Mamici de ianuarie - februarie 2007 (20)

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns biadamin spune:

maria irina tu esti ceea care cunoaste mai bine problemele cu tatal fetitei, dar parerea mea este sa nu o treci pe numele lui(cum spunea si Liuda vei avea nevoi de aprobarea lui pt. a scoate fata din tara sau pt orice problema legala)...tu trebuie sa decizi noi iti putem da doar un sfat.
MIchelle stiu ca doare..si acesta intrebare care te macina DE CE?..care se pare ca nu are raspuns. nu stiu ce sa iti zic, cuvintele sunt de prisos in asemenea situatii...incearca sa nu te pierzi cu firea si roaga-te mult, mult..D-zeu te va intari. ne rugam si noi pt. tine.
va pup

bia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anis spune:

Off michelle81...nu te mai intreba 'de ce"..pur si simplu Dumnezeu stie ce e mai bine pt fiecare..eu asa cred.




AniS 22+
si Ingrid-Alexia *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)***INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anis spune:

Liuda , Dpn e variabil in functie de cum creste copilul.
La prima sarcina DPN a fost 8august, si am nascut pe 2 august,bine era un pic diferit cu data, pt ca era FIV.



AniS 22+
si Ingrid-Alexia *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)***INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anis spune:

Cristia eu nu i-au fier, si nici la prima sarcina nu am luat.I-au elevit,minerale, cu de toate.



AniS 22+
si Ingrid-Alexia *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005)***INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IoanaN spune:

Draga mea Michelle,

E timpul sa te linistesti si sa fi optimista! fii calma si increzatoare. In viata sunt si momente grele si momente mai putin grele si frumoase si urate...nu puteam schimba nimic, toti le traim, toti suferim. Important este cum treci peste ele. Fruntea sus...esti tanara, esti santoasa nici sa nu-ti pui intrebare daca vei mai putea face copii...normal ca vei mai putea face si 10 daca vrei. Fii tare pentru familia ta si ajuta-ti sotul sa treaca peste soc, pt ca fetele au dreptate, ei sunt cu mult mai sensibili si depind de noi. Ii povesteam Ralucai azi ca sora mea a pierdut o sarcina la aproape 6 luni, micutul a trait o ora si apoi s-a stins. Viata e plina de tragic, trebuie sa ne luptam cu ea! Surioara mea merge inainte...are o tompa infundata acum dar incerca si e optimista si vesela, i-a fost greu dar a depasit momentul si asteptam dintr-o clipa intr-alta sa vina bebicul. Va veni...asa cum totul se va rezolva si la tine. Am un fler cu premonitiile, ceva ca si al 6-lea simt :) si el imi spune ca tu vei fi fericita si implinita. Esti tanara, sanatoasa, sotul tau la fel, e tot ce ai nevoie acum. Dumnezeu sa va ajute si sa fie langa voi!

Te iubim si te rugam din suflet sa fi optimista, gata cu lacrimile!




ioana 20+ cu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Messa spune:

Michelle, imi pare tare, tare rau de ceea ce ti se intampla... si e atat de nedrept... dar din pacate nu decidem noi lucrurile astea si mai mult decat facem ca totul sa fie bine nu putem face - fii impacata ca ai facut tot ce era omeneste posibil pentru acest copilas - si daca crezi in dumnezeu, gandeste-te ca puiul tau e dorit acolo, sus - nu cred ca dumnezeu isi doreste sa ai un copil bolnavior toata viata lui sau care sa moara la un an, doi de la nastere - poate de asta a si fost posibil sa afli ca ceva e in neregula acum, ca sa poti face ceva, decat sa nasti un copil cu probleme mari si sa suferi si mai mult dupa... nu imi pot imagina prin ce treci, sunt convinsa ca e mult mai dureros decat orice am trait eu pana acum, dar oricat de dureros ar fi, crede-ma ca vei gasi putere sa treci peste si sa continui sa traiesti si dincolo de experienta asta cumplita. Trebuie sa gasesti putere, pentru ca la un moment dat o sa faci un bebe ok si bebele acela va avea nevoie de o mamica puternica si optimista.

Capul sus, respira adanc si spune-ti tu singura, de cateva ori, cu voce tare: AM SA TREC SI PESTE ASTA CU BINE! Eu asa fac atunci cand simt ca ma lasa puterile - asa am facut cand a murit mama, asa am facut cand a murit tata. Si am trecut peste.

Sunt alaturi de tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monicutz spune:

Draga Michelle, ti-am trimis un PM. Sper sa-l primesti. Iti doresc sa iti revina speranta cat mai repede. E mai bine ca ai aflat acum decat sa ai un copil bolnav toata viata si sa-l vezi cum se chinuie. Cred ca asta e cumplit.
Da iti dea Dumnezeu numai bine si sa iti revina optimismul cat mai curand.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marybell spune:

Cristia In general nu prea ai nevoie de suplimente de fier in timpul sarcinii. Daca insa testele de rutina ale sangelui arata ca esti anemica, atunci medicul ar trebui sa iti prescrie doza necesara...Oricum e bine de stiut ca cele mai bune surse de fier sunt: ouale, sardinele, legumele radacinoase, cele cu frunze inchise la culoare, nucile. Fierul se absoarbe mult mai bine daca il asociezi cu vitamina C.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marybell spune:

Michelle Problema este extrem de delicata.... si asa cum spuneau si fetele mai sus, numai tu poti fi cea care va trebui sa decizi pana la urma poate una dintre cele mai grele "hotarari" din viata ta...NOI putem doar sa ne dam cu parerea, insa unii avem morala mai mult sau mai putin permisiva, altii suntem mai libertini in gandire, altii suntem foarte religiosi si legam viata de Dumnezeu, altii consideram ca viata a aparut din intamplare pe pamant si e un proces pur natural care nu are legatura cu divinitatea.

Vreau sa iti povestesc ceva, insa nu doresc sa te influenteze cu nimic in decizia pe care o ai de luat, pur si simplu am simtit nevoia sa iti spun...

Eu am o sora pe care o cheama Nicoleta, si care s-a nascut cu probleme atat d.p.d.v fizic cat si psihic, insa toata familia o iubim enorm de mult si asa cum e ea desprinsa de realitate reuseste sa ne incante pe toti cu puterea ei de-a ne iubii la randu-i neconditionat, insa in acelasi timp, toti suferim enorm cand vedem ca ea nu se poate bucura ca orice fata ajunsa la varsta adolescentei, de tot ceea ce iti poate oferi o viata sanatoasa...insa sa stii ca deseneaza foarte frumos, are o voce care uimeste pe oricine atunci cand imita "vedetele" de la televizor, rade cu o pofta astfel incat daca esti langa ea crede-ma ca oricat ai fi de suparat zambesti si tu :)... cu toate acestea nu poti sa nu observi in ochii ei mari si negri durerea din suflet atunci cand realizeaza ca ea nu este NORMALA (asa cum spune ea), si totusi ea e fericita in lumea ei...si ma intreb acum, cine? ar fi avut dreptul sa hotarasca dreptul ei la viata? mama? daca o intrebati va spun sincer ca desii s-a imbolnavit de suparare la nasterea ei cand a aflat ca toata viata va fi handicapata, tot nu ar fi acceptat ca ea sa nu fie...


ma rog pentru tine ca toate fortele bune si toti ingerii sa te ajute sa alegi ceea ce va fi mai bine pentru tine, sot si copilas...

PENTRU toate fetele: imi cer scuze pentru spatiul ocupat
va pup
Mary

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns criss68 spune:

Buna seara burtici,

maria_irina, sincer nu m-as risca sa trec fata pe numele tatalui. Poate omul nu are nici un gand necurat si e f bine intentionat relativ la copilul lui, dar exista si semne de intrebare. Din moment ce intre voi nu mai poate fi nimic, va fi foarte greu pentru tine ca de fiecare data cand ai de scos copilul din tara sa te apuci sa-l cauti. Si poate or mai fi si alte situatii. Doar daca te deranjeaza f tare ca in certificatul de nastere copilul sa aiba trecuta liniuta la numele tatalui. Nu prea sunt in tema cu legislatia, dar oare ar fi posibil ca sa-l treci in certificat insa el sa nu aiba nici un drept asupra copilului? Sa fii singurul tutore, ceva de genul.

Vad ca v-am dat de lucru cu fierul. Eu iau pentru ca am lipsa si pentru ca mi-a dat medicul. De fapt ar trebui sa iau, dar vad ca nu -l mai suport. Din pacate nu prea pot manca alimentele care contin Fe, decat eventuale frunze, insa cine stie ce cantitati imi trebuie ca sa acopar lipsa si poate tot nu se asimileaza.

michelle, deja ti s-au spus multe azi. Nu stiu daca pot spune ca te inteleg, nu am trecut prin asa ceva. Colega mea de birou a pierdut recent la 9 saptamani si exact aceeasi intrebare isi punea si ea: DE CE? Cine sa raspunda la asemenea intrebari? Eu insa te vad tanara si cu un potential maxim in sensul acesta. Trebuie doar sa-ti recapeti optimismul, nu va fi usor sa treci peste asta, dar trebuie. Acum vin si eu cu un exemplu din familie. O verisoara a pierdut 3 sarcini in luna mare, cred ca intr-a 8-a. Te rog sa ma crezi ca nu s-a plans nici o secunda, nu a stiut nimeni ce-i in sufletul ei. Evident ca numai cineva care a trecut prin asa ceva. Acum are 3 copii, vara trecuta era sa-l faca pe al 4-lea dar a pierdut din nou sarcina pe la 3-4 luni. Nu era un copil programat, dar gandindu-se cat s-a chinuit sa aiba copiii nu si-ar fi pus problema unui avort. Si nici nu era prea tanara cand a pierdut cele 3 sarcini.
In ce ma priveste eu numaram anii cati au mai ramas pana se inchidea definitiv 'sezonul', nu-i usor sa vezi cum implinesti 35, 36, 37 de ani si sub pomul de Craciun nu se bucura nici un copil de darurile mosului. Dar uite ca DD a avut grija si de mine si nu am cuvinte sa-i multumesc. Sper sa aiba simtul umorului incat sa rada de mine ca am fost suparata cateva zile pentru ca va fi fata si nu baiat!

cred ca nu am omis vreun raspuns pentru cineva. Daca este, revin

pupici

criss 22+ cu

Mergi la inceput