relatia mea

ruxij spune:

Draga Mamica Dulce,
Fetele ti-au raspuns foarte frumos si sunt de acord cu multe din ceea ce au spus ele. Prin urmare, ceea ce spun eu va fi cam ca o repetare a mesajelor anterioare.
Voiam sa spun ca, dupa parerea mea, primul an de casnicie este cel mai greu. Poate altzii cred altfel, dar mie asha mi s-a parut. Dureaza pana cand ne obisnuim sa traim in aceeasi casa cu altcineva, cu alte obiceiuri si nevoi. Burlacul care era sotzul tau inainte se obisnuise sa nu tzina seama decat de dorintzele lui. Stadiul de indragostitzi care nu locuiesc impreuna si care se vad si rar pe deasupra a creat probabil o imagine diferita si minunata relatziei dintre voi, iar acum trebuie sa faci fatza unei faze diferite. In plus, ai atatea stresuri suplimentare care se adauga peste problemele inerente inceputului unei casnicii. Mutarea intr-o tzara straina si un bebelushi. Ambele sunt pasi foarte, foarte mari si dificili care aduc schimbari majore in viatza ta. Sa le faci singura fatza, este extrem de greu si te intzeleg perfect pentru ca si eu am avut parte de toate acestea, dar pe rand, ceea ce a diminuat la o treime greutatzile. Eu sunt casatorita de 8 ani si in primul an m-am gandit cel mai des la despartzire. A fost cumva ca un soc, desi noi am fost prieteni timp de 5 ani inainte de casatorie si ne si vedeam des, dar am stat fiecare la noi acasa, nu am locuit niciodata impreuna. Doar intalniri, povestiri etc. Deodata, dupa doar cateva zile de la nunta, sotzul meu mi-a facut observatzie ca nu am intins cum trebuie cearsaful pe pat. Nu pot sa spun ce tragedie mi s-a parut a fi asta. Nu eram obisnuita cu astfel de observatzii, mi s-a parut jignitor si brutal, am plans f. mult. Dupa asta au urmat nenumarate astfel de tragedii. Si mie mi se parea zgarcit, desi nu e neamtz si cate alte neajunsuri nu ii mai gaseam. Plangeam des si aveam impresia ca am gresit cu aceasta casnicie. Cu ajutorul in casa s-a intamplat asa. In weekend plecam la piatza impreuna, sa nu car singura sacosele, dar de regula ne apuca ora 2 pana ajungeam la piatza si nu mai gaseam nici paine nici nimic pe piatza. Pentru ca el se trezea tarziu si o lalaia timp de inca cateva ore. Asha ca dupa o vreme am renuntzat si ma trezeam si caram singura sacosele, iar cand ma intorceam el de-abia se trezea. Ma ajuta la curatzenie, dadea cu aspiratorul. Dar dura o zi intreaga. Dadea intr-o camera apoi se uita la televizor doua ore, apoi pe hol si tot asha, casa mea era vraiste si aspiratorul in mijlocul drumului pana seara. Asha ca am renuntzat si la acest ajutor si faceam singura curatzenie. Singurul lucru care ii ramasese era sa ishi spele lenjeria si sosetele si sa duca gunoiul. Eram foarte incantata pana la urma si de astea. In orice caz, nu am considerat munca in casa o corvoada, o faceam de placere, pentru ca imi era drag sa am casa curata si imi place sa gatesc. Daca nu mi-ar fi placut, nu as fi facut si gata.
Ma rog, primul an a trecut si sa stii ca situatzia s-a imbunatatzit din ce in ce mai mult, nici eu nu m-am mai suparat din orice si acum chiar ca sunt o dura... Cred ca daca ai rabdare si incerci desigur sa ii si spui ce nu itzi place, ca sa mai obtzii si tu ceea ce itzi trebuie, vei vedea ca in timp totul va fi diferit, dar va fi greu un an-doi. Foarte foarte multzi barbatzi sunt egoisti. M-as fi asteptat la gestul cu patura si de la sotzul meu si i-am spus despre tine si n-a negat ca el n-ar fi in stare de asa ceva. Ei se gandesc in primul rand la confortul lor, iar plansul unui copil ii deranjeaza pe multzi, nu i-o lua chiar in nume de rau, accepta ca pe o realitate si incearca sa obtzii si tu pentru tine cat potzi, dar nu pune la suflet prea mult. Nu cred ca inseamna ca nu il iubeste pe Marc.
Nici sotzul meu nu i-a dat niciodata sa pape lui Bogdanel. A schimbat multe scutece si ii face baie zilnic. Cu mancatul. nu voia sa se murdareasca cand bb dadea aerul afara si ii era frica sa nu se inece. De aia a ramas asha si in ziua de azi, desi bb nu mai e asha de mititel ca sa regurgiteze, dar tot "messy" e, ca e copil.
Ar fi tare bine daca ti-ai putea gasi o prietena, esti prea singura si cu toate pe capul tau. Nu sunt romani prin zona? Sunt convinsa ca trebuie sa fie, dar nu stiu cum i-ai putea gasi. Eu daca nu intalneam romani aici de cand am venit, poate as fi ajuns la balamuc, nu pot sa itzi spun in cuvinte cat de mult m-a ajutat sa gasesc o familie aici cu care puteam vorbi si ma intalni zilnic, mai ales ca eu am venit absolut singura aici la inceput. Sunt convinsa ca si pe tine te-ar ajuta.
Cand va mai creste bb, va fi diferit, vei avea mai multa libertate, acum esti inchisa in casa, fara bani, e greu, foarte greu, dar gandeste=te ca e temporar, o sa treaca, situatzia se va schimba.
In final, imi cer scuze ca am scris un mesaj atat de lung, m-a impresionat si m-am regasit in multe partzi din povestea ta.

Numai bine si bucurii!

Ruxi

parpalak spune:

Dar, mamico dulce, ce se mai aude cu ghicitul? Ca ne facusesi praf! :)

maryam spune:

Eu sunt o fire cam...nerabdatoare, am mai spus-o , atunci cand vreau ceva parca sunt nebuna (indiferent despre ce e vorba!), pana nu e gata nimic nu-mi mai pare normal.Exact opusul meu este sotul meu , un om a carui rabdare si cumpatare pot intra in Cartea Recordurilor, poate tocmai de aceea uneori simt ca suntem atat de diferiti si mi-se pare ca sunt la capat de drum, insa cei mai rai dusmani ai sufletului sunt furia , neancrederea,...nerabdarea si probabil ca daca n-ar fi el care sa tina fraiele lucrurile ar lua-o razna.Asa ca poate este mai bine sa privim lucrurile si din punctul de vedere al celui de langa noi , s-ar putea sa descoperim ca totul este atat de diferit!!!!!!!!Ti-am scris asta pt. ca eu asta fac si chiar de nu reusesc mereu , macar...incerc.Numai bine!

Maryam

Flower spune:

Draga mea ,
Din ceea ce am citit , am tras concluzia ca dai dovada de foooaaarte multa intelegere si rabdare in relatia cu sotul tau. Faptul ca ai trecut , insa , atat de rapid de la o relatie la distanta , la casatorie si imediat la maternitate a dus la aceste tensiuni in cuplu. Poate ca ar fi trebuit sa mai asteptati putin pt. a va obisnui cu traiul in comun , cu ceea ce implica un cuplu - perioada asta de acomodare i-ar fi fost utila mai ales lui , care a trait atata timp singur , cu tabieturile lui ( din asta a rezultat egoismul de care , se pare , da dovada ). Copilul s-a nascut din dragostea voastra , deci responsabilitatile va revin in mod egal.
Si pe mine m-a speriat chestia cu paturica pe fata , da' se pare ca asta e stilul lor de a-si potoli copiii. Poate ca atunci cand Marc va creste si se va putea intelege cu el , va da dovada de mai multa atentie fata de copilas.
Din ceea ce ai scris tu + alte cazuri de care am auzit eu , tind sa cred ca strainii isi aduc sotii din Romania pt. a le transforma in femei in casa ( exista si destule exceptii , insa ). Imi cer scuze , dar intr-un fel confirmi si tu aceasta regula. Singurul lucru care te face fericita non-stop e minunea aceea mica , adica Marc. Sa dea Dumnezeu sa isi schimbe atitudinea fata de tine si copil pentru ca , sincer , nu te vad rezistand pana la adanci batraneti alaturi de el , chiar daca dragostea ta e mare acum. ( Ba poate ca singurul lucru care te-ar putea face sa rezisti este baietelul ). Iar daca tot te iubeste precum spui , cred ca o sa-ti fie mai usor sa-l faci sa-ti arate dragostea lui pentru voi decat sa i-o sadesti in suflet. Bine ca acolo exista deja samanta care a dat rod ... Ei hai c-o dau in poezie de-acuma !
Iti doresc sa iti gasesti fericirea si implinirea la care ai visat , alaturi de sotul tau pe care il iubesti asa de mult !
Multa sanatate , putere si numai bucurii !
Floriana