Desprecopii... altfel (grup de suport pt parinti)

axia spune:

Cateva ganduri pentru parintii cu copii fara probleme:

IMITATIA
Imitatia,de care va temeti, vis-a-vis de apropierea de copii cu probleme , este un proces natural cu care copii vostri se nasc. Ei imita comportamentul adultilor, al altor copii, al personajelor din desene animate...samd. Prin procesul de imitare, invata si acumuleaza experiente si cunostinte.

Pentru copii nostri, imitatia este ceva ce se invata in muuuulte ore de terapie, cu greutate si mai ales rand pe rand. Copii nostri trebuie sa invete comportament dupa comportament, cate unul, iar invatarea se face dupa o tehnica anume.

Deci, ceea ce pe voi va sperie pentru noi e o mare bucurie. Cand copilul meu a imitat mersul "cu dificultate" al unui copil cu probleme neuromotorii, eu m-am bucurat ca imita natural. Nu m-am speriat ca va ramane asa, pentru ca a fost o joaca pentru el si s-a plictisit de ea in 3 zile.

Copii imita pentru ca sunt mici maimutele, dar nu pastreaza in final decat comportamentele acceptate. Daca nu insistati asupra lor, se vor plictisi repede. In plus, nu sunt lucruri pe care le vede la tot pasul si nu sunt nici lucruri facile pentru ei.

Ideea de integrare in gradinite normale ca parte a procesului de recuperare, se bazeaza tocmai pe cultivarea imitatiei comportamentelor acceptate. Copii nostri merg cu tutore la gradinita, la inceput. Acesta ii invata sa faca ce fac ceilalti copii. Prietenia, empatia si veselia copiilor fara probleme este molipsitoare si incet incet, daca sunt ajutati copii nostri incep sa se integreze.

Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Poze noi cu Tiberiu

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

denizel spune:

Ideea subiectului este grozava!!!
Eu cred ca ar trebui facut sticky!!! E obligatoriu:) aproape sa atraga atentia tuturor celor care intra pe forumul asta. Avem nevoie de multa, multa educatie in domeniul acesta si, cine altcineva decat mamicile luptatoare, devotate si atat de bine informate ar putea sa ne-o faca?


" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

akella spune:

Witchie, te admir si te respect pentru implicarea pe acest forum! Salut initiativa de a deschide acest subiect si sunt convinsa ca va fi unul constructiv; am avut si eu o incercare timida de a deschide un subiect cu numele de clubul copiilor speciali, lazy a scris copii cu probleme neurologice... Insa acest topic va fi mult mai constructiv, cred eu, pentru ca nu ne vom rezuma doar la a schimba experiente despre diagnostice, medici, tratamente... Eu zic ca vom reusi sa atingem probleme spinoase din societatea romaneasca, vom ajunge si la parinti care nu au probleme noastre, ale parintilor de copii speciali.
Nu mai intru in amanunte in ceea ce priveste povestea fetitei mele, ea poate fi citita in Jurnal. Pe scurt, Daria are 4 ani si jumatate, a fost diagnosticata cu tetraplegie spastica, sta intr-un scaun cu rotile... Medicii sunt de parere ca va merge peste cativa ani... In rest, este o copila frumoasa, cuminte, sociabila, iubeste muzica si cartile, se straduie sa vorbeasca virgula ca noi toti, numai ca deocamdata cuvintele sunt stalcite...
La topicul Olimpiei ne plangeam de problemele din sistemul de sanatate, din sistemul de invatamant, de prejudecatile societatii... Cineva a spus (scuze ca n-am retinut numele) ca datul din gura poate rezolva multe... Eu una sunt de acord. In sensul ca daca stam degeaba si ne plangem de obstacole, nu reusim nimic... Imi amintesc o "americanca", pe forum, care a spus ca in State numai cei nemultumiti au parte de cresteri salariale... E un exemplu... Eu inteleg ca trebuie sa lupt pentru ceea ce doresc, chiar daca acum pare ca te lupti cu morile de vant...
Si mai sunt de parere ca noi, parintii speciali, trebuie sa incepem revolutia. Noi trebuie sa incepem sa facem valuri, sa ne facem auziti, pentru ca noi stim cel mai bine de ce au nevoie copiii nostri. Valurile vor ajunge si la cine trebuie, intr-un final...
Exemplu: lucrez la Organismul Intermediar - Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Noi vom acorda fonduri din Fondul Social European pentru educatie si ocuparea fortei de munca... Nu vreau sa intru in amanunte si nici sa fac reclama... Ideea e ca axele prioritare pentru care Romania va primi fonduri de la Uniunea Europeana contin domenii specifice de interventie care vizeaza, printre altele, si educatia inclusiva, si tranzitia de la scoala la locul de munca etc.
Ideea mea e urmatoarea: noi, parintii, facem valuri, diseminam informatiile referitoare la lacunele sistemului, iar cei in drept se vor sesiza si vor face ceva... Se vor implica mai mult scolile, asociatiile, fundatiile, vor depune proiecte pentru obtinerea de fonduri din FSE si vor reusi sa dezvolte programe care ne vor ajuta...

"Pentru Barbye, una dintre noi - trebuie sa ajuti!"
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

paula2003 spune:

Ce repede ati raspuns la initiativa Andreei...
Asa este, referitor ca nimeni nu intreaba nimic de copiii nostri, de noi, pe nimeni nu intereseaza ce mai fac, ce au facut ei. Nu o spun ca pe o doleanta ci ca pe o constatare. S-au schimbat multe abia atunci cand am tras un semnal de alarma ca nu va lasati copiii sa se joace cu fetita mea, ca nu are prieteni.....Acum este mai bine. De multe ori ma gandesc ca am facut bine/rau???Am fost judecata ca o prea expun pe Alexa publicului, dar ce sa fac cu ea sa o tin intr-o cusca??? Am spus ca dau mita si ca nu se uita nimeni la fetita mea decat daca sunt foarte "draguta". Cum am mai spus as scrie o carte cu toate intamplarile fetitei mele de la nastere si as vrea ca fiecare din voi sa citeasca macar o intamplare. Nu cer mila, nu am cerut, multumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem. Sunt parinti care nu au sansa mea de a comunica prin internet, nu au bani sa dea dr., profesorilor...si nu poat sa va spuna cum o duc ei, cat de rau o duc.
Dupa campania pe care am facut-o despre socializare, m-am retras putin cate putin. Nu mai sunt atat de activa(nici timpul nu-mi permite) dar cred ca am si schimbat ceva in mentalitatea romanului de azi. Raspuns doar la subiectul bolii fetitei mele si din cand in cand la cate un subiect. Nu am vrut sa va asaltez cu tot ce patesc ca oricum nu ma credeti ca nu stiti cum este si in aceasta lume plina de necunoascut si mister.
Sunt foarte fericita ca o am, ca este a noastra si pentru asta o iubim mult.





Paula & Alexa(13.12.1003) & Paul(03.01.2006)

axia spune:

quote:

---

Originally posted by paula2003

Ce repede ati raspuns la initiativa Andreei...
Paula & Alexa(13.12.1003) & Paul(03.01.2006)

---

Oamenii fara probleme raspund mai usor la chemarea miloasa a unuia ca ei, care ii indeamna la toleranta in numele caritatii si al ne-discriminarii, nu din disperare. Tot scriam mai sus de imitarea comportamentelor acceptate.

Este ok, important este sa-ti faci auzita vocea si sa-ti faci citita povestea. Daca subiectul trebuia deschis de un moderator, cu condei mestesugit de jurnalist ca sa atraga atentia, so be it !

Eu mi-as dori sa nu te retragi si in limita timpului pe care il ai sa imparti cu noi din trairile tale. Esti fara indoiala un exemplu si asta creaza un model si un comportament de imitat.

Asta vrem, pana la urma urmei, zic.



Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Poze noi cu Tiberiu

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.

Witchie spune:

Nu exista oameni fara probleme. Fiecare le avem pe ale noastre, mai mult sau mai putin grave in ochii celorlalti. N-as zice hop, trebuie sa vedem cat de consecventi suntem si unii si altii. Neimportant cine a avut initiativa, principalul e sa si tina pe termen lung. Am sa revin cu experientele mele sociale.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase

paula2003 spune:

Axia! Cum e cu terapia ABA? Ce face, cum....? Felicitari la cum arata si succes mult in educarea lui. Doamne ajuta sa spuns cat mai repede MAMA. Alexa mea a spus de la 6 luni tata dar mama dupa 2 ani si 6 luni. Am plans de fericire si nu-mi venea a crede ca m-a strigat. De fapt au venit toate una dupa alta. A inceput sa mearga a 3 zi de paste, si la 2-3 zile a spus si mama.
Ana Stroe, de ce nu muti baiaul la o alta scoala, invatatoare?
Toti parintii nu vreau sa accepte ca ar avea ceva copilul lor. Este greu dar sa stii ca Dumnezeu da cate o cruce de acest fel doar oamenilor foarte puternici care nu stiu asta. De invinovatit cred ca toti se invinovatesc, poate nedrept ca altii fac crime, violuri si nu mai au copii bolnavi. Este un moment de furie care e precedat de fiecare datat de ce eu?, de ce copilul meu?. Dumnezeu are grija si de noi, ne da in recompensa altele. Poate vrea sa pretuim mai mult ce avem, sa fim mai multumiti de tot ce avem ca se poate si mai rau. Sunt multe. De cand am baiatul, nu pot sa-ti spun ce sperante imi pun in el, ca am sa fiu compensata cu el, ca o va ajuta pe micuta sa se dezvolte mai bine, ca o va iubi cineva de varsta ei neconditionat.

anamaria, si eu mi-as dori cand merg la specialist sa ma invete el ceva nu sa fiu intrebata ce mai stiu, ce am mai aflat, ce am mai citit, sau sa-i sun si sa-i invit eu la cate o manifestare, congres sa fie si ei la curent cu tot ce e nou direct de la sursa....La noi in tara inca specialisti in domeniu nu sunt si nici nu cred ca vor fi cat de curand. Ar trebui de sus pornita initiativa de a se forma specialisti pe anumite grupe de boli si doar ei sa fie cei mai buni. La noi toti se pricep in a da sfaturi, indicatii si mai rau de a te sfatui sa il abandonezi.
Nu au metoda, nu au materiale, nu se duc la congrese(costa bani si le platesc ei), nu primesc nimic din strinatate nou in domeniu.

Recuperarea cu un copil se face de la varta foarte mica. Acum depinde de noroc, de specialist, de posibilitatile parintilor....sunt foarte multi factori care implica educarea si cresterea micutului. Din cati dr. , specialisti cunoasc nu cred ca am gasit unul de care sa spun cu mana pe inima ca sunt multumita. Sunt specialisti in domeniul lor, pe bucatica lor si doar atat, nu in copii cu probleme speciale.

Ce, primesc gradimnitele si copii cu probleme? Nu vor sa primeasca copii altfel. Nu vor. Una e legea si alta e pe teren. Eu am fost cu fetita de mana si cu greu mi-au primit-o si am fost intrebat unde lucrez si ce anume.
akella, toate bune si frumoase daca se va schimba si ceva in urma acestor dicuti. Conteaza si mentalitatea celui carui te plangi. La noi daca vei plange de salariu ti se va arata poarta.

Asociatii/fundatii. De unde stim noi ca acei bani vor ajunge unde trebuie? Nu vreau sa fiu rea dar in fruntea unor asociatii, organizatii sunt doar oameni care nu se gandesc decat la ei, la cum mai pot sa-si faca o vila.....doar de pe urma micutilor care au nevoie de un ajutor. Daca ai asa de multe informatii, si stii mai bine cu ce ne poate ajuta statul de ce nu deschizi ceva, ne unim mai multi parinti si poate facem ceva si pentru acesti copii.


Este gresit cuvantul model. Nu sunt un model pentru nimeni. Nu sunt perfectionista ...sunt om. Tot ce fac, fac pentru a-mi ajuta micuta, de a schimba ceva in societatea asta plina de corupti. Nu ma gandesc la ce consecinte vor fi, poate bune, poate rele dar incerc sa trag un semnal de alarma ca suntem si noi, ca avem si noi drepturi si sa nu mai fim marginalizati. Acum sincer nu stiu exact ce s-a schimbat, vad uneori ca sunt privita cu mila, compatimire si ma gandesc ca mi-am facut-o singura si trebuie sa o accept. Dar ma bucur cand vad parinti care nu ma intreba nimic dar isi indeamna copilul la joaca alaturi de Alexa. Atunci ma gandesc, stie cred de pe net, sau poate stie boala....dar raspuns pozitiv invitatiei si ne antrenam in joaca. Ma simt bine si de multe ori si Alexa e foarte vesela ca se joaca si cu ea copii.
Ar fi multe, foarte multe de spus. Am sa mai revin cand am timp. Cat dorm micutii mai fac si eu cate ceva prin casa. Va pupic si va iubesc asa cum sunteti cu defecte, calitati ca doar suntem oameni nu roboti.










Paula & Alexa(13.12.1003) & Paul(03.01.2006)

annablue spune:

Salut aceasta initiativa, indiferent cine a avut-o ! Mi se pare o idee extraordinara, tocmai pentru ca societatea noastra (cea mai mare parte, nu toti) au tendinta de a marginaliza mai intai persoanele cu probleme, indiferenta ca sunt adulti sau copii.
Este un adevar foarte trist si numai cei care nu s-au lovit de asa ceva nu inteleg cat de dureros poate fi.
Eu nu sunt un parinte cu copil cu probleme, ci sunt chiar eu cea care are probleme. Si, desi nu arat altfel, ma chinui din rasputeri sa nu fac publica conditia mea, deoarece acest lucru va face sa am mult de pierdut.
Am fost diagnosticata acum 4 ani cu epilepsie si am aflat ca boala exista de mult numai ca era pe atunci o forma usoara si a fost interpretata ca si altceva (fiind anemica, au considerat ca sunt simptome de acest fel).
Mi-ar placea foarte mult sa gasim o solutie, un mod de a combate parerile preconcepute ale oamenilor cu care venim in contact, fie ca sunt cei de la care asteptam ajutor (doctori, educatori, profesori, etc) fie ca sunt oameni cu care interactionam in parcuri, pe strada.
Lumea nu-si da seama cat de cruda poate fi, etichetarea drept "ciudat" loveste cumplit si un adult, daramite un biet copil cu suflet nevinovat si fragil.
Va ofer tot suportul meu virtual si nu numai, si o pentru toti cei care incearca sa schimbe ceva in bine !

Ana

_
Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

fotografii cu noi

coafura preferata

simali spune:

Sotul meu a fost crescut in plin comunism de un parinte cu nevoi speciale. Cu toate greutatile care decurg din asta.
Faptul ca familia lor s-a luptat cu aceasta problema i-a schimbat pe toti pentru totdeaua.
Da, un copil care creste in vecinatatea unei persoane cu nevoi speciale v-a fi schimbat intr-un fel de aceasta. Nu va mai fi niciodata superficial, va judeca oamenii dincolo de aparente, va intelege ce trebuie schimbat in societatea noastra pentru ca din ce in ce mai multi oameni cu dezabilitati sa poata fi autonomi, cand vor ajunge factori de decizie (primari, directori de banci, gradinite sau scoli) vor intelege de ce usa la lift sau la baie nu trebuie sa fie ingusta, de ce o singura treapta la intratrea intr-o institutie poate insemna izolarea unui om, de ce la gradinite gupele mixte de copii sunt minunate pentru TOATA lumea, etc.
Dintre toate "modificarile" produse in sotul meu de vecinatatea unui parinte cu nevoi speciale, sunt doua care m-au descumpanit putin la vremea repectiva:
- a fost instruit "sa nu ARATE mila" ceea ce-l face rece la prima vedere. In relitate ii este mila ca tuturor oamenilor.
- si mai are o idee fixa, cum ca oricine poate orice, numai sa vrea cu adevarat ceea ce-l face cel mai tenace om din cati am intalnit in viata mea.
Cu ochii ichisi mi-as inscrie copilul la gradinita alturi de copii cu nevoi speciale, pentru ca am convingerea ca vecinatatea i-ar fi folositoare.

paula2003 spune:

Eu am o prietena cu o fetita cu epilepsie. De ce oare ne intelegem doar noi intre noi ca avem probleme, discutam, vorbim.
Ma tot gandesc ca daca nu as fi avut fetita cum o am, cum as fi procedat, poate rau, cu siguranta as fi fost altfel. I-as fi privit urat, nu m-am fi interest de problemele lor....nici nu vreau sa ma gandesc. Sau poate NU?
De aceea nu-i judec, nu le dau sfaturi ci le spun problemele mele ca ei sa stie de ele. Alegerea, atitudinea le va apartine in tot ce vor face.





Paula & Alexa(13.12.1003) & Paul(03.01.2006)