Stop for a minute!

Sper sa nu ma certati si sa intelegeti de ce am postat aici si nu la Zona Artelor, fiind totusi vorba de niste versuri.
Versuri ce nu sunt deloc vesele, dimpotriva(cosiderati-va avertzate, asadar).
In schimb, sunt foarte frumoase(daca-mi plac mie )si sper sa nu le intristeze si mai mult pe cele care acum trec printr-un moment mai greu intr-o relatie sau pe cele care incearca sa le ajute.
Vreau doar sa le opreasca putin din drum pe cele carora le este greu, sa lase deoparte ura si incrancenarea care-si itesc repede capetele cand apare o criza conjugala si sa-si aduca aminte de inceput, cand era altfel si muuuult mai bine.
Adica o alta abordare a problemei, meeei, dintr-un unghi mai sensibil!
Daca ma mai explic mult, chiar ca nu mai intelegeti nimic.
Asadar, nu ci !


In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi.
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad,
Ma-mpiedic de o lacrima si cad.
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis,
Ca biata cifra doi s-a sinucis.

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor.
Ce tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despartire peste tot.
Si se aude ca va fi mai greu
De cand vom fi departe, tu si eu.

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau
Ci ca sa sti in viscolul cainesc
Ca plec si mor si plang si te iubesc.

Si vrau sa-ti dau cu acte, inapoi
Dezastrul impartirilor la doi.
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant.


Daca v-au placut versurile, n-aveti decat a spune si va trimit imediat si la cantec.