apreciata la serviciu, injosita acasa

vi s-a intamplat?
sa aveti un serviciu bun, care sa-ti aduca satisfactii, unde sa te
duci de placere, unde sa te simti apreciata, respectata, unde sa ai
multe de invatat si sa-ti placa sa inveti, colegi super, fara barfe.
iar cand ajungi acasa sa ti se scoata ochii ca preferi sa stai la
serviciu decat sa te ocupi de casa, ca ai figuri in cap, ca ti s-a
ridicat standardul.
pe cand el care a ramas intr-o fabrica, lucreaza in schimburi, face naveta. la iesire se opreste cu colegii la prima bodega. nu face nimic
pt a-si schimba locul de munca, desi e capabil si destept dar se
complace in situatia asta.
este un bun motiv de cearta.
cum ati iesit din situatia asta?

maria.

mutti spune:

Printre randuri ti-ai dat singura un raspuns... E nemultumit de ceea ce face el si in loc sa constientizeze si sa faca ceva in sensul asta el isi revarsa frustrarile pe tine. Una singura (vad eu) e calea de a rezolva problema voastra - comunicarea...

parpalak spune:

Si daca primele 50 de discutii nu duc la nimic, nu te descuraja... urmatoarele or sa inceapa sa aiba efect..

cl spune:

Ce mai faci, Maria? Credeam ca esti pe drumul cel bun. Nu vrea sa faca nici un tratament? Nu-ti mai cauta tie vina. Ce mai face puiul tau?
Claudia

cristinuca spune:

dragele mele,
mi-a fost dor de voi insa am avut doua saptamani grele pentru mine si familia mea si inca mai sufar...
am citit acest subiect si am impresia ca in acele randur ma regasesc si eu, sa fii apreciat la servici si acasa din partea unora sau altora sa ti se aduca fel si fel de reprosuri si sa nu te repsecte pentru ceea ce esti si ai resuti in viata pe propiile tale picioare/
solutie nici eu nu am gasit insa am ajuns la concluzia ca daca acasa nu esti apreciat pentru ceea ce esti si ce faci asa cum esti si la servici acele persoane nu te merita, se simt inferioare tie....
nu stiu eu numai pun la suflet imi iubesc job-ul si nu as renunta la nimic pentru el, eu vreau mereu mai mult, imi place sa ma afirm mereu pe plan profesional sa invata si asa mai departe....este vorba de cariera mea.....cat despre viata de familie, trebuie sa fiu inteleasa am incercat sa le impart pe amandou la fel de bine si stiu ca nu am gresit.
sfatul meu este sa mergi inainte cu fruntea sus si nu te dai inapoi sau sa renunti la sursa care iti face traiul un pic mai acceptabil...este greu sa gasesti un alt job unde sa fii la fel de bine tratat si apreciat

pupici

madalina si ana cristina

maria98 spune:

claudia, am sa raspund la subiectul despre care vorbesti chiar in cadrul lui. e mai bine, dar mie frica inca sa ma bucur.
puiul e bine.

parpalak si mutti aveti dreptate, comunicarea e totul.
nu mereu imi scoate ochii, numai cand e suparat.
chiar am ajuns sa ma intreb daca nu ar trebui sa raman acasa si sa urmaresc telenovele in timp ce copilul creste pe scara blocului, nemaiavand bani sa-l dau la o gradinita mai buna, sa-l pot duce la un teatru, sa-i ofer multe altele.
nu stiu daca se cheama egoism, dar parca mi-ar place si mie sa-mi vad putin de viata mea, de cariera mea, de placerile mele.
nu ma duc la coafor, nu imi cumpar haine, in afara de strictul necesar. vreau sa am banutii mei, sa nu depind de nimeni, sa-i pot oferi copilului meu ce-i mai bun.

va doresc o zi buna.

parpalak, spui ca dupa 50 de discutii e posibil sa inteleaga :)))) ?

maria.

cataloasa spune:

barbatii prin natura si constructia lor sunt niste nesuferiti, indignati de tot ce este peste puterile si capacitatile lor, neantelesi si orgoliosi fara scapare; sfatul meu:IGNORA-L si nu te incapatana sa-i dovedesti mai mult decat trebuie pt. ca oricum este in zadar. in general, ei doresc sa aiba controlul si haturile in mana iar cand vad ca noi nu mai depindem de ei, intra in panica(de fapt noi, femeile nu suntem dependente de masculi si neajutorate, ci doar le cream lor aceasta imagine ca sa poata iesi linistiti dimineata din casa)!!!! sper ca mi-ai priceput ironiile si daca tu consideri ca trebuie sa faci altfel, stabileste-ti propriile reguli pt ca aici nu vei afla deca informatii despre cum au mai actionat si altii dar fiecre caz are solutia lui.BAFTA!!!!

