Mamici ideal(iste)

Ica 1975 spune:

Buna,

Incep sa termin si eu cu aranjat /mutat/ smotru si tot tacamul si fiindca am internet de cateva ore am intrat sa va scriu.

adinell, frumoasa istorioara ta, ideal ar fi sa putem aplica cele 5 reguli. Cred ca va simtiti minunat in familie

emaaimee, am vazut cretulina in poze, frumoasa foc, si insanatosire grabnica

Fla, va doresc sa gasiti casa pe care v-o doriti

OlgaTarziu, frumos. Sper ca Tony este ok

Referitor la tema propusa - Violenta verbala -cred ca multe rele incep cu violenta verbala. Si eu ridic tonul , as vrea sa ma pot stapani, sa nu ma "acidulez", sa fiu caaalma si sa pot zambi tot timpul. Daca as reusi sa fac asta, mi-as face un bine in primul rand mie si apoi copilului meu pentru care as fi (in eventualitatea asta) un model. Eu cred ca viata este si asa scurta, imi propun sa nu ma enervez, pentru ca tonul il pot controla in multe cazuri dar, nu si ceea ce simt. Cum sa fac sa nu las emotiile negative sa ma invaluie? Sa nu ma afecteze intentiile altora, atunci cand ele sunt mai putin bune? Sa nu vad decat partea plina a paharului de fiecare data cand cineva "mi-o serveste"? Azi mi-am "luat-o" din nou, de la cineva drag si de la care nu ma asteptam, m-am abtinut dar nu va pot descrie ce-am simtit, nu ura, deceptie. Offf, m-am "placintit" cu intrebarile mele; pe scurt, spuneti-mi - voi cum faceti?



Noi

malla spune:

haide Flavia, fruntea sus, ca uite au aparut fetele, nu ai sanse sa iti faci jurnal
Cum sa mai sarbatoresc cu sotul...dati-mi idei:) Nici macar nu am iesit afara ca a plouat incontinuu la noi ieri:( , asteptam amanoi sa se mai conteneasca ploaia si,...nimic. Oricum, am stat in casa si ne-am simtit bine impreuna, adica toti trei, a fost ca in familie, cum eram mai demultisor(mai exact acum doua luni).
Prea fresh nu ma simt ca sunt la menstruatie si ma cam doare burtica, dar sunt ferictita si ma simt minunat.
Ica, mi-a placut cum ai scris! Intrebai de noi:) cum reusim sa "invingem"???
Hai sa iti spun o istorioara intamplata chiar in familia mea:
Este vorba de o casa, care urma sa fie vanduta iar banii respectivi sa fie impartiti la trei persoane, acestia fiind beneficiarii.
Nu au mai ramas trei, deoarece o persoana si-a incheiat drumul in viata, ducandu-se la Dumnezeu. Au mai ramas numai doua: O matusa si sotul meu. Persoana care a murit a lasat cu gura de moarte ca partea cuvenita ei sa ii fie daruita sotului meu.
Nu o sa iti vina sa crezi cate planuri ne-am facut noi cu acei bani, care urma sa ii primim. Am zis ca facem nunta cu ei...A trecut si nunta, facuta cu banii nostrii. Am zis ca ne bagam centrala cu acei bani. Ne-am bagat centrala dar cu altii:) Apoi veneau operatiile lui Andrei si imi ziceam in gand ca lasa ca o sa vina in curand banii de pe casa respectiva si o sa imi achit toate datoriile...
Nu cu putin timp in urma am aflat stupefiati ca matusa sotului meu a vandut casa si a luat toti banii. Nu numai ca nu i-a dat la Marcel(sotul), partea care era promisa de cealalta persoana care a murit, insa nici macar partea cuvenita lui nu i-a dat-o.
Noi am aflat prea tarziu aceasta veste cand matusa dadea de inteles ca deja nu mai sunt din acei bani...Oricum, ne-am dat seama ca nu mai are rost sa discuitam cu ea aceasta problema ca tot nu ne-ar fi dat din bani, si am fii ramas numai certati. Durerea e mai mare cand o vad eu ca se bate cu pumnul in piept si imi zice ca tine asa de mult la Marcel ca la fiul ei:( Am judecat-o mult timp, ca atat am putut, ma gandeam ca faptele vorbesc. Insa de ceva timp am reusit sa ma inving. Nu mai imi pasa, m-am rugat la Dumnezeu si m-a eliberat de acesta suferinta. I-am lasat-o pe seama Lui. As vrea sa ajung la starea sa il rog pe Dumnezeu sa o ierte si El si sa nu ii socoteasca pacatul care l-a facut, caci este mare. Spun asta fiindca sotul meu a fost singur si neajutorat, fara tata si fara mama, orfan. Mama are cu numele ca e bolnava psihic si tre sa avem noi grija de ea.
Numai ca Dumnezeu nu doarme... si as fi preferat la faza asta sa doarma:) Din multa ei fericire in familie, dintr-o data s-a transformat in multa ura. Are certuri serioase cu sotul, chiar si violenta ... am inteles ca vor ajunge chiar la divort. Ei au vreo 60 de ani. Dintr-o data!!!!!!! Nu ne-a venit sa credem ce s-a intamplat cu familia linistita si fericita care a fost... si nici ei nu inteleg!!! Totusi, noi credem ca Dumnezeu vrea de la ei sa inteleaga ca au pacatuit si sa le para rau. Nu asteptam sa vina la noi sa ne ceara iertare, dar dorim din tot sufletul sa isi de-a seama ca au greist si sa isi incheie ei conturile cu Dumnezeu, ca sa fie linistiti.
Scuze ca m-am intins, ... voiam numai sa ilustrez o intamplare in a carei situatie am fost pusi si efectiv nu am stiut cum sa reactionam, am trecut prin toate starile: durere, ura, suferinta, iertare. Noi suntem linistiti ca i-am iertat.

Gata, ca va plictisesc:) Spuneti-mi, va rog cum e timpul la voi? Sa imi fac o idee generala:) La noi e la fel de imbufnat ca ieri, sper numai s anu mai ploua, sa putem iesii.
Va pup si revin.


Andrei si Adriana

impreuna spune:

Oh Ica eu violenta verbala consider atunci cand ranesc pe nedrept si mai ales pe cineva drag.
Vis a vis de persoanele care si-o cauta cu lumanarea o numesc "dreptate" (Hm... se vrea a fi o gluma dar cred ca dor 50%:)
Aceleasi intrebari mi le pun exact ca si tine si nu prea gasesc raspuns. Cred ca pur si simplu trebuie sa luam oamenii asa cum sunt, nu sa ne asteptam la ce e mai rau tot timpul, dar sa fim previzibili.
Idealul ar fi sa fim constienti de ce e bun in omul care ne-a ranit, sa ne amimtim si de lucrurile bune pe care le-a facut pt noi si sa incercam sa trecem peste ce a fost rau. Teoretic.
Practic... asa suntem unii oameni, indiferent cat bine ne-a facut cineva, cand face ceva rau parca aia conteaza mai mult.
Si nu-i bine, dar important e sa fim constienti de asta ca atunci doar ne putem schimba.

Adriana ai dat un exemplu foarte bun

Si eu am avut parte de asemenea "socuri" si dc nu am putut remedia situatia imediat, am lasat sa treaca timpul si apoi totul a fost mai usor. Si pot sa spun ca nu am resentimente fata de nimeni indiferent cat rau mi-au facut. Pentru ca ori si-au cerut iertare, ori pur si simplu relatia a mers inainte si s-a schimbat in bine...
Dar atunci pe moment eram revoltata

Ema multumesc:) Sanatate puiutei, de la ce a facut febra?

Azi sunt stresata rau, scuzati logoreea, dupa amiaza la 5 mergem la un apart. pe care am pus ochii si dc ajungem la o intelegere cu proprietarii facem precontractul si demaram actiunea...
Daca in cateva ore nu mai apare o super-oferta, ramanem la asta.


Fla (sotie si mamica fericita)

OlgaTarziu spune:

Buna fetelor!

Eu clar am intrat intr-o perioada urata a vietii mele. In fiecare seara ma simt prabusita si in fiecare dimineata ma ridic din pat aproape tarandu-ma. In fiecare zi imi zic ca maine va fi mai bine si ca se poate si mai rau. Viata nu e nici buna nici frumoasa ci este pur si simplu. Ieri imi mangaiam copilul pe cap si ma gandeam ca viata e ca un vis, ca va trece repede, ca in asa scurt timp va creste, va fi mare, va imbatrani si nu ma saturam sa am bebelusul meu drag. Speram sa ma fi iertat si sa-mi dea la un moment dat intelepciune si liniste.
Am avut o cearta mult timp in urma cu El, acum 15 ani in ziua inmormantarii mamei mele. Nu intelegeam cu ce i-am gresit, cu ce i-a gresit ea, de ce a hotarat sa ma lase singura la 18 ani. Mult timp dupa aia am fost amortita, apoi a inceput furia. Undeva intr-un coltisor de inima mai am inca furia aia si oricat de repede alerg ma ajunge din urma. Si de cate ori ma opresc sa-mi trag sufletul emotiile negative ma coplesesc. Si in mintea mea continuam daca El m-a tradat atunci ce pot astepta de la oameni? Acum m-am mai inteleptit, am realizat ca nu am cum sa inteleg de ce ci El stie mai bine ca e D-zeu. Si ca eu nu pot nici macar sa-i cer socoteala. Ca viata e un vis, care trece atat de repede incat nu mai am timp de intrebat de ce, de revolta, de pierdut in clipe de tristete. Ma cufund in viata ca intr-o apa si iau tot ce gasesc in ea, bine si rau si tot amalgamul de sentimente. Analizam prea mult si uitam sa traiesc...

Olga

We're walking in the air
We're floating in the moonlight sky
The people far below are sleeping as we fly
-Nightwish-

Ica 1975 spune:

imi plac raspunsurile voastre, va invit la o cafea , eu abia acum o bea pe a mea, aici este 9.30 AM.

Fla si adinell, , cata dreptate aveti, eu insa, fire slaba mai mult de "construit" in mine.

adinell, m-a impresionat ceea ce ati patit, cred ca Dumnezeu v-a intarit sa treceti peste asta, eu una nu stiu cum as fi reactionat, insa voi ati reactionat extraordinar de bine. Nu stiu daca ti-am spus, dar imi place semnatura ta, de cate ori o citesc imi dau seama cat de mici suntem noi oamenii. Ceea ce-ai scris m-a dus cu gandul la o noua tema - cum invingem emotiile negative?





Noi

malla spune:

Olga, asa de rau imi pare ...prin ce treci. Imi pare rau ca treci prin ceea ce treci. Noi nu intelegem multe pe lumea asta, dar cu siguranta ca Acolo sus vom vedea totul altfel. Cu suguranta ca este o explicati numai ca noi nu o intelegem acum:)imi pare rau ca ai ramas fara mama la o varsta asa de frageda:(
Uite cate se intampla in lume, cati copii si parinti mor din diferite boli, si unii chiar din senin. Eu cred ca Dumnezeu are un plan cu fiecare si stie El ce trebuie sa fac si ce nu, si tot El e Cel care ingaduie multe in vietile noastre, pentru ca stie cat putem duce.
Am sa ma rog pentru tine si doresc din suflet sa aud vesti bune de la voi:)
Ica, draga mea... cum invingem emotiile negative?
greu!!!!! In Biblie este un verset: "pot totul in hristos care ma intareste!" Eu nu am ajuns la aceasta stare, in sa cred ca daca ne apropiem de Dumnezeu mai mult si tot mai mult, vom avea puterea necesara sa trecem peste orice. Cum? Vom vedea ca in situatia respectiva, El ne va purta pe brate ... stiu ca e usor sa vorbesc din perspectiva mea, insa stiu ca si eu am trecut prin multe situatii grele, cand imi venea sa iau pe x sau y, la bataie, si aveam dreptate...dar, a trebuit sa ma calmez, sa ma linistescsa ma inving pe mine insami... si sa incerc sa ii las la Dumnezeu judecata:)
Uite asa, fetelor, in fiecare zi incercam sa luptam si chiar simtim ca nu mai putem...Dar, tot ceea ce stiu este ca vom reusii!!! :)
Va pup, plec afara cu familia:)
O asteptam pe Flavia cu vestile bune:)


Andrei si Adriana

impreuna spune:

Tare mult imi place ce scrieti, as avea si eu multe de spus dar nici eu nu sunt in cea mai buna forma (Olga sa vezi ca nu esti singura:), am alergat degeaba toata dupa-masa, apart. pe care voiam sa il cumparam... au ridicat proprietarii pretul brusc si nu ni-l mai putem permite. Acum nu stiu dc intr-adevar au alta oferta mai buna sau au incercat sa vada daca pot scoate mai mult de la noi.
Hai ca nu vreau sa va bat la cap cu asta, tot stau cu sotul si despicam firul in 4...
Cred ca Dumnezeu pregateste ceva pt noi, chiar o oferta mai buna.

Maine dimineata trebuie sa plecam la munte si noi nu ne-am facut nici bagajul, asa ca ma pun pe impachetat.

Ref. la subiect, nu stiu exact cum putem invinge emotiile negative, cred ca depinde mult cauza din care sunt generate, pste unele trecem mai usor, peste altele mai greu, unele ne afecteaza mult, altele cum vin asa se duc...
Probabil invatand sa iertam cu adevarat, sa vedem partea plina a paharului (cum ziceai tu Ica) si printr-o relatie mai stransa cu Dumnezeu. El ne oate ajuta mai mult decat ne inchipuim.

Pupici, am

Fla (sotie si mamica fericita)

emaaimee spune:

va pup,sunt pe aici,va citesc,nu am dispozotia necesara sa vb.
mersic Fla&Ica.
Oani tot are febra.cica i s-ar trage de la Priorix.e oribil sa fie copilul tau bolnav,cat de neputincioasa ma simt.
atat imi doresc:sa fim sanatosi k restul e neimportant.cata vreme suntem impreuna putem trece peste dificutati.
va doresc un weekend placut.

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica


POVESTEA MINUNII

Ica 1975 spune:

Olga, nu te lasa prada "emotiilor negative" cum le spun eu. Dumnezeu stie mai bine decat noi de ce se intampla anumite lucruri. Am citit undeva ca, viata este de fapt asa cum ne-o inchipuim noi, si de atunci, eu incerc mereu sa mi-o inchipui cat mai frumoasa. Nu reusesc intotdeauna sa fac asta, si eu am perioade ca ale tale, si dupa ce trec regret ca am lasat timpul respectiv sa treaca asa, timp care nu-l mai pot recupera. Incearca sa te gandesti si la faptul ca copiii nostri "receptioneaza" f usor starile noastre, bune sau rele. Smulge-te din asta, sunt convinsa ca poti s-o faci, inceputul va fi mai greu dar vei vedea diferenta si, zic eu, merita.

Fla, poate ca asta nu este casa care va trebuie voua si poate veti gasi una mai buna, nu-ti risipi timpul si energia cu astfel de ganduri, profita de iesirea la munte, gandindu-te ca vei gasi casa viselor tale.

adinell, ai mare dreptate in ceea ce zici, insa eu, fire slaba, n-am ajuns inca la faza asta dar ... sper s-o fac cat de curand

restul fetelor pe unde sunteti ????

si va doresc un sf de sapt frumos



Noi

malla spune:

Neata fetelor! Haideti ca am stat destul(tot wechendul). pe pagina patru :)...
La noi e o dimineata rece, rece... Asa ca nici gand sa ies acum cu Andrei, mai incolo sa se mai indulceasca ziua:)
Monica pe unde esti? Ce mai faceti voi? Mi-e dor de tine:)
Micalutza, ne-a abandonat, stie cineva ceva de ea? :(
Flavia, cat statusi la munte? Sa ne aduci poze sa ne bucuram si noi:)
Ema, Ica, Olga, va asteptam cu vesti despre voi...


Andrei si Adriana