se balbaie iar

Fetita mea are trei ani si jumatate, este un copil tare vesel si sociabil, ii place sa se joace cu alti copii, e foarte activa si voluntara, merge la gradinita de la 1 mai si ii place tare mult.

De o saptamana insa, a reinceput sa se balbaie destul de rau. Spun reinceput, pentru ca a mai avut un episod din asta intre 2 ani si 4 luni si 2 ani si 7 luni, dupa care a disparut complet. Acum nu mai e atat de rau ca anul trecut, in sensul ca nu pare sa mai depuna efort cand vorbeste si sa se chinuie sa rosteasca, Dar, oricum, lungeste mult vocalele la inceput de cuvinte, repeta silabe (ba-ba-balonul, c-c-cand, ma-ma-masa, etc). Nu face asta permanent, cand "citeste" singura din carti, spune povesti sau vorbeste cu papusile, vorbeste perfect fluent. Pana acum o saptamana, vorbea extraordinar de bine, de se mira toata lumea.

Noi am fost la mare o saptamana, apoi am lasat-o in continuare cu parintii mei inca o saptamana. Pentru ