Mamici ideal(iste)
Raspunsuri - Pagina 3
OlgaTarziu spune:
Ce bucurie sa vad fete cunoscute pe aici... Oricum majoritetea ne-am intalnit si la alte subiecte.
Imi cer iertare fara cea mai mica problema. Consider ca un om cu coloana vertebrala trebuie sa poata sa-si ceara iertare si sa admita atunci cand a gresit. Asta implica si atunci cand ai gresit fata de copilul tau sau sotul tau. As zice ca e foarte important pentru stabilirea unei reale comunicari in familie. Atunci cand este iubire nu e loc pentru orgolii sau lupte sau rautati gratuite.
Olga
When you're strange
Faces come out of the rain
When you're strange
No one remembers your name
-The Doors-
lunna27 spune:
Salut!!
In primul rand LA MULTI ANI ANDREI!!
Bun gasit cunostintelor mai vechi si bun venit fetelor noi
!!!
Ce sa va zic in legatura cu iertarea....nu prea ma pricep la filosofat 
insa,atunci cand stiu ca am gresit nu ezit sa-mi cer iertare!!Asa sunt eu,dar cunosc persoane care nu fac pasul asta,nu-si calca pe mandrie si sunt f orgoliosi!!Sper ca cei mici ai mei sa-mi urmeze exemplul si mai stiu ca acest lucru depinde cel mai mult de mine:mama lor!
Dana cu Paul(8.09.2000) & Ana Maria(6.09.2004)
impreuna spune:
quote:
Originally posted by OlgaTarziu
Atunci cand este iubire nu e loc pentru orgolii sau lupte sau rautati gratuite.
Olga
When you're strange
Faces come out of the rain
When you're strange
No one remembers your name
-The Doors-
Foarte adevarat.
Am experimentat asta si am avut de invatat multe de la sotul meu, care mi-a fost si imi este un exemplu
:)De la Sara nu ma astept inca sa inteleaga tot, dar cand ma simt vinovata fata de ea cu ceva incerc sa ii explic si o rog sa ma ierte. Cand ii vad mutrisoara aia si cum spune "da" si imediat ma pupa, imi vine sa o mananc:)
Andreea interesanta intrebarea ta. Cred ca trebuie mentinut un echilibru pt ca idealismul sa nu fie o utopie totala.
In primul rand cand vrei sa tinzi spre ceva, trebuie sa-ti fixezi acel "ceva" (scopuri, principii) si chiar daca niciodata nu le atingi in totalitate, atata vreme cat tinzi spre ceva esti tot mai aproape.
Nici nu stiu cum sa ma exprim sa ma fac inteleasa mai usor:)
Sa nu iti doresti imposibilul, atunci consider ca ar fi o utopie, dar sa iti doresti sa fie/faci totul cat mai bine in functie de "ideal" mi se pare ca este un proces care ne ajuta (practic:)
Fla (sotie si mamica fericita)
Porumbel30 spune:
Bun (re)gasit , dragele mele ! Acum am ajuns acasa , sunt franta !
Asa ca dupa ce am rezolvat cu problemele/nevoile/dorintele copiilor , am intrat sa va salut !
Ma bucur ca ni s-au alturat atat vechi cunostinte , cat si mamici noi !
Flavia , ai propus un subiect f. bun de dezbatut 
, si ideea de a discuta o idee pana o epuizam 
iar apoi trecem la alta , e super !
In legatura cu "problema" pe care ai pus-o tu , pot sa-ti spun ca eu intotdeauna imi cer iertare , atat de la copii si de la sot , cat si de la parinti , surori sau de la alti oameni fata de care am gresit .
Iar de cand m-am intalnit cu CINEVA , nu-mi e greu sa iert pe cei care gresesc fata de mine , chiar daca nu isi cer iertare...
Si asa ii invat si pe copiii mei , si le-am explicat ca si asta e o forma de "putere" (ma refer la putere interioara ).
In fiecare zi incerc sa nu pierd nici o ocazie de a-i ajuta sa devina mai puternici . Impreuna cu sotul am stabilit ca vrem ca baietii nostri sa fie puternici atat fizic (prin antrenamente) cat si mental , spiritual...Nu e usor , dar "cu Dumnezeu inainte !"
Flavia , si sa stii ca exemplul personal valoreaza mult mai mult in ochii copilului decat o multime de teorii...
Andora , daca ar fi sa ma iau dupa mister Thomas , eu as fi 10% inteleapta si 90% naiva ! Iar sotul meu , exact invers !
Dar daca ar fi sa ma iau dupa Dumnezeu , care atunci cand iarta ceva , arunca acel ceva in marea uitarii , atunci ma simt mai bine !
In legatura cu "idealism vis-a-vis dorinte utopice" ...e poveste lunga ! E adevarat ca sunt idealista , dar sunt o idealista practica/cu "picioarele pe pamant" !
Adica imi propun niste tinte realiste (pt. mine ) . Iar daca altii le clasifica altfel , e problema lor...in definitiv , eu vreau sa ating tintele respective , si cum o voi face , e secretul meu , si nu numai...
Iar m-am intins...mamma mia , ce talent am !
malla spune:
Olga, Lunna, bine ati venit si bine ne-am reantalnit. este o adevarata placere sa va avem printre noi. Le asteptam pe micalutza si pe emaaimee sa apara, ca fara ele nu se poate:)
Frumos ati mai scris mai fetelor si tare imi place sa va citesc. Intr-adevar avem multe de invatat una de la cealalta si ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a oferit posibilitatea sa ne cunoastem.
Sunt mamica, te asteptam sa revii in mijlocul nostru ca ne e tare dor de tine!
Andrei si Adriana
OlgaTarziu spune:
Deci ar cam fi cazul sa zic si eu ceva despre mine...
Varsta o vedeti, numele real e Olga. Sunt de 4 ani in Canada, casatorita de 7. Am un baietel Anthony de 15 luni. Noi ii spunem Tony ca e mai dulce. Sunt psihopedagog asta dupa ce sunt mama si sotie in ordinea prioritatilor.
Am avut o sarcina frumoasa, un travaliu naucitor de 30 ore, o nastere naturala, si o lupta disperata cu kg. Pana acum am castigat.
Ma sperie rautatea inimaginabila din lumea asta, undeva intr-un colt de suflet am vrut sa schimb de multe ori realitatea. Am plans si am ras cu aceeasi intensitate, am iubit si iubesc enorm, ma risipesc incercand sa ajut oameni care de cele mai multe ori nu vor ajutorul. Am un partener de conversatie superb acolo sus si astept sa imbatranesc frumos si sa ma inteleptesc.
Olga
We're walking in the air
We're floating in the moonlight sky
The people far below are sleeping as we fly
-Nightwish-
emaaimee spune:
imi pare bine sa va cunosc si mie
despre subiectul dezbatut(am si eu un alt subiect care ma roade
,o sa vin cu el pe aici):imi cer f repede iertare.m-a ajutat enorm si sotul meu.de fapt ne ajutam reciproc pt k suntem amandoi la fel de orgoliosi si incercam sa ne temperam.de cand suntem impreuna suntem mai buni,ne completam reciproc.uneori mi se pare k sotul isi cere prea repede iertare,dar eu sunt mai orgolioasa si incerc mereu sa imblanzesc scorpia din mine.
fata mea e mica,dar dk ii gresesc cumva ii cer iertare.asa voi face si de acum incolo si de aceeasi parere e si sotul meu.nu mi se pare deloc k ne stirbim din autoritate k parinti.mi se pare un lucru de bun simt daca ai gresit sa iti ceri iertare indiferent cui ii ceri sa te ierte.poti gresi unui cersetor/homeless,sunt oameni.
acum mai am o serie de intrebari:consideram k ne-am reabilitat moral doar cu imi pare rau?invatam ceva din greseala respectiva?o punem pe tapet in cuplu si o analizam k sa o evitam pe cat posibil in viitor?sau preferam sa evitam orice discutie pe tema?
sa raspund:nu mi se pare suficient in unele cazuri I'm sorry.incercam sa vorbim despre ce am gresit si ce ar trebui sa facem k sa nu mai greesim.dk nu vorbim la locul faptei din diverse motive(nu e timp,nu e locul potrivit,etc)tot lamurim problema k ne sta pe suflet.incercam sa tragem foloasele din ce am vorbit si de multe ori ne reuseste.nu imi place sa evit discutiile pe tema.sotul meu credea k e mai bine asa,dar s-a convins k trebuie sa discutam si sa ne lamurim pt k asa ne e noua bine.
mooama,da am scris
de piticotu' uriash m-am facut maricica
POVESTEA MINUNII
Dana_ch spune:
nu intru prea tare in amanunte,asa mai pe scurt parerea mea.
ca sa ierti trebuie sa stii
ca sa stii trebuie sa inveti
cand stii pur si simplu o faci(ierti)
cand ierti,in cele din urma poti sa si uiti. Poze cu 
Lucas
poze noi
impreuna spune:
Dragi mamici, aveti niste idei "zuper":)) pt voi.
Cred ca am mai zis, dar ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda 
ema eu cred ca e asa cum spui tu: chiar daca iertam, problema trebuie dezbatuta si rezolvata. Pentru ca daca iertam sau suntem iertati si nu constientizam unde si cum am gresit, nici nu ne putem da seama ce trebuie sa facem sa ne indreptam. Altfel nu putem invata mare lucru din greseala respectiva. Cel putin asa cred eu:)
Eu nu pot trece asa usor peste o greseala (fie ca vine din partea mea sau a altei persoane) daca nu am si discutat-o si m-am facut inteleasa sau invers, sa stiu si celalalt punct de vedere.
De asta suntem aici, sa dezbatem impreuna "probleme", asa ca asteptam "ideea":)
Dana sugestive versurile tale Tu ai ceva experienta cu copiii, mai ales ca deja ai o domnisoara. O sa te mai intrebam si noi una, alta:)
Olga se vede ca esti in domeniu. Ca si psihopedagog intalnesti tot felul de cazuri interesante si cred ca experienta profesionala o poti folosi in familie, nu?
"Am un partener de conversatie superb acolo sus" - si eu la fel:) Si niciodata nu suntem prea multi ca sa ne asculte 
Ioana ai talent, nu incape vorba. Si se vede experienta cu 3 feciori:)
"Flavia , si sa stii ca exemplul personal valoreaza mult mai mult in ochii copilului decat o multime de teorii..." stiu si tocmai asta ma sperie, ca nu voi reusi intotdeauna sa fiu un exemplu bun:) Dar cel putin sunt constienta de lucrul asta si ma straduiesc. E un inceput, nu?:)
Referitor la ce ai spus tu Andreea eu nu ma pot hotari intre naiva si inteleapta:)))
luna orgoliul se poate cizela, cunosc si eu persoane (moi):) Trebuie doar sa vreau
Stiu ca m-am lungit, dar am vrut sa "povestesc" cu voi:)
Adriana stiu ca va intra ei ea chiar daca e tare ocupata azi:) Si ne spune cum a sarbatorit prima zi de nastere a piticului (fost-bebelus) Andrei:)
Va doresc un wk fain
Fla (sotie si mamica fericita)