In tara lui mura-n gura
Raspunsuri - Pagina 2
sofia_misicu spune:
PRINTUL MIORLAU
Intr-o imparatie cam ploioasa,
traiau un imparat si-o-mparateasa
ce-aveau cum se cuvine, si un print,
singur la parinti.
Printul era de sase anisori
si mioraia din noapte panan zori.
In loc de "vreau!" spunea "miorlau!"
si tot "miorlau!" pentru "nu vreau!"
(-N-am inteles! veti spune voi.
Ce-i asta, print? Sau e pisoi?
Te rugam sa nu-ti urmezi povestea
pana nu ne lamuresti acestea.
- Rabdare, dragii mei copii,
si singuri.)
Deci, cum spuneam cu printul miorlait
deloc nu era lesne de trait.
Cand i se aduceau bomboane -
el morlaia ca vrea baloane;
si-n loc de baloane
voia tromboane,
si-n loc de tromboane
voia bomboane
dar niste bomboane
cu gust de baloane
si-n care sa sufle ca-n niste tromboane!
Astfel de dulciuri - vai! - nu se gaseau...
si printul miorlaia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! - ca ploua-afara,
Miorlau! - c-afara-i soare;
Miorlau! -ca-i zi de lucru;
Miorlau! ca-i sarbatoare...
Parintii nu stiuau ce sa-i mai faca
-numai sa taca...
Ii aduceau in fiecare zi
o mie-o suta una jucarii:
caisori de lemn,
pusti de tras la semn
gume si creioane
rate dolofane
de celuloid,
si catei, si mate
si papusi semete,
cu ochi ce s-nchid
si iar se deschid...
Ah, dar printul nostru nu tacea de fel.
El voia ceva stiut numai de el:
ceva rotund, dar si patrat,
mai mult subtire, dar si lat,
bun si la spart si la mancat,
de o culoare
(nu stiu care),
dar nu acea pe care-o are...
Miorlau! - de ce e luna luna?
Miorlau! - friptura nu e bun!
Miorlau!- vreau sa mananc compot!
Nu vreau compot ca nu mai pot:
Miorlau! ca nu ma plac deloc!
De ce am nas si nu am cioc?
(Ei si pe urma, tine-te):
De ce-s cocosi cocosii?
De ce sunt rosile rosii
si vinetele vinete?
...Albi si imparatul, albi si-mparateasa.
De-atata miorlaiala, se-mbolnavise casa.
Canarii asurzira, cateii lesinara,
iar caii se mutara cu totu-n alta tara.
Bostanii si verzele
parasira gradinile.
Fugira gainile,
zburara si berzele.
Si se facu - pe cate stiu -
in jurul printului - pustiu.
...Doar matele sosira toate
cu cozile incarligate,
torcand de zor,
la printisor.
Sfarrr...sfarr...
Ce pisici
cu ochii mici!
Ce motani
nazdravani!
Si-ncepura sa-l atate,
miorlaind, motani si mate:
"Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu esti print,
Esti pisoi.
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, soareci vei manca!
Coltii tai vor sti sa roada
si-o sa-ti creasc-o coada - coada,
gheare - gheare
la picioare,
blana moale
pe spinare,
sfarrr... sfarr...
ochi ceacari
si mustati
si-o sa te feresti de bat
si de cei cu coltii rai,
de dulai si de potai..."
Atunci printisorul, de frica
sa nu se prefaca-n pisica,
uita de miorlaitul lui, fireste
si prinse sa vorbeasca omeneste.
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
"Acesta nu-i pisoi, ci e copil!"
Si foarte bosumflate fura ele
ca au putut astfel sa se insele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Sa va duceti imediat
si la mama si la tata,
sa le spuneti raspicat:
"Iubitii mei parinti, nu vreau
sa fiu si eu un print Miorlau!"
Nuka si Mama la Nuka
klato spune:
Multumesc!
Le-am salvat. Sper sa nu le mai pierd si cand voi avea o fetita, sa se bucure si ea cu poezii asa minunate.