Desprecopii... altfel (grup de suport pt parinti)

annablue spune:

PAULA, SA-TI TRAIASCA MANDRETILE DE COPII !!!!

Va doresc sa fie sanatosi si sa fie cat mai fericiti. Sunt niste copii norocosi pt ca au o mama ca tine. Tot respectul pentru ceea ce faci pentru ei si nu numai !

Off-topic, as putea sa jur ca v-am intalnit in parc la Moghioros mai demult. Stiu ca am remarcat cat de fercita zambea Alexandra. Atunci nu mi-am dat seama de unde o stiam, acum am realizat ca o vazusem in poze aici pe forum.

Ana


_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata

cristina_t spune:

quote:

---

Originally posted by akella

Cristina, te rog sa ma lasi sa verific, pana maine, unele informatii (legate de acele fonduri de care pomenesti, primite de inspectorate pentru educatie inclusiva).

---

te las :-), sigur, nu te grabi, multumesc frumos.

axia spune:

Cristina, speranta mea nu este neaparat in invatamantul privat, dar este si asta o optiune si daca imi ajuta copilul, eu voi apela la ea.
Este rau pentru parintii care dintr-un motiv sau altul nu au aceasta posibilitate (fie nu au bani, fie cum spui tu nu exista variante).
Eu cred ca trebuie sa facem tot ceea ce este omeneste posibil ca sa miscam lucrurile, am mai spus asta.

Nu mi-e clar ce probleme are copilul tau, dar in cazul copiilor cu autism exista povesti de succes, cum le numesti tu. Asta face ca din ce in ce mai multi parinti sa-si doareasca terapie pentru copii lor. Problemele, insa, sunt cele pe care le-am scris eu pe prima pagina.

Pana la scoala, eu una am probleme sa-l pregatesc ca sa ajunga acolo....
Si tot de la ignoranta porneste sa stii

Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Poze noi cu Tiberiu

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

paula2003 spune:

Noi suntem vedete in cartier si ne cunoate toata lumea. Pot sa nu fac nimic ca ma si remarc toti.
Daca ne vezi si vrei poti sa ne abordezi ca nu ma supar.





Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

cristina_t spune:

quote:

---

Originally posted by axia
Nu mi-e clar ce probleme are copilul tau, dar in cazul copiilor cu autism exista povesti de succes, cum le numesti tu.
Pana la scoala, eu una am probleme sa-l pregatesc ca sa ajunga acolo....

---

Vorbeam despre povesti de succes de genul copilul cutare cu dizabilitatea cutare merge la gradinita/scoala normala cutare unde la anumite activitati este ajutat asa si asa si asa de un profesor specializat astfel incat sa se bucure de scoala la fel ca toti ceilalti copii. De cand merge la scoala, progresul copilului este evident cutare cutare cutare, iar colegii se poarta cu el asa si asa si asa (eventual cu citate de la prietenii lui).
M-am referit si la gradinita (fiica-mea are 3 ani acum), am zis "scoala" in general.

axia spune:

Am inteles, acum, Cristina ce vrei sa spui.
Mi-e insa teama ca nu vom auzi asemenea povesti. Singurele povesti de succes sunt cu parinti care s-au luptat singuri pentru copii lor, dar poate gresesc. Imi doresc sa gresesc.
Da, am putea sa facem un gen de lista bila alba/bila neagra.

Iarta-ma, dar nu am retinut eu, ce probleme are fetita ta ?



Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Poze noi cu Tiberiu

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

marci spune:

FELICITARI! Este exact ceea ce voiam sa citesc, am sugerat cu diverse ocazii, dar cred ca nu am reusit sa ma fac inteleasa.
Este f important ca voi, mamicile cu copii speciali, sa va uniti si sa incercati sa miscati ceva.
Ceea ce nu intelegeti voi este sistemul de invatamant. Acuzati educatorii, dar nu va dau dreptate.
Cei care va refuza copiii sunt cinstiti, nu sunt specializati, si din acest motiv va indruma spre altceva.
Cristina T. se vede ca esti f bine informata, felicitari!
La anul, pe vremea asta, o sa va dau mai multe informatii despre sistemul de invatamant, acum nu pot. Sunt implicata si as fi acuzata de faptul ca sunt partinitoare.
Tot ce pot sa va spun este ca pe mine sistemul m-a invins! Tot ce-mi doresc este sa mai rezist anul asta, sa am destui bani pt a cumpara materiale si sa-mi fac datoria atat cat pot.

marci spune:

Astazi un copil mi-a plans juma` de ora si mi-a facut crize. De ce? Pentru ce el nu stie sa scrie si ar vrea sa stie ca si ceilalti. I-am promis ca la sfarsitul anului va sti sa scrie si sa citeasca, dar va tb sa aiba rabdare.
Toata saptamana i-am facut evaluari, mai am si maine, si in weekend va tb sa-i fac PIP-ul ( planul de interventie personalizata).

Milena Surdu spune:

Felicitari tuturor, atat pentru aceasta intiativa minunata, cat si pentru aportul de informatii de la fetele care au postat deja, informatii esentiale pentru toti parintii care au copii cu dizabilitati in Ro. #13;#10;Abia mai tin pasul cu voi, fetelor... ce se intampla aici e emotionant, schimbul de idei se petrece aproape in timp real, iar subiectul e grozav. Nu am reusit sa raspund mai devreme, fiindca am avut o intalnire cu domnisoara care ii e assistant teacher Marei la scoala, un fel de evaluare dupa primele zile, dupa ce am vorbit si cu invatatoarea si cu doamna care coordoneaza procesul de integrare a lui Marut. Concluziile sunt...... mai avem mult de muncit...., insa cel mai important e ca avem mediul, suportul invatatoarei, un colectiv de copii extraordinari... si multa energie inca.#13;#10;#13;#10;Sa raspund la intrebarea... cum stau lucrurile la Cluj. Pai, deocamdata nu pot sa dau decat un raspuns subiectiv. Stiu ce se intampla in imediata mea apropiere, insa cred ca si aceste informatii pot fi relevante. Nu vreau sa ma limitez la truisme, insa am intalnit oameni sufletisti, dar si indiferenti, informati, dar si ignoranti, cu initiativa, dar si retrograzi, ca peste tot... Ce e altfel aici... exista un grup de suport pentru parintii care au copii cu autism, precum si un grup de suport pentru parintii care au copii cu SD. Ambele sunt coordonate de personal al Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Cluj, doua doamne absolut remarcabile, Lazar Sarolta si Laura Budiu, care au facut voluntariat!!!! timp de aproape doi ani ca sa ofere ajutor acestor parinti. Dupa ce acesti parinti si-au mai revenit si s-au echilibrat putin, au aparut "consecinte": doua asociatii au luat fiinta, una in sprijinul persoanelor cu SD, iar alta pentru sprijinul pers. cu tulburari din spectrul autist, dar si al familiilor acestora. Nu stiu daca Laura si Sarolta intra pe acest site, insa vreau sa-mi exprim inca o data recunostinta pentru tot ce au facut pentru noi. Acum am vrea sa facem in asa fel incat informatia sa ajunga in cat mai multe familii care au nevoie de ajutor, colaborand cu alte institutii, publice sau private, din oras/ judet. #13;#10;#13;#10;Am intalnit parinti care sunt multumiti de serviciile gradinitei speciale de aici, dar si parinti care au plecat din oras sau din tara, in speranta de a-si salva copilul. Vorbesc acum de familii cu copil cu autism. Fiecare are propriile nevoi... ar putea parea o afirmatie general-valabila, insa in cazul acestor copii e o observatie vitala. Daca nu percepi corect aceste nevoi, intregul lor proces de recuperare poate fi compromis, iar timpul trece in defavoarea lor... cu cat te dumiresti mai tarziu, cu atat se face tot mai "prea tarziu"...

Witchie spune:

Cand s-a nascut Alexandra, Paulei i s-a spus: duceti-o la un orfelinat si lasati-o acolo. sunteti tineri, puteti face alta.

Cand Paula a mers cu Alexandra la doctor, asistentele i-au spus: plecati de-aici ca va vad gravidele si se sperie.

Cand Paula a mers cu Alexandra in parc, de multe ori mamele si-au tras copiii de manuta, departe de Alexandra.

Cand Alexandra a mers pentru prima oara avea putin peste doi ani. Ca sa poata merge, Paula a dus-o pe Alexandra la fizioterapie, de 3 ori pe saptamana, timp de mai bine de un an. Uneori Alexandra plangea, Paula plangea, terapeutii plangeau. Cand Alexandra a facut primii pasi nesprijinita, parintii ei au plans. O pereche de pantofi speciali pentru Alexandra facuti pe comanda, costa peste 3 milioane de lei. Uneori cizmarul nu nimereste culoarea care-i place Paulei si asta o amaraste o data in plus. Dupa ce ca sunt scumpi, nici nu-s culoarea potrivita.

Intr-o duminica, Paula mi-a imprumutat o agrafa din parul Alexandrei. Alexandra n-a plans, n-a cerut-o inapoi. Alexandra e un copil generos.

Cand Alexandra a vrut sa o ia pe Irina mea de mana si Irina nu s-a lasat cu nici un chip, Paulei i-au dat lacrimile. Dar Irina e un copil si nu stie ca Alexandra e diferita, Irina pur si simplu n-a vrut sa fie luata de mana.

Cand Paul, fratele perfect al Alexandrei a facut febra pentru prima oara, Paulei nu i-a fost mai putin greu decat cand Alexandra a facut febra prima oara. Si Paul este copilul Paulei, ca si Alexandra si febra lui, durerile lui, nu-s mai putin grave decat durerile Alexandrei.



Cand e frumos afara duminica, Alexandra, Paul si Irina merg impreuna la plimbare. Paula ma incurajeaza sa merg la sala de fitness si sa dau jos kilogramele de dupa sarcina, eu o rog sa-si aminteasca un lucru simplu: Daca mamei nu ii e bine, nimanui nu ii e bine. Si-i spun: Paula, dormi! Incearca sa te odihnesti, Paula. Ia un magne b6. Suntem putin caraghioase, asa cum ne incurajam una pe alta.


Cand am intalnit o femeie de 30 de ani cu Sindrom Down in parc, sotul Paulei a privi-o si probabil a incercat sa si-o imagineze pe Alexandra la 30 de ani. A vrut sa stie daca acea femeie este cat de cat independenta. Daca isi da seama ca e ceva in neregula. Daca intreaba vreodata de ce oamenii o ocolesc. Mama acelei femei ne-a spus: Ma intreaba uneori ea de ce nu se marita.


Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase