Exista intotdeauna semne
Raspunsuri - Pagina 3
daniela_b spune:
Personalitatea individului este in continua formare si, la virsta la care se constituie de obicei un cuplu pe baza unei iubiri fulgeratoare, adica anii tineretii, aceasta nu este bine subliniata.
Asa ca avem de-a face cu situatia in care cei doi "cresc" impreuna si personalitatile lor incep sa rezoneze sau, dimpotriva, sa devina incompatibile.
Sigur ca pe masura ce trece timpul si omul se schimba, apar si semnele.
Da, semnele exista intotdeauna numai ca eu nu le-as numi semne ci semnale.
Celalalt iti da semnale prin care tu sa intelegi ca este nevoie sa intervii sau nu ( in cazul in care semnalele sint pozitive) in conturarea propriei personalitati.
Daca esti o persoana ce se poate adapta situatiilor noi stirnite de "formarea" celuilalt si poti ( si vrei si crezi ca merita) sa schimbi lucruri la tine in favoarea lui si a cuplului vostru, totul este minunat.
Daca nu, nu.
Este o iluzie sa crezi ca ai putea interveni cu forta in felul in care partenerul tau isi subliniaza in mod natural ( pentru ca este un proces natural si necesar) personalitatea.
Si nici nu este corect. Oamenii trebuie sa aiba "ocazia" sa-si dezvolte toate calitatile si de ce nu? si defectele, intr-un cadru de familie.
Nu este un egoism sa dorim sa fim noi insine si sa facem ceea ce dorim chiar daca adesea ii ranim pe ceilalti. Imi dau seama ca asta suna putin cam aiurea, in mod normal nu e bine sa-i ranim pe ceilalti dar sa nu uitam ca eu nu vorbesc de defecte majore in acest caz.
Recunosc, exista si defecte impinse la extrem ( si nici nu as vrea sa le numesc aici) insa aceste defecte trebuie sa fie suportate doar de "posesor", partenerul ar putea eventual sa incerce sa-l ajute cu toata rabdarea dar fara sa inghita la nesfirsit pentru ca nimeni nu traieste in locul altuia.
Asadar, toleranta in limite frumos stabilite ne poate fi de ajutor.
Ah si cit de multe ar mai fi de spus...
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
blue eyes spune:
Primul semnal a fost exact cānd m-a prezentat parintilor sai: am intrat in casa, el s-a dus direct īn sufragerie iar eu am ramas ca proasta in hol. Am simtit un gol īn stomac si as fi vrut sa fac stānga īmprejur si sa plec. Din pacate nu am avut forta sa o fac si asta m-a costat ani buni din viata. Alt semnal: "nu avem bani pentru scolile tale, va trebui sa muncim cot la cot sa ne luam casa."
Acum suntem īn divort, singura solutie pentru a repara cea mai mare greseala a vietii mele, 2 de fapt: am renuntat sa īncep facultatea si m-am maritat cu un om fara urma de respect pentru mine, pentru dorintele si visurile mele. Mi-am īnvatat lectia de viata.
edit: Mai multe pe tema semnale si crise intr-o relatie www.partnerschaft-beziehung.de/Beziehungskrisen.html" target="_blank">aici ;din pacate doar pentru germanofoni, iar eu nu am timp sa fac un rezumat.
O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionla si sexualitatea.
ileanna spune:
Eu sunt de acord si cu Iulian. Asta inseamna ca noi incercam sa citim daca omul este perfect?!!! Asa cum spunea si Elise toata lumea are defecte. Nici noi nu suntem perfecte. Oamenii pot fi iubiti punand in balanta defectele si calitatile lor.
Mai degraba cred ca se rupe comunicarea si ca suntem intoleranti si egoisti chiar daca nu ne dam seama. Poate ca uitam sa satisfacem si necesitatile partenerului in dorinta de a ni le satisface pe ale noastre. Si atunci partenerul se manifesta mai mult prin defecte decat prin lucrurile de care ne-am indragostit la el acum x ani. Comunicarea se rupe si ... nu facem decat sa ne deranjam si sicanam unul pe celalalt ... Iar de aici e usor sa ajungi la batai ... amante ... etc.
Si mai cred ca depinde de puterea noastra de a-l ajuta pe partener atunci cand face o greseala fata de noi. Pentru ca daca ridicam imediat un zid, nu ajungem nicaieri. E adevarat ca este greu sa nu ridici atunci cand ai fost pusa intr-o anumita situatie si ti s-a creat un anume sentiment dar ... daca te gandesti la scopul long term, este singura solutie. Sa nu ridici un zid nu inseamna sa accepti orice, dar ... sa-i lasi loc sa-si repare greseala fara sa-l pedepsesti cu anumite atitudini.
Pana la urma cred ca e greu de dat o reteta. De exemplu eu sunt pe cale sa marit (peste 1 luna). In afara de faptul ca ne-am cufundat atat de rau in administrative si a disparut mai tot romantismul (incat imi pare rau ca nu ne-am dus la primarie si biserica si atat) ... ma tot gandesc la defectele lui pe care le-am vazut deja ...
Ma tot intreb cum se vor manifesta acestea mai incolo, peste cativa ani ... Raspunsul? Nu il stiu. Nu vreau un om perfect pentru ca eu nu sunt. Vreau un OM si as vrea sa-i fiu alaturi cu tot cu defectele lui. Poate avem nevoie de oameni mai ales datorita defectelor noastre, sa fie langa noi cand gresim.
Sigur ca s-ar putea ca peste cativa ani sau chiar mai devreme sa postez aici intr-o stare de totala depresie. M-am decis ca o sa incerc. Viitorul meu sot isi pierde repede controlul si se infurie foarte tare, mereu il auzi cerandu-si scuze la maica-sa si la prieteni ca le-a trantit telefonul in nas :). Si eu sunt la fel de rea la furie dar de cand il stiu pe el m-am mai calmat pt ca ... nu mai am loc :). Nu stiu cum voi manageria treaba asta cand nu voi mai fi asa indragostita ... cand voi fi si eu obosita si nu voi avea toate dorintele implinite. Mai rau ... nu stiu daca nu isi va pierde controlul si rabdarea cu copilul, ca nu vreau sa stie copilul de teroare. Dar ... are si atatea calitati? Ce sa fac? Ca la piata?