Nicoleta spune:

Salut.
Este tare delicat subiectul... Si parintii mei au patit tot ceva de genul asta... si din pacate situatia asta se mentine de cand ii stiu... Tata se simte amenintat de faima pe care o are mama in oraselul in care locuiesc, ea fiind educatoare si directoarea gradinitei unde lucreaza. El nu este decat tehnician auto. Si ... atentie mare, certurile dintre ei m-au afectat destul de mult cand eram copil.
Poate daca ai incerca sa ii arati sotului tau mai mult decat o faci ca il iubesti si ca job-ul tau este bun nu doar pentru tine, ci si pentru bunastarea familiei, daca ai incerca sa il introduci in grupul de prieteni de la serviciu... Poate ca asa i-ar mai trece gelozia asta. Zic si eu ce cred... Sper ca nu te superi.
Mai scrie-ne cum va mai merge.
Nicoleta.

Maadi spune:

Iti doresc sa poti rezolva situatia neplacuta comunicand. Eu cu primul meu sot, care facea ceva mai rau, nu am ajuns la nici o intelegere si pana la urma am divortat. Nu a fost motivul principal dar a contribuit si el. El statea acasa si nu facea nimic, cand ma suna la servici si eu chiar nu puteam sa stau de vorba se supara ingrozitor, vezi Doamne, pe primul plan este serviciul nu relatia noastra. Cand veneam acasa trebuia sa fac tot eu cumparaturile, de mancare si sa scot cainle ptr. ca el pleca sa se relaxeze la bridge. Obosise saracutul stand degeaba toata ziua.
Sanatate si sa auzim numai de bine!
Maadi

bibi spune:

draga maria, nu stiu daca am inteles bine problema ta.
te deranjeaza ca sotul constituie in md indirect o piedica in calea realizaruii tale profesionale? spun indirect pentru ca si simplul fapt ca nu te sustine si apreciaza reprezinta o piedica.
sau mai tare te doare ca in timp ca tu progresezi si esti nteresata sa razbati profesional si material sotul tau se complace intr-o stare mediocra?
parerea mea este ca nu e nimic mai cumplit decat sa traiesti langa un om lipsit de ambitii si idealuri. Comoditatea la un barbat e un defect major, daca din cand in cand mai devine si mitocan nu vad inmj ce masura un milion de discutii pot duce la ceva bun. Daca puterea exemplului ( adica evolutia ta) si orgoliul masculin nu au avut nici un efect, ma indoiescv ca vorbele pot face minuni.

as putea sa fiu mai blanda si sa spun ca poate aveti un sistem diferit de valori si daca tu apreciezi siguranta materiala si profesionala, penmtru el e mai important sa-si petreaca cat mai mult timp acasa, cu familia si nevasta lui, chiar daca nu prea are ce sa puna pe masa. Dar nici varianata asta nu iti schimba cu nimic situatia. Lucrurile raman la fel.

nu pot sa dau sfaturi, nu cred ca sunt in masura.
mi-am expus punctul de vedere si atat. cel mult pot sa-ti spun ce as face eu, dar nu stiu daca e interesant.

Succes!

parpalak spune:

Maria.. cam 50 .. asa am zis si eu.. media.. :)
Uite, nu prea se aplica, dar dau si eu un exemplu: sotul meu lasa o gramada de firimituri, ceea ce pe mine ma scoate din minti. Si in loc sa-i reprosez direct, cind le stringeam, numai de fata cu el, si numai cind imi solicita atentia, (deci il faceam sa astepte), bombaneam ca uite cite firimituri sint, ma mir ca nu ne-au napadit gindacii. Asa o zi, doua.. dupa o vreme a inceput sa stringa firimiturile singur, explicindu-mi ca daca nu le stringe o sa ne napadeasca gindacii.. :)
Stii cum e cu barbatul.. il ai asa cum ti-l cresti :) Acuma vezi si tu ce metode functioneaza si care nu... O sa-ti vina sa rizi, dar merge mai degraba metoda "cine nu papa ciorapel nu papa si mohair", sau, alta vorba romaneasca, mustele se prind cu miere nu cu otet.. Asta apropos de discutii.. Baga miere grupa mare.. :)