IUBIRE IMPOSIBILA?!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

enina34 spune:

Nu Ramona, parerea ta nu ma deranjeaza, asa cum nu ma deranjeaza parerea niciunei fete care a avut bunavointa sa-mi raspuna. Multe dintre lucrurile spuse devoi sunt foarte reale si corecte, si crede-ma ca admir si respect oameni care pot avea casnicii minunate si pline de echilibru. Intamplarea face ca am avut doi bunci care au avut impreuna 74 de ani de casnicie in momentul in care Dumnezeu a luat pe unul dintre ei la El, iar celalt a murit la scurta vreme de durerea si lipsa celui pe care l-a iubit si l-a respectat o viata de om. Asadar, cunosc aceste povesti absolut fascinante si miraculoase despre iubire si temenicia ei intre doi oameni care au ales sa mearga impreuna definitiv pe drumul vietii. Chiar si dincolo de ea....Nu pot decat sa-ti spun ca ma bucur enrom pentyru tine si toate fetele care traiesc astfel de lucruri si sa va doresc in continuare ca viata sa fie buna cu voi si cu cei dragi voua si sa va tina Dumnezeu cat mai mult impreuna....

Ramona J spune:

Multumesc enina. Nu am vrut neaparat sa dau exemplul meu, a fost cel mai la indemina. Nici o casnicie nu e perfecta si nu trebuie sa induram mai mult decit consideram ca e necesar.
Fiecare are dreptul sa-si caute si sa gaseasca fericirea. Eu iti doresc sa o gasesti pe a ta.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

iepumic spune:

enina, nu sunt eu in masura sa iti dau sfaturi insa pot sa iti spun un lucru la care m-am gandit mult: este bine ca atunci cand ajungi la o varsta si incepi sa depeni amintiri si sa tragi linie, sa nu ajungi sa ai regrete, si mai ales sa nu ai regrete de genul "ce ar fi fost daca????", "oare mi-am ratat sansa vietii pentru ca nu am avut curajul sa incerc?"....si mai cred ca este foarte important sa decizi daca mai are rost sa continui casnicia sau nu..pana la urma, de ce va complaceti in ea, doar din considerente materiale? pai...vine o zi in viata fiecarui om cand banii nu mai inseamna NIMIC....
Iti doresc sa iei decizia cea mai buna pentru SUFLETUL si LINISTEA ta.....fericirea e frumoasa si cand dureaza putin, in schimb daca nu o ai deloc.....

Iepumic
Pozici cu Iepi-Mici
Noi pozici cu Iepi-Mici

All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL.

nematics spune:

enina,

eu spun ca e minunat sa iubesti, chiar si cind pare a fi fara speranta; iubirea e un dar de la Dumnezeu

am spus si repet, parerea mea este sa-ti urmezi indemnul inimii, nu cel al ratiunii; de altfel ratiunea nu are voce cind vorbeste iubirea

eu cred ca atunci cind iubesti se deschid portile cerului

enina34 spune:

sunteti MINUNATE DOAMNELOR!!...si spun asta fara nici o urma de ipocrizie...desi nu mereu mainile voastre sunt inmanusate in catifea...sufletul vostru este mai stralucitor ca diamantul si mai frumos ca orice rasarit de soare....Va multumesc ca existati ca OAMENI si ca sprijin moral si ca exist pentru voi ca OM si ca existenta impartasita...

nume spune:

Enina...go for it! Mie imi pare ca incerci sa te justifici, tie insati. Daca ai nevoie de justificari nu e-n regula. Altfel, ce conteaza, pe bune?! N-a mers nimeni 38 de ani in pantofii tai.
E povestea extraordinara, sentimentele sincere si de netagaduit?! Simti ca-l iubesti si iti asumi, el isi asuma, ce mai stati pe ganduri?! Puteti sa luati totul de la capat in numele unui sentiment puternic, mi se pare laudabil si frumos. Luati amandoi lumea in piept de la zero; mai vedeti dup-aia...
Daca nu e asa, daca ai dubii si ancorezi in concret, in detalii (sot, nevasta, partaje complicate, norme morale etc) inseamna ca poezia nu e asa mare...ca nu ti-ai pierdut capul...ca e o alta relatie ca cele avute in pauzele conjugale(dac-am inteles corect).
Dubiile astea o sa faca umbra unei eventuale viitoare relatii...
Spune-i ca-l iubesti si ca urmare vrei sa-ti lasi sotul si sa incepi o viata noua cu el, ca lasi totul in urma fara pareri de rau; vezi ce-ti zice. Cred ca e mai relevant decat orice parere a noastra. Daca vrea sa amanati, ai grija, adica sa nu amane mai mult de un an jumate; cam asta-i termenul cand sentimentele puternice devin rationale.
Te rog posteaza ce-a zis. Sunt foarte curioasa.
Succes!
Nume

spic de grau spune:

quote:
Originally posted by cataghe

Eu sper sa iti raspunda un psiholog de profesie, pt ca chestiunea asta cu indragosteala pacientei de medicul ei e un capitol intreg in psihologie din cate stiu eu, se numeste "transfer de afectivitate" sau asa ceva, sper sa nu vb prostii. Nu incerc sa iti minimalizez problema, dar ar fi interesant de vazut ce zice un psiholog de toata povestea.

In alta ordine de idei, nu vreau sa te dezamagesc, dar daca nu ai auzit tu despre alte eventuale aventuri, nu inseamna ca nu exista. Nu stiu de ce, imi vine cam greu sa cred ca o persoana de varsta si pozitia celui descris de tine are o prima aventura la 54 de ani... hm!

_
"Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti."
(Mircea Cartarescu)

Si eu zic la fel - transfer de afectivitate. Iar el ca medic ar fi trebuit sa isi dea seama.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

Sã nu crezi tot ce auzi
Sã nu faci tot ce poti
Sã nu spui tot ce stii
Sã nu dai tot ce ai.".
(Parintele Paisie Olaru)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/3;10722;47;1;0/c/-0.5/t/-12/k/5275/weight.png

nume spune:

Fetelor, nu e transfer afectiv. Transferul afectiv se refera la comunicarea dintre client si psiholog, la incarcarea afectiva pe care o manifesta pacientul cand vorbeste cu doctorul(terapeutul) si care de fapt se adreseaza persoanelor anterior cunoscute de client( iubit/a, parinte, profesor etc). Nu sunt psiholog dar imi aduc aminte din facultate...sper ca nu gresesc.
Proiectia e altceva si cred ca toate am trecut prin asta cand ne-am indragostit, eu cel putin l-am investit pe iubitul meu cu toate calitatile din lume, am vazut in ``el`` idealul ...de fiecare data. Da` nu cred ca-i ceva rau in asta.
Enina, de fapt de ce crezi ca iubirea ta e imposibila? Adica din moment ce e posibila? Imposibila in sensul de interzisa? De cine?

Imi pare dulce si inocent ca simti nevoia sa vorbesti despre iubirea ta si cred ca ar trebui sa fii fericita ca poti sa ai sentimente asa de puternice, ca ai cu cine sa le impartasesti. Cat poate dura?!...un timp...cat rezista un oarece mister. Cand el o sa devina previzibil o sa fie ...casatorie...care poate fi buna...cam cea pe care o ai.

Cat despre care e rostul nostru in lume, nu cred ca ``el`` ar putea fi rostul meu. Cred ca rostul sta in detaliile de zi cu zi, in echilibru.
Parerea mea :)

nume

iepumic spune:

enina, tu esti o persoana deosebita, cu o cultura si o deschidere sufleteasca iesite din comun, cu puterea de a isi analiza, intelege si accepta propriile trairi....lucrurile astea sunt subliniate de fiecare rand, cuvant pe care il scrii...asta "off-topic", nu am putut sa nu remarc...si cred ca raspunsul la intrebarile tale sta tocmai in analiza profunda a personalitatii tale.

Iepumic
Pozici cu Iepi-Mici
Noi pozici cu Iepi-Mici

All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL.

spic de grau spune:

Am citit doar postarile autoarei. Si ma intreb un lucru - sotia medicului, exista nu-i asa?! De ce nimeni nu zice nimic de ea? Ea nu conteaza? Poate are si ea sentimente..poate e o femeie la fel de cultivata si sensibila care nici macar nu stie ce i se pregateste.

Imi pare rau ptr toti cei 4 implicati in povestea asta.

Imi pare rau ptr autoarea subiectului, care sufera si e frustrata de faptul ca Dumnezeu nu i-a dat bucuria de a fi mama. Dumnezeu le aranjeaza pe toate, asa cum e mai bine. Iar noi suntem neputinciosi in fata Vointei LUI.
Te intreb un singur lucru - de ce nu ai incercat sa adopti un copilas? Sunt atatia nefericiti pe lumea asta!
12 ani de tratamente, cnd puteai deja sa fi mama de atata amar de timp!

Nu stiu care e relatia intre tine si sotul tau. Presupun ca si stresul tratamentelor si esecurilor si-au spus cuvantul.
Cnd v-ati casatorit va iubeati? El poate avea copii? Presupun ca si el isi doreste copii... Ti-a spus vreodata cat sufera din cauza asta?

Ce se intampla intre tine si sotul tau... si medic - e rezultatul frustrarilor acumulate, lipsei de comunicare intre tine si sotul tau... si a faptului ca ai permis sa se intample toate astea. (imi pare rau, suna dur..dar asta e parerea mea)
Daca tineai la sotul tau, la casnicia ta - cnd simteai ca pierzi pedalele, schimbai medicul. Inteleg ca ai bani, deci eventual iti puteai permite sa faci un tratament in strainatate. Nu cred ca exista un singur medic competent in toata lumea asta.

Poate nici medicul nu e 100% fericit in relatia pe care o are. Poate il atragi ptr ca esti mai tanara decat sotia lui. Despre relatia pe care o are el cu sotia lui nu spui nimic deci din pct meu de vedere, e incorect sa spunem: "Du-te, traieste-ti fericirea! Doar asta conteaza!". Ptr ca nu stim nimic.

Iar tu intrebi: "iubire imposibila?"... Stii cum se spune: nimic nu e imposibil pe lumea asta. Moral..imoral.. asta doar tu o stii.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)