zicea si cons. ideea cu pozele e foarte buna. si fa-i o comparatie cu un copil nascut in butica celei care il creste. vede vreo deosebire? nu e niciuna. si unul si altul este iubit de cei de care este crescut.

racmir spune:

multumesc terry. Esti o prsoana tonica.

Baiatului meu nu i-am spus, nici sa spuna, nici sa nu spuna, de teama ca ar face dimpotriva. Nici acum nu stiu daca cineva de la gradinita stie sau nu despre el. Chiar nu-mi pasa.

La scoala va fi insa altceva deoarece odata cu cresterea copiiilor apar si rautatiile. Ne gandim sa-l dam la o scoala mai indepartata de domiciliu astfel incat sa scada probabilitatea de a sti cineva ceva despre el. Pe de alta parte, distanta ar fi in defavoarea lui din punct de vedere al timpului liber si al prietenilor pe care ii va avea. Trebuie sa spun ca noi nu ne-am schibat locuinta dupa adoptie si practic toti vecinii stiu situatia.

Sunt de acord ca ideea ta de normalitate l-ar ajuta foarte mult. De fapt noi simtim ca totul este normal asa cum este acum. de ce oare nu priveste toata lumea la fel lucrurile de acest fel ?! Oricum un pic parca s-a mai schimbat perceptia oamenilor.

Salutari tuturor,

Mama de Luca

witeflower spune:

Cred ca e important sa-i spunem copilului de mic ca nu toti copiii sunt nascuti de mamele care ii cresc. (Fiindca aproape toti copiii intreaba cum vin pe lume). Ca uneori mama care naste copilul nu poate sa-l creasca si atunci altcineva devine mama lui...cineva care doreste foarte mult un copil si care il iubeste din prima clipa cand il vede.

O astfel de discutie poate fi un prilej, chiar si pentru copilul mic, de a intreba cum a venit el pe lume. Si, in cuvinte simple, parintii ii pot spune cum a venit el in familia lor.
Si, mai ales cat de mult ei si-au dorit acest lucru, cat de fericiti au fost, cat de fericiti sunt si acum pentru ca il au. Si cat de mult il iubesc.

Asta il va ajuta pe copil sa accepte mult mai usor situatia si va reduce mult sentimentele negative legate de abandon. Il va face sa se simta recunoscut, dorit si iubit - iar pentru copil, asta e cel mai important.
Si...mai cred ca e important sa i se spuna copilului de mic, pentru ca va accepta mult mai usor decat cand e mare. Cand e mic, copilul e foarte atasat de parinti - adoptivi sau nu - pentru el, ei sunt parintii indiferent cine l-a nascut si indiferent de motivul pentru care mama biologica nu l-a pastrat...Copiii mai mici nu au asa mare putere de intelegere, dar au multa afectiune si, ce e mai important, multa imaginatie. Pentru ei nimic nu e batut in cuie...nici macar faptul ca un copil trebuie nascut de mama care il creste. (Pentru noi, adultii, e mult mai greu de acceptat decat pentru copii...).

Minnie spune:

Dragi fete,

Fetita mea va avea luna asta 3 anisori.Am luat-o de la 1 luna,e viata mea,ratiunea mea.E o relatie speciala,imi zice/ii zic de "n"ori pe zi,Te iubesc enorm,la nebunie,esti inimioara mea,etc cuvinte care ma fac sa ma simt in al 9lea cer.O simt,nu-s vorbe in vant chiar daca -i un ghemulet.
Pe la 10 luni,stateam cu ea in pat ,dimineata si pt.prima data(inspirata de acest forum ,multumesc fetelor din inima),i-am zis povestae ei,si o repet si azi fix cu aceleasi cuvinte(acum ii spun si sotului sa-i spuna fix aceleasi cuvinte,pt ca sesizeaza orice modificare).
A fost odata o mamica ...,un tatic...,care si-o doreau fff. mult pe fetita SMANTANICA(asa o alintam),si ne rugam in fiecare seara la DD sa ne-0 aduca DOAR pe EA(asa am fost sfatuiti si am citit ).
Si DD care pune saminta de bebe la femei in burtici asa la intimplare ,cind se nasc le spune care-i mamica si taticu lor.Si atunci i-a sunat pe mama si tata si le-a zis ,"s-a nascut fetita voastra ,veniti la spital sa o luati acasa".Noi am mers repede,am luat-o in brate,am pupat-o,i-am spus ca o iubim enorm,apoi am adoptat-o ,si am plecat toti 3 fericiti acasa ,unde ne asteptau si bunicii,care si ei erau tare tare bucurosi.Si noitoti o iubim enorm,si sunterm fericiti ca DD ne-a ascultat ruga.Si-am incalecat pe-o sa si ti-am spus povestea ta.
Cam asta e ,acum deja mi-o ia inainte si o spune ea.Mai mult cuvantul adoptie i se pare firesc,cand trecem pe linga fostul meu loc de munca despre care i-am zis, spune "aici ai lucrat tu pina m-ai adoptat pe mine"(mi-am pastrat doar al 2 lea serviciu,mai bun,sa nu credeti ca,poate va intelege copilul ca nu stiu ce am facut si nu mai merg la servici)
Acum vreo luna m-a intrebat,"tu ce ai facut pina m-ai adoptat?,si i-am zis ca am mers la servici ca sa putem avea tot ce ne trebuie atunci cain DD ne va suna ca s-a nascut ea,si putem sa o adoptam.
acum e la gradi,nu mi-e frica ,ea stie si cuvintul infiat,am incercat sa-l introduc si pe el,ca nu cumva sa i se para ceva dubios ,in caz ca.Oricum eu nu am mers sa spun nimanui,nu mi se pare ca trebuie ,in fond e un copil ca oricare(desi asist.de la Directie ne-a spus sa zicem)altul,e FLOAREA VIETII MELE.
Sper ca nu v-am plictisit,ma bucur ca putem sa ne impartasim aceste experiente.
Minnie

catty spune:

Dragele mele,
Incep sa simt si eu emotia "adevarului" pt micuta mea. Deja e fetita mare, are 2 anisori, si este timpul sa incepem sa vorbim despre toate astea pe intelesul ei. Craciunul este momentul potrivit, mai ales ca pe ea DD a trimis-o in noiembrie anul trecut. Asa ca am inceput sa ii povestim ca vine Mos Nicolae si daca e cuminte ii aduce cadouri si a fost asa de incantata de ce a gasit in ghetute incat uneori seara merge la usa si se uita sa vada daca nu cumva gaseste ceva acolo. Saptamana asta i-am povestit de Mos Craciun, cum vine el cu sania trasa de reni si aduce cadouri la copiii cuminti. La sfarsit i-am spus ca noua nu ne mai aduce Mosul nimic pt ca anul trecut ne-a lasat cel mai minunat cadou, pe ea si noi o iubim mult de tot pt ca este cel mai special copil. Apoi am adaugat ca Mosul cand aduce cadourile le lasa sub brad, acolo unde inconjurata de luminite am gasit-o si pe ea. A urmat un moment de liniste timp in care ea s-a uitat la mine si la tati, apoi i-a aparut o "scanteie" in ochisori si a inceput sa rada si s-a cuibarit la mine in brate sa o alint, semn ca a inteles ceea ce i-am spus. Asa ca povestea aparitiei ei in viata noastra va fi legata de Craciun si de nasterea lui Dom-Dom (asa ii spune ea la Doamne- Doamne). De atunci spune de f multe ori pe zi "Mami, vine Tuntunu" (adica Vine Craciunul) si rade din tot sufletul.
Pupici tuturor si sarbatori fericite si pline de dragoste!

ditza_ditza spune:

buna,

suntem de cateva luni parintii unui baietel minunat care are 1.8 luni.
Nu-i cunoastem parintii adevarati,deocamdata nu ne macina aceasta curiozitate,stim ca este al 12-lea copil si toti sunt adoptati.
Noi am mers cu asistenta sociala la o familie maternala si asa l-am cunoscut,avea 10 luni.
A fost dragoste la prima vedere si am continuat demersurile pentru al aduce acasa,toate aceste lucruri DUREAZA mai mult decat o nastere normala
Ma bucur sa pot discuta cu alte mamici care au trecut prin asa ceva,
inca nu stim cum o sa-i explicam toate aceste lucruri.
Toate bune parintilor care au facut acest pas!

Anca Wish spune:

VOI II SUNTETI PARINTII ADEVARATI

Felicitari!!!



"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

ditza_ditza spune:

Buna Anca Wish,




"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

Imi place Tagore dar si Kahlil Gibran,uite ce spune in Profet despre copii....
"Copiii vostri nu sunt copiii vostri,ei vin prin voi dar nu din voi,puteti sa le dati dragostea,nu insa si gandurile voastre,fiindca ei au gandurile lor.......

Toate bune!

maimutzak spune:

Ditza ditza, ne bucuram mult de inca o mamica noua!Sa-ti traiasca puiul!
Si apropo de tema, si noi am ajuns la 2 ani si 2 luni, si cred ca ar trebui sa incep cu niste povesti, sa ii spun ce si cum, dar, desi mai demult mi se parea ca va fi usor, acum imi dau seama ca nu stiu cum am sa o fac.Sau sa mai astept un timp?Voi ce ziceti?

ditza_ditza spune:

multumesc Maimutzak!

Am o intrebare pentru mamicile cu "state vechi" in ale adoptiei......
Este cineva care a adoptat 2 copii din aceasi familie sau daca de-a lungul anilor copilul lor si-a vazut fratii???
Ca sa intelegeti ce vreau sa intreb,reamintesc faptul ca al nostru mai are multi frati dati la diferite familii.Stim ca nici unul nu se mai afla la parintii naturali.

O zi buna tuturor!