M-am hotarat......adoptie(39)

Rozi spune:

Super, Aiuras! Uite ca munca ta de explicatii, de lamuriri, nu a fost in zadar, ai facut o treaba extraordinara, bravo!

Liliana, nu ne povestesti si noua despre "studentii" tai? Eu stau cu urechile ciulite M-am amuzat si eu vazand pozele... pt ca, fotografiati doar piticii, par uriasi, nu intelegi cum de ai avut asa inima sa le dai ghiozdane asa mari . Cand o vezi insa pe Laura pe langa voi, si mai ales pe David langa Laura, incepi sa realizezi adevaratele dimensiuni... . Sunt frumosi si inca se mai fac Sa va fie sanatosi!!

Cine se ofera sa faca un pic de munca patriotica? si sa adune intr-un subiect toate povestirile fetelor care au inceput sa le spuna puilor ca sunt adoptati. Subiectul sa aiba un nume clar "cum le spunem" - sa fie acolo si opinii si sfaturi, tot ce ne-ar putea folosi. Eu din pacate nu am timp, dar am mare nevoie sa (re)citesc tot ce s-a scris pe tema asta.

Sa va zic si de ce: am inceput sa fac exercitii despre cum sa-i spun. Voi stiti (sau aflati acum) ca eu nu am nici cel mai mic talent la inventat povesti (de-asta o invidiez pe Qsar - oare ce mai face?!) Ieri seara mi-a cerut "povestea" dinainte de culcare. Ii place aceea cu "A fost odata un baietel mic, pe care il chema Victor" Nu stiu cum, mi-a venit in cap ca lui ii place sa se ascunda si sa ne strige sa-l "cautam" (adica isi pune mainile la ochi si crede ca nu-l vedem ). Ei, si vorbeam pe masura ce gandeam: "A fost odata un baietel mic, pe care il chema Victor. Cand era el mic, mic de tot, de abia se vedea, vroia sa se joace cu mami si tati si s-a ascuns in burta unei tanti. Mami si tati il strigau (asa facem acasa): "Viiiiiictor... undeeeee esti? Undeeee te-ai ascuns...?" si Victor tacea chitic si radea in sinea lui... Si pe urma i-a zis lu' nenea doctoru' (ca-l stie ) sa-l scoata de-acolo, si cand au venit mami si tati sa-l ia de la spital le-a facut: "bau!!" Si gata povestea ca n-am mai stiut ce sa-i zic

mimsi spune:

Salutare!
Multumesc de incurajari . A plecat de 10 minute, acum ma incearca un plans dar voi fi tare. Bineinteles ca ii va fi bine, vor fi 6 persoane care ii vor sta la dispozitie ca s-o distreze. Din pacate nu merge la tara ci la etajul 6 dintr-un bloc, dar mai exista prin apropiere si o curte care chiar daca n-are animalutze e buna de explorat. Eu sunt viteaza si abia astept sa merg sa recuperez copilul.

Liliana - felicitari pentru boboceii tai, mama ce mari s-au facut! Nu, niciodata nu e prea tarziu

Deja la temele despre adoptie dezbatute in mass media incep sa fac alergie, mi se contureaza din ce in ce mai clar ca exista un interes pentru a nu se face ceea ce ar trebui de bun simt sa se faca, e un subiect dureros care NU SE VREA a fi rezolvat. Asta e parerea mea si de felul meu nu sunt o tipa nici pesimista, nici cu un dezvoltat simt al persecutiei. Este trist ce se intampla si mai trist atat pentru copilasi cat si pentru acei care isi doresc sa le fie parinti. Mi s-ar parea mai cinstit sa se spuna ca in Ro adoptia este interzisa, decat sa fie asa cum e acum, o situatie care nu da nici o sansa niciuneia dintre parti.

Mimsi si Alexia(10.09.2005)

daphnyie spune:

[quote]Originally posted by Rozi


"Cine se ofera sa faca un pic de munca patriotica? si sa adune intr-un subiect toate povestirile fetelor care au inceput sa le spuna puilor ca sunt adoptati. Subiectul sa aiba un nume clar "cum le spunem" - sa fie acolo si opinii si sfaturi, tot ce ne-ar putea folosi. Eu din pacate nu am timp, dar am mare nevoie sa (re)citesc tot ce s-a scris pe tema asta."


Ce bine ar fi sa fie un astfel de subiect. Trebuie sa fim pregatite si pentru pasii urmatori, incheierea adoptiei e doar primul hop pe care il avem de trecut.
Rozi, imi place povestea pe care i-ai spus-o lui Victoras, e simpla si adevarata, si fiecare cred ca putem (trebuie) inventa astfel de povestioare tinand cont de ceea ce ii place copilului sa faca, sa se joace.

valiburu spune:

quote:

---

Originally posted by irina_g

Mai vin si eu si povestesc ceva (off-topic)
la ProTV (parca) a fost o stire despre o maternala care avea in grija 2 copi. Unul din ei (o fetita) a fost adusa la spitalul din localitate cu lovituri de batz, vreo 30. Copilul i-a fost luat maternalei si a fost dus intr-un centru de plasament si cu aceasta ocazie i s-a luat si baietelul pe care il mai avea in grija. Baietelul va ramane tot in centru de plasament.
Ma intreb si eu acum
De ce pe noi, cele care vrem sa adoptam, sa aducem dragoste, fericire, zimbetul pe buzele unui copil si mai ales liniste sufleteasca, ne testeaza psihologii de ne rup iar maternalii, fac un curs de 3 sapt in urma caruia primesc de la stat un copil pe carw il bat (nu topti maternalii, doar unii .
Oare madam Bertzi ce face de fapt?
Nu era mai bine sa ajute o familie care doreste un copil sa ofere dragoste acelui copil decat sa il dea pe mina unei maternale care se poarta asa.
Colac peste pupaza, cica se va discuta daca sa faca reclamatie si la politie. S-ar putea sa fie nevoie doar sa ii retraga atestatul.
Pai asemenea om merita sa stea putin in puscarie dupa fapta lui.
Hai ca v-am facut capul mare. Sper sa nu dati cu pietre in mine pentru ca mi-am spus o parere. Imi ajung pietrele de data trecuta (prietenii stiu de ce...)
va pupic pe toate.

Irina si Mihai

---

ziua buna tuturor,
Irina probleme apar peste tot, chiar si in cazul nostru al celor care am adoptat. Poate procedura este mai grea in cazul nostru, dar este de durata daca putem spune asa. Pe cand asis maternali cresc o perioada copilul si apoi se trezesc cu el luat de catre cineva in adoptie. Si am intalnit cazuri in care copii sunt maricei si formati in centre de plasament si greu ii poti schimba. Dar chiar astazi au venit cei de la dpc in vizita post-adoptie (nu pt prima data)si ne intrebau despre copil, daca sunt probleme, sau daca s-a integrat bine in familie, cu bunici si cu verisori...etc. Noi eram mirati de ce intreaba si ne-a spus ca post adoptie este mai greu, sunt cazuri cand parintii se despart, sau copilul este batut des, sau moare unul din parintii adoptivi si lucrurile se agraveaza. Lucrurile nu sunt asa de simple nici in cazul adoptiei. Dar eu ii multumesc lui Dumnezeu pt ceea ce am primit pana acum....

valiburu&iustin

mi-ha spune:

Sustin propunerea lui Daphnyie!

daphnyie spune:

Propunerea a fost lui Rozi, si eu sunt intr-u totul de acord cu ea

edit : insa nu ma pricep cum trebuie facut subiectul

florypop spune:

V-am pus niste poze cu piticii la mine in album dar zice ca nu sunt inca aprobate. Habar nu am ce inseamna...

Pe yahoo nu le pot pune pentru ca sunt la serv si avem restrictii.

Pupici,

Flory si Andrei si Rares

aissa spune:

Nu merge albumul Flory. Asta de pe DC, e defect.

Cristina si ghighiloi

Mmmaria spune:

Subscriu si eu la propunerea lui Rozi (de ce spui ca nu ai talent ca mie in veci nu mi-ar fi venit astfel de idei!!).
In plus, ne-am mai regasi pe un subiect comun, ca (sa nu se supere nimeni) eu una nu m-am acomodat pe la alte subiecte si imi cam place gashka asta.
Liliana, sa-ti traisca ghiozdanele! Tu cum te-ai simitit (ca sigur nu ti-a fost tocmai usor)?

liliana csaki spune:

Mie mi-a venit sa plang la fiecare, in prima zi, realizez ca ei cresc mai repede decat mi-as dori.David mai bocea dupa mine in jurul pranzului, cand ajungeam sa-l iau izbucnea in lacrimi din nou si-mi zicea "mi-a fost doi de tine" sau "mami, de cand nu te-am vazut!". Acum e deja mai bine, mai bazaie dimineata ca vrea sa stau si eu, altfel cica se "shupaia" dar ii trece repede. A invatat formulele de salut si culorile in germana, ieri i-a invatat sa si numere si imi zicea acasa "hai sa 'punem aia cu fir, funf"(am scris fonetic), adica sa numaram. Azi dimineata imi arata o omida de hartie pe perete si educatoarea l-a intrebat cum se zice in germana si culmea ca a tinut minte si-a zis, apoi a inceput sa zica ce culori au inelele din care era facuta. Sunt fantastici copiii astia, creierasul ala mic e ca un burete, absoarbe tot. Faza cea mai faina a fost insa dupa doua zile de gradi. Eu vorbeam cu cineva la tel. si cum el e dispus intotdeauna sa palavrageasca, mi-a cerut telefonul si-a inceput sa se converseze. D-na l-a intrebat daca stie cum se spune buna ziua in germana si el f. serios ii raspunde ca "buna ziua in ge'mana, asa se 'pune", d-na insista si el usor enervat ii zice "tu nu-ntelegi?, buna ziua in ge'mana, asa se 'pune" si gesticula semnificativ. Acum, daca asa stia copilul asta e! Alta, a tot auzit el ca uneori te adresezi cu dumneavoastra altora, dar pt. ca n-a priceput exact contextul sau poate-i place cum suna imi mai zice mie uneori prin casa "dumneavoa't'a, v'eau apa" sau "dumneavoa't'a, v'eau sa ma culc cu tine", evident ca ma pufneste rasul de fiecare data.
Laura, e incantata(deocamdata) de scoala, o place f. mult pe d-na "ca asa-i mami ca e draguta?", o intreaba in fiecare zi cand le da teme(o sa vada ea pe urma) si mai ales e incantata de celebrul corn cu lapte. Fetelor, m-am crucit, ea care-i o mofturoasa acasa si-n veci n-ar manca gol cornul ala, laptele il bea doar cu miere sau ciocolata, rar simplu, vine in fiecare zi cu pachetul intact acasa si-mi zice "mami, stii ce bun e cornul ala? si nici macar nu e cu ciocolata", si laptele e la fel de bun. Trebuie sa multumesc din inima partidului pt. programul cu laptele si cornul ca uite-asa mananca si fiica-mea ceva, macar deocamdata.
Rozi, nu rade de ghiozdanele lor, sa-i vezi ce constiinciosi si le pun dimineata in spate si pleaca pana la masina, apoi la fel din masina pana in clasa. Laura e fericita ca n-are nimeni ghiozdan ca al ei iar piticul vroia si el neaparat, asa ca a primit.