mami in CIC fara bunici

Dragele mele,
Am nascut de 3 luni, sotul meu are un serviciu de zi-lumina si parintii mei si ai sotului sunt in alta localitate, cu servicii ,deci nu ne pot ajuta. Cum ar veni, absolut tot timpul sunt cu piticul pe care il iubesc tare de tot, dar cand stiu ca nu pot iesi nici 25 de minute hai hui din casa, fara el, simt ca turbez...Simt ca nu mai sunt eu, ci doar mama cuiva care depinde de mine full-time...Si am intrat intr-un ritm din care nu mai pot iesi: schimba scutecul, da-i sa manance, mulge-te si iara schimba scutecul si tot asa...Prin reviste scrie ca daca nu mai poti, retrage-te 15-20 de minute si fa-ti o placere si lasa copilul cu altcineva, mai ales daca urla si nu stii ce sa-i faci...Eu cum l-as putea lasa sa urle, cand n-am absolut pe nimeni pana seara cand vine tatal lui si ma scuteste, daca nu adoarme instant de oboseala... Deci asta e ideea, de la 7 dimineata pana catre 9 jumate seara sunt singura cu copilul, ca bona sau ajutor in casa, spuneti-i cum vreti, nu ne permitem. Si la 9 jumate seara mai incearca sa intri intr-un magazin sa casti ochii la cate ceva sau sa faci vizite, daca poti...
Voi ce ati face daca ati fi ca mine?
PS Scuze daca ideile mele nu se leaga prea bine, sunt rupta de oboseala...
Va pup pe toate

andrruzza spune:

Draga mea, sunt in aceiasi situatie ca si tine. Copilul meu are un an si jumatate si n-a stat decat cu mine si sotul meu. Dar asta nu ne-a impiedicat sa iesim din casa, echipa completa, toti trei. In timpul saptamani, eu cu bebe. De ce nu mergi la plimbare prin magazine cu bebelul? Il pui frumos in carucior si gata, la plimbare ...unde vrei tu! Poti merge frumos cu bebe la o terasa, poti iesi cu o prietena. In functie de ce program are bebe, iti faci programul de plimbare. Nu tre` sa stai inchisa in casa. Inca e vreme frumoasa afara! Noi l-am carat peste tot, la plimbare, in vizite, in concediu si a fost minunat. Si este! Nici n-am putea pleca fara el. In weekend-uri poate te mai ajuta si sotul prin casa, dat cu aspiratorul, spalat vase, etc.... te mai relaxezi si tu. Succes!

mamica lui Rares(10.03.2005)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR

"Neasteptatul se produce intotdeauna"

carli1617 spune:

Buna!
Si eu am fost exact in situatia ta. E foarte greu in primele luni. Simteam uneori ca disper, dar am gasit doua solutii:
1. mai rugam cate o prietena de incredere sa ma ajute o ora, doua, fie la treburi prin casa, fie sa stea cu copilul in timp ce eu ma relaxam putin sau dormeam (in cazul in care ai astfel de prietene de incredere si fara "teama" de bebelusi). Fiindca bebe era cuminte cuminte si dormea bine afara, il lasam uneori cu prietena in fata blocului, in carucior (iar eu mai aruncam cate un ochi pe geam ca nu aveam incredere totala; exageram mult).
2. cand s-a facut mai mare de 3 luni ieseam cu bebe in carucior in oras, nu numai in parc, ci mergeam mult mult pe jos, de ex. din Dristor pana la Unirii pe Bdul Unirii, ma intalneam acolo cu vreo prietena sau mergeam la Catedrala, ma plimbam prin magazine etc. In alte zile faceam alte trasee si trecea mai repede timpul. Daca i se facea foame, ma opream pe o banca si ii dadeam sa suga de la san.

Ai putina rabdare, va fi mult mai usor cand va mai creste putin.
Sa fiti sanatosi in primul rand.

Cu drag, Carli

tatatushi spune:

Probleme cu plimbatul pe la magazine...Stau intr-un cartier si pana in centru am de coborat strazi unde sunt parcate pe trotuar masini de sus pana jos...In magazine nu pot intra daca au scari (eu cu cezariana nu pot ridica caruciorul). De luat in brate si de intrat cu el, mai greu, ca nu isi tine inca spatele si, deci, am ambele maini ocupate. Cu marsupiul transpir de numa si cand ajung la magazin nu mai am nici un chef de ma uitat la diverse... Si cum incerci o bluza cand esti transpirata si copilul urla?
Poate exagerez...

crini spune:

nici nu-ti imaginezi cat de multe mame sunt in situatia ta. Cel putin aici, chiar daca bunicii stau in satul vecin, parintii prefera sa-si creasca singuri copiii si cer ajutor doar in situatii cu adevarat limita.
iesi cu bebe in parc, vorbeste cu alte mamici, intalneste-te cu prietene care au copii. Viata se schimba in momentul in care apare un copil, ceea ce traiesti tu acum e o etapa si va trece. Ia-o asa cum e, cu greutatile dar si bucuriile ei. In cativa ani iti va fi dor de ceea ce ai acum, sentimentul aceala unic ca tu esti totul pentru copil, ca e dependent de tine complet. Daca nu ai pe nimeni care sa te ajute, invata sa te relaxezi langa el, cu el.
Uite o de la mine si zambeste, bucura-te de puiul tau!

mamica dulce spune:

Draga tatushi,Crini are dreptate-sunt foarte multe mame in situatia asta si nu e usor,intr-adevar.Eu l-am avut pe Marc la 5 luni de la licenta,intr-o tara straina,fara sa vorbesc limba sa schimb o vorba cu cineva ,fara familie,prieteni,permis de conducere si cu sotul plecat constant in delegatii(prin china,rusia,adica de unde nu putea veni repede daca arde ceva).Ma uit in urma si ma intreb cum de am reusit,sincer.La 22 de ani nu muncisem o zi in viata mea,sa stiu ce inseamna casa,mancare,curat,calcat,copil si sot-si faptul ca trebuie sa le fac cumva pe toate.
A fost a naibii de greu dar am reusit,le-am invatat pe toate din mers si in plus,fiind atat de mult timp singura cu copilul -avem acum o relatie foarte buna si apropiata."Raul" tot din asta se trage,ca m-am ocupat practic numai de el si e cam alintat.
Daca as da timpul inapoi,cu mintea de acum,as pune imediat de bbe 2 ..dar atunci mi se parea ca e prea greu,fara pic de ajutor.In plus am fost si sunt fericita numai cu un copil...desi copilului ii e mai bine in doi.Acum insa...are deja 4 ani si mi se pare deja tarziu..ideea de inca 4 ani de stat acasa ma cam sperie.
Deci eu zic sa tragi o gura de aer in piept si sa iesi cu copilul tau peste TOT,la supermarket,terasa,parcuri,sa cunosti alte mame cu copii mici si sa-ti faci (si)alt grup de prieteni sa nu tanjesti ca nu mai poti fi tot timpul cu cei vechi.Daca faci asta,ai sa vezi ca cu fiecare luna ai sa poti face tot mai multe...pana cand ai sa tanjesti sa mai stai pe acasa in liniste cu puiul!

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

aime spune:

Tatatushi si eu am fost in situatia asta...acum privind retrospectiv, zambesc...desi a fost, nu zic...greu. Dar cu rabdare si mai ales dragoste treci peste toate. E adevarat, ca acum e o perioada mai altfel, in care nu poti intr-adevar sa intri cu un copil mic in magazin si sa vrei sa probezi o bluza (iarta-ma, dar chiar m-a amuzat exemplul tau), dar poti intra cu el macar sa-ti clatesti okii si mintea, poti merge cu el in parc, sau doar la plimbare asa cum ziceau si fetele. N-ai ce face, e dependent total de tine. Eu l-am cam carat peste tot cu mine, si am ridicat carutu' de numa numa, desi si eu am cezariana, dar n-am avut probleme deloc, eu am suportat f bine operatia.Am incercat sa-mi fac un program astfel incat sa-l pot obisnui si pe bebe cu un ritm. Dimineata plecam la plimbare, 2-3 ore, intre 2 mese, dupa amiaza la fel si timpul trecea...acum e "mare" are 1 an si 9 luni si la fel inca ne petrecem timpul in 2 sau in 3 in w-e, pana voi incepe serviciul si va sta cu o bona. Asta e viata, sanatosi sa fie copiii ca in rest...conteaza mai putin.
Crestere usoara si rabdare. Va veni si timpul cand ne vom simti, iar, pe langa mame si femei cochete

aime si Vladimir

Burtocika spune:

Te inteleg perfect, si eu sunt in aceeasi situatie ! Pitica mea are aproape 4 luni si stau cu ea de dimineata pana seara, in general de la 9 pana la 8 seara, cand vine sotul acasa, o scoatem afara, ii facem baita, ii dam masa de seara (e mai mult pe biberon si o hraneste sotul seara si dimineata) si intr-un final glorios o culcam ...

La 3 luni, bb ar trebui sa aiba niste ore de somn bine stabilite ... sau macar sa doarma cateva ore ... A mea mananca si sta treaza cam 1 ora - 1 ora 1/2, dupa care doarme cam 2-3 ore, dupa care o ia de la cap ... Cand era mai mica dormea 2 ore sau mai putin, si era groaznic, nu apucam sa fac nimic ! Si acum are zile mai agitate in care imi vine sa-mi iau campii, nici la buda nu pot sa ma duc sa stau putin, ca ma trezesc ca incepe sa urle ... Asta e cel mai greu dupa parerea mea, ca nu poti sa contezi pe un anumit orar, nu stii niciodata cat timp ai la dispozitie ca sa incepi o treaba ...

Ce pot sa-ti spun, incearca sa-ti gasesti distractii mai aproape de casa, unde sa te poti duce cu copilul ... O terasa, o vizita la o prietena ... Vizitele prin magazine ... sunt cam problematice acuma, mai greu, mie mi-e urat sa intru cu carutul in orice magazin, iar cand mergem pe la prieteni stau tot timpul ca pe ace, cum ma asez si eu sa vorbesc cu prietenii sau sa rasfoim o revista, cum incepe sa se foiasca sau sa planga ...

Din pacate e o realitate, nu prea poti impaca viata pe care o duceai inainte cu un bebe mic ... Sau poate nu stiu eu cum ... A-l lua dupa mine peste tot imi e foarte greu, parca nu-mi tihneste nimic cand se foieste sau iti cere atentia ...

Singurul meu sfat este sa incerci in orele lui de somn sa faci ceva care sa-ti placa, sa-ti chemi o prietena in vizita, sa incerci sa te destinzi un pic ... Succes !

Boghi

poze Goanga
si alte poze

tatatushi spune:

Asa deci...
Saptamana trecuta am avut 4 ani de la nunta si am zis noi incantati ca iesim undeva, ca pana atunci, in trei...Vreau sa va spun ca tot arsenalul de mieunaturi si de ragaieli l-a trantit fiul nostru in ditamai restaurantul . Drept sa va spun, m-a si distrat situatia, ca erau langa noi persoane care, desi il vazusera ca-i o manusa de om, fumau ca turcii la doua mese distanta...Prin urmare, sunt si chestii bune in toata afacerea asta cu luatul pruncului peste tot cu noi
Numai ca...Ceea ce ziceam in primul post si cred ca nu s-a inteles este ca, nu stiu, oi fi eu mama denaturata (totusi, nu prea cred, si dusul il termin in 2 minute, numai sa vad ce face odorul), dar as vrea o jumatate de ora LIBER de tot, adica fara pitic. Sa casc ochii EU singura prin magazine, fara ca vanzatoarele amabile sa ma intrebe cat timp are si daca am lapte (io is cam shokata cu alaptatul, ma doare cumplit si daca imi zice cineva ca isi aduce aminte ce senzatie faina ii sa il ai la san, simt ca....nu mai vreau sa mai incerc bluza respectiva...)In plus, treaba cu aveti lapte destul o simt ca si cum m-ar pipai cineva prin sutien si ma cam enervez...Nu-mi spuneti ca sunt bine intentionate, stiu si eu, dar sunt destul de pudica cu chestiile astea. Adica eu le intreb pe ele de cate ori fac pipi pe zi? (scuzati comparatia, dar e tot ceva firesc, natural, deci de ce sa nu intrebi si asa ceva????)
Alt exemplu: la Centrul Britanic e o doamna la poarta care o data s-a oferit sa mi-l tina pana merg eu la etaj sa duc chestiile imprumutate. Cu groaza (era prima data cand il lasam cu altcineva decat taticul lui, nici macar bunicii nu erau in peisaj in momentul ala) am zis ca 3 minute n-o fi foc si ma mai pot misca si eu printre rafturi sa mai imprumut ceva. Foc n-o fost, cu exceptia distractiva a momentului cand am vazut ca-l pupa peste tot, inclusiv pe manutele pe care cu nonsalanta si cu o privire nevinovata fiul meu si le indesa in gurita. NOi, parintii lui, nu il pupam pe manute, desi ardem sa-l pupam si pe gurita si peste tot, dar nu o facem ,ca sa nu-i dam ceva minuni de infectii...Si bineinteles ca bunul simt m-a oprit sa-i zic ceva, ca imi spusese in urma nu cu mult timp ca pierduse o sarcina...Dar pe acolo curand nu mai merg...
No, ziceti doamnele mele, is io batuta in cap sau pe undeva, macar un pic, mai am si dreptate?

aime spune:

Ai mare dreptate, draga mea si nu esti denaturata, zau asa ...nu zic ca si eu tanjeam dupa o baie de 15 min si uite ca tati mi-o oferea duminica, stand el cu puiul si eu "rasfatandu-ma" in cada. la fel il lua 2 ore si-l ducea la plimbare si eu dormeam, ca eram in urma tare cu somnul.mi-as fi dorit o bunica sau o prietena buna care sa ma suplineasca (daca se paote spune) 1-2 ore, dar...din pacate, nu aveam. Pe la 3 luni, 3 luni si ceva il puneam in scaunelul scoica si-l luam cu mine la baie, cand faceam dus, la bucatarie cand faceam mancare...a trecut...uite o si un -ic de la noi, ca sa treaca mai repede perioada asta, efectiv n-ai cum s-o sari. Si asa e, obisnuiti singuri...la noi puiul a venit dupa 12 ani de casnicie (iti dai seama, ce tabieturi aveam si cum plecam de nebuni cand voiam) si 7 ani de tratamente, astfel incat orice sacrificiu mi se parea un beneficiu, avand in vedere cat m-am rugat sa-l simt langa mine.
mai povesteste-ne despre voi.

tatatushi spune:

Acum doarme brotacelul asa ca o sa mananc ceva si trag si eu un somn...
Am convenit cu taticul ca asa nu se mai poate, tampesc cu zile
Deci o sa incerce ca o zi pe saptamana sa vina acasa la terminarea programului (aici is eu flexibila, orice zi doreste el, cu posibilitatea de a o schimba de la saptamana la saptamana)si sa stea acasa cu piticul o ora-doua pana imi fac eu hataru de plimbare si de ce-o mai fi. Cand e cu el sunt super linistita, ca se iubesc si tati se pricepe si la scutece si la biberoane si la absolut tot. Si poate veni cu cine vrea el si daca e cuminte bb sa se uite la un film sau sa joace un joc, ce doresc el si prietenii nostri (ca ziceam ca nu mai pot intr-un cerc de prieteni care s-au oferit sa vina la noi in seara mea libera la o poveste cu bietul sot tintuit in casa sau sa iasa cu catel si purcel la o plimbare cu caruciorul)
Sper sa fie asta solutia.
Am incercat si eu baia prelungita de duminica, merge, dar nu imi implineste nevoia de relatii sociale. POate asa...
Va mai scriu daca chiar o sa poata tati...Bietul de el, are multe pe cap pe langa un serviciu deloc usor si incearca sa le rezolve pe toate si sa ma mai ajute si pe mine...