Va mai ganditi la prima dragoste ?

ana_maria222 spune:

quote:

---

Originally posted by sofia_misicu

Eu am avut doar doua mari iubiri. Prima a fost adolescentina insa extrem de pasionala. Am suferit mult si tare dupa despartire si ca mijloc de vindecare purtam dialoguri imaginare cu el. Asta pentru ca nu am avut ceea ce se cheama "closure". Ani in sir imi imaginam ca o sa purtam in sfarsit acea discutie. Si fiindca m-am obisnuit sa am un partener de discutie pe placul meu, si acum imi "dezbat" problemele cu el si e un exercitiu foarte bun de vindecare. De gandit la perioada de iubire ma gandesc cand evoc amintiri legate de un loc, de o perioada din viata mea si intotdeauna o fac cu placere si drag. Totusi cand il revad pe el in carne si oase, sunt dezamagita ca nu e ca cel din "dicutiile" mele.
Am facut multe greseli dupa despartirea cu prima iubire din disperare si pasiune iar acum, cand spun pa pa si celei de-a doua iubiri, mi-am jurat sa nu le repet. Si e mai bine. Ma simt stapana pe mine.

In concluzie, ma gandesc des la prima iubire. Poate si pentru ca sunt genul de om care accepta greu sa uite pe cineva pe care l-a consierat "the one". E ca si cum ai accepta faptul ca alegerile tale sunt niste greseli.


Nuka si Mama la Nuka

---

parca ai fi descris situatia mea!!!

"Pentru Barbye, una dintre noi- trebuie sa ajuti!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

ZIUA MEA

Pozeeee

Mancarica

prettysunshine spune:

Ma gandesc cel putin de vreo 20 de ori pe zi,chiar si daca nu vreau s-o fac,pentru ca sunt maritata cu prima mea dragoste

Poze

One Stone is Enough to Break a Glass. One Sentence is Enough to Break a Heart.One Second is Enough to Fall in Love and One Misunderstanding is Sufficient to Break Friendship.

Lorenza spune:

Prima dragoste este cea actuala(sotul meu),restul au fost doar hormonii,nu se compara cu ce e acum,chiar daca atunci mi se parea ca sunt indragostita!

Catusha spune:

Eu consider ca sint ceea ce sint astazi ca femeie datorita (sau din cauza, depinde de caz...) barbatilor care au insemnat ceva in viata mea la un moment dat. Fapt pentru care le multumesc. De la fiecare am invatat cite ceva (spre exemplu cum sa nu fie urmatorul prieten?)

Ideea e ca fiecare sta in cite un sertar in amintirea mea, nu ma deranjeaza nici unul, nu am regrete, iar daca ar fi dupa mine nu as traversa strada daca ne-am intilni intimplator. Nu ma bintuie nici o fantoma. Am inteles ca pe unii din ei i-ar bintui fantoma mea, dar eu n-am nici o vina, va jur.

Catusha, de 2 X mamica

annita72 spune:

quote:

---

Originally posted by mariana_1976

Constient,deloc.Ceea ce mi se pare ciudat este ca uneori il mai visez desi au trecut peste 16 ani de atunci,m-am casatorit de peste 10 si sintem fericiti impreuna cu actualul sot.Ce ti-e si cu subconstientul asta!

Mariana 15+
mama de Monica, Matei si Markus

---

Si mie mi se intampla! Si ma trezesc cu un sentiment tare placut. Dar, doar atat, ca oricum nu ne-am mai vazut de mai bine de 10 ani, cred.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ileanastama/my_photos

roxana1974 spune:

da, ma gandesc, cu tristete, amaraciune, nostalgie...mi-e un dor imens cateodata si asta pentru ca vorba sofiei, n-a existat un "closure" apoi imi trece, dar nu dispare niciodata "de tot" dorul acela si sunt mai bine de 10 ani de cand nu ne-am vazut

---

No, vidiazni!

ligeea spune:

Eram atat de copii amandoi, nu era ,,era asta in care ii sppui prietenei ,,ce p...mea vreisi dupa aia o iei de gat si-o pupi.
A-ti citit Panza de paianjen a Cellei Serghi ?Asa am simtit si eu aproape 12 ani. ca sunt fericita alaturi de sot , ca am o viata implinita dar ca ...nu e la fel.
L-am intalnit (culmea )dupa ce am nascut , eram cu Piticul in parc cu caruciorul si el cu nevasta ci cu copilul lor. Mi-a cazut fata .
Am vorbit o gramada , si dupa ce ne-am despartit mi-am dat seama ca iubeam (inca ) o iulzie. O fantoma care nu avea nici o legatura cu persoana reala care era el, ca eu ii facusem o aureola de Don juan pe care n-o merita .Am realizat ca dragostea mea de la 16 ani era doar o iluzie .
Mi-a spus unde lucreaza si peste cateva luni _cand aratam super , mi-am tras niste jeansi mulati si o camasa , pantofi inalti , ochelari(femme fatale )si mi-am facut drum pe la el pe la servici (Lucreaza la o firma de leasing ). Mi-a facut o mare placere sa-i vad gura cascata si m-am convins ca sunt o ,,adevarata

ligeea spune:

Scuze pt. greseli, unele de ortografie...faceam 3 lucruri deodata si n-am decat 2 emisfere cerebrale, ce Dumnezeu

lizy spune:

In acest moment nu ma mai gandesc la el.A fost o perioada destul de lunga, dupa ce ne-am despartit, cand m-am gandit la el.Mai ales ca eu am vrut sa ne despartim si dupa aceea am regretat decizia asta. M-am si mutat in alt oras si nu l-am mai vazut. Au trecut multi ani de atunci si nu mai simt nimic pt.el.ASTA E VIATA !

Ana68 spune:

Da,imi mai amintesc uneori si sunt asa de fericitaaaaaa....Doamne ce fericita sunt,pentru ca soarta a vrut ca noi sa nu fim impreuna si ca ne-am despartit...ca sigur am fi ajuns la divort si o casnicie n-ar fi rezistat intre noi.
Cand ne-am despartit,eu aveam 20 de ani,el 22...Eu abia intrasem la servici,el ofiter de armata,proaspat absolvent de scoala militara.Dragoste mare si amor ghebos...planuri de viata,etc,etc,etc...Am aflat ulterior ca omu' lucra pe doua fronturi:unul la Cta,unde eram eu si unul la Braila,unde era viitoarea fosta nevasta.
Ma rog,soarta a facut ca dupa aproape 12 ani sa ne reintalnim si sa innodam cumva relatia rupta in trecut,el divortat si cu o fetita de 9 ani,eu vaduva si cu un baiat de 6 ani.Bine ca a fost asa .Innodatura a tinut fix 4 luni....si am tot sperat ca in relatia innodata mai exista un licar de speranta....De data asta eu am renuntat si mi-a trecut definitiv si irevocabil.Daca pana atunci oftam dupa prima mare dragoste din viata mea...reintalnirea nu a facut decat sa imi deschida ochii si sa vad dupa ce plangeam de fapt.Multumesc si acum lui Dumnezeu ca nu a fost sa fie!
Cum e si soarta omului.....!!!!!!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana