3 ani - plange din orice

Fetita mea mai mare are 3 ani si plange din orice. Cam de 6-7 ori pe zi, poate si mai mult. Din orice inseamna ca nu suporta nici cea mai mica observatie, nu suporta sa fie contrazisa, nu suporta sa i se spuna nu. Daca pateste asa ceva, incepe sa planga, iese din camera alergand, se duce la ea in camera - adica oricum, se indeparteaza de noi - si se pune pe plans.

Un motiv foarte des intalnit este ca ii facem observatie sa nu tina degetul in gura. Este dependenta de el si incercam sa o dezvatam, dar nu reusim nici cum. Poate nu am fost nici foarte consecventi, ba o lasam, ba nu, multa lume ne-a spus sa nu o fortam sa renunte la el pentru ca o va face singura cand va fi pregatita. Povestesc de asta cu degetul desi este oarecum separat pentru ca mi se pare ca are legatura, mai ales ca degetul escaladeaza situatia. Adica, ea plange si isi baga degetul in gura sa se linisteasca, iar noi venim cu o noua morala, de a nu baga degetul in gura.

Eu cred ca nu ii facem morala prea usor, adica exagerat de mult, dar poate sunt subiectiva. Nu stiu de ce apeleaza la plans pentru ca niciodata nu am cedat la asa ceva.

Am incercat metoda cu explicatia, dar in general este prea nervoasa ca sa asculte. Am incercat cu ignoratul dar nu se opreste, decat foarte rar, plus ca mi se pare cam criminal sa o las sa planga singura atata timp, mi-e teama sa nu se simta neglijata. De cateva ori, fara sa vreau, am mai si tipat la ea (eu sau sotzul) si recunosc ca i-am scapat si cate o palma ceea ce sunt convinsa ca nu e bine. Dar nu stiu ce sa mai fac.

Mama spune ca e rasfatata. Poate ca e, si eu fiind in interiorul problemei nu realizez. Dar repet, niciodata nu am cedat la plans, nu am schimbat o regula deja stabilita.

Mai este si surioara care are doua luni. Stefania plangea dinainte, inca de cand eram insarcinata, asa ca nu stiu daca are legatura sau nu. Sunt convinsa ca nu intelege de ce cand plange Sofia este luata in brate, iar cand plange ea i se face morala. I-am explicat ca cealalta este mica si nu stie sa se exprime altfel, dar nu stiu daca a ajutat.

Altfel relatia cu surioara este exact ceea ce mi-am dorit, o adora, o pupa, o mangaie, alearga la ea cand plange, imi povesteste de ea. Nu vad nici un fel de semnal de respingere, nici cel mai mic, nici o afirmatie de genul "du-o de unde ai luat-o". Asa ca daca este gelozie, este inconstienta...

Nu stiu ce sa mai fac, cum sa mai abordez problema. Nu am vazut nici un copil sa planga atat. Sper ca am reusit sa conturez un tablou cat de cat complet si astept orice sfat, poate ati trecut prin ceva similar...

buli spune:

buna

am trecut si noi prin faze din astea cu Matei (2 ani si 8 luni). n-au fost insa chiar asa cum povestesti tu.

n-au mers abordarile serioase, asa ca am incercat ceva ... mai altfel.

cind incepea sa plinga fara motiv mergeam la el si il luam in brate si incepeam sa ridem si sa glumim cu el. aaa .... esti suparat ca ti-am interzis cutare? si cam cit esti de suparat? cam asa? si pac o gidileala pe burta sau un pupic gidilicios. apoi deviam totul in joaca si in gluma, pastrind insa interdictia initiala.

am facut asta pentru ca mi s-a parut ca uneori face prostii numai pt. ca se simtea neglijat. in opinia mea nu ar fi avut motive, dar m-am gindit ca poate opinia mea nu coincide cu a lui :)

iar alteori chiar l-am luat in brate si i-am spus ca il iubesc mult si nu-i cazul sa faca aiureli numai ca sa-l bag in seama. exact asa.
ca sa creez ceva diversiuni mai bagam de la mine niste cuvinte care ii atrageau atentia si le repetam impreuna ca sa avem de ce ride. de ex: brambureala, balamuc, ciuciu, piropopircanita.

nu stiu cum sa explic destul de clar. incercam sa-i schimb directia, ca sa zic asa.
la noi au mers astea

aiuras spune:

Si fetita noastra de trei ani incearca sa isi dobandeasca libertatea si autonomia prin planset sau ton plangacios. Poate de mai mult de 7 ori pe zi plange pentru ca are foaaarte multe idei crete si multa-multa incapatanare si personalitate. O las sa se linisteasca, dupa ce ii explic, si am observat ca incearca ce incearca si se opreste din plans dupa care, vine si imi explica de ce nu avea voie. Teoria este partea ai tare, ca practica...Totul este sa fiti consecventi si sa nu cedati la lamentari.
Ii spun mereu ca o iubesc si fara sa se jeleasca dar ca daca vrea neparat sa planga nu are decat sa planga in camera ei si cand se linisteste o astept in sufragerie la alte activitati.
Kehleyr eu cred ca la voi compartamentul varstei este accentuat si de gelozie.
Poate suge si plange asa cum face bebelusul. Si daca pe BB il bagati mai mult in seama cand scnaceste, atunci vrea si ea atentie mai multa cand plange.
Este un fel de regresie si cred ca cel mai bine il tratati explicandu-i complice ca nu este nicio scofala ca BB plange si suge pentru ca altceva nu stie, mai glumiti asa pe seama lui BB ca sa se simta si ea importanta. Nu uita sa ii spui ca si pe ea cand era mica o tratati la fel ca pe BB, " nu iti mai amintesti cand erai BB ca ..."
Atitudinea ei la aparitia unui BB putea sa fie ori regresia , ori sa se comporte ca un adult-mamica. Pentru acest comportament este prea mica.
Copii pana pe la 4-5 ani sunt foarte buni telepati, chiar vizionari spun unii in plus am mai citit ca multi dintre copii stiau de faptul ca mama este insarcinata chiar dinaintea mamei si c aunele mame cu mai multi copii stiau ca sunt insarcinate de cum il vedeau pe cel mic ca incepe sa se poarte ca un BB. Interesant, nu crezi?

Kehleyr spune:

Buli foarte interesanta abordarea ta. Am sa incerc sa o aplic dsi este total contra temperamentului meu si al sotzului... Sper sa nu ma aleg cu suturi in burta ca de la fi-mea cam la asta ma astept .

Aiuras si pe mine ma obsedeaza ideea cu gelozia de care nici nu isi da seama. De asta si incerc sa ii explic ca la bb merge sa planga in timp ce la ea ma astept sa vorbeasca. Si ea intelege de ce a fost certata, nu asta e problema. Doar ca nu accepta ideea sa fie certata.

Mai astept pareri. O sa lipsesc cateva zile dar sa stiti ca la intoarcere va citesc cu interes .

Mirunaa spune:

Si noi ne confruntam cu aceeasi problema.La 3 ani si 2 luni plange mai din orice.Ca se loveste, ca nu vrea sa se spele pe manute cand vine de afara, ca se uita sora lui la el, ca a pus mana pe el sora lui, ca vrea una, ca vrea alta....(sora lui are aproape 14 ani si nu se inteleg deloc)
Uneori simt ca innebunesc.Ce fac?Depinde de situatii.Cand este posibil....fac ca el, cand nu, ma impun mai cu vorba buna mai cu cearta...
Si mai sper ca e doar o perioada si astept sa se faca maaaareeee

Toate cele bune!

liviupe30 spune:

Eu am propus o tema pe aceiasi problema numai ca fetita mea are 1.6 ani si de multe ori nu mai avem rabdare.Adevarul e ca nu prea ai solutii imediate pe aceasta problema.Noua am observat ca numai atunci cand o ii refuzam ceva care ei ii place tare mult ne face show-l de rigoare indiferent unde ne aflam.Si e penibil sa fi in tramvai sau in vreun moll si sa inceapa.Dar pentru inceput inceracam sa-i atragem atentia cu ceva fascinant pentru ea si apoi incercam sa vorbim cu ea poate o intelege ca nu e bine ce a facut.Asta e!Copii sunt cei mai buni speculanti de sentimente.Dar daca l-ati aduts pe lume tre sa incerci sa o faci bine pana la capat.Eu tot timpul imi spun ca ea nu are nici-o vina pentru ca nu ea a cerut sa vina pe lume.Deci incercati sa speculati si dv slabiciunile copilului.Tre sa cedeze la ceva!Numai bine!

parpalak spune:

Tanti aia de la gradi de la noi zice ca-i faza dintre 3 si 4 ani, cum ar veni faza doi de la temper tantrums, dupa care se fac cei mai dulci copii posibil. Cica trece la 6 ani cind intra la scoala si se fac iar cu atitudine

Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme

anamaria spune:

parerea mea: sigur aparitia Sofiei are o contributie la kestia asta! fie ca era doar in burtica, si mai ales dupa ce a aparut!
nici bogdan al meu nu a avut vreodata vreo pornire negativa fata de tudor, totusi a durat poate cateva luni/ 1 an pana cand a revenit oarecum la un comportament normal, dupa apartitia piticutzului! tot asa, facea tot felul de pozne, il certam si apoi plangea... cred ca ei asa simt ca ne atrag atentia!
eu am incercat, pana la urma, sa-l iau si pe el in brate cand plangea, chiar daca imi calcam pe inima pt ca nu era deloc didactic: il certam, el plangea si eu il luam in brate! doar ca am simtit ca asa o sa se lamureasca si el ca il iubim la fel de mult!


_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )

grecia 2006

DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!

tinatache spune:

si eu am aplicat aceeasi metoda: mergi la tine in camera si intoarce-te dupa ce termini de urlat. Cu amandoi. Numai ca a ta cea mica e prea mica pt asa ceva, eu as incerca si cu cea mare altceva. In cartea pe care o citesc eu acuma spune despre tehnica reflectarii sentimentelor: cand copilul plange, parintele incearca sa-i arate ce intelege perfect prin ce trece si sa-si exprime mai departe sentimentele: Ex: cupil: "nu te mai iubesc!" parinte: "nu ma mai iubesti?" adica sa repeti ce zice copilul cu intentia ca el sa spuna mai departe ce are de spus fara ca noi sa punem multe intrebari suplimentare. Daca vrea si are ceva de spus, cu siguranta o va face.
La treaba cu degetul si eu as mai lasa-o deocamdata, nu cred ca e momentul.
Hai sa-ti zic cum e la mine: fata e f plangacioasa, numai ca la ea plansul se declanseaza din frustarile jocului cu fratele: nu-si impart jucariile, ala o chinuie, o impinge, ii fura ceva, etc. Si vine la mine: cand am mintea limpede, o iau in brate si o las sa spuna ce vrea, cu conditia sa nu mai planga pt ca nu inteleg nimic. De regula nu ma bag intre ei, daca nu se inteleg le iau jucaria de tot. Daca sunt nervoasa/obosita, intai ii spun sa nu se mai miorlaie neincetat si apoi sa-si rezolve probl. si singura. Asta-i varianta nedorita.

Nu stiu cat te-am ajutat, daca plansul este declansat de o mustrare eu as lasa-o in camera ei pana isi revine. Timpul pana isi revine se va scurta. Daca plange din alte motive, as lua-o in brate si as asculta-o. Cat despre bb, poate o luati impreuna in brate si "descoperiti" impreuna motivul pt care a plans. Eu una nu am aplicat si nici nu sunt de acord cu "el/ea e mai mare si de aia..." sau "el/ea e mai mic/a si de aia...". Arata-i ca reactia ta e la fel daca amandoua plang pt ca au un necaz.


PS: spui ca nu reactionezi la plansete si nu stii de ce aplica: daca nu ai reactiona, nu ar mai aplica. De fapt singura spui ca nu o lasi sa planga singura in camera ei la nersfarsit, deci ea stie ca la un moment dat ai sa cedezi si vii la ea.

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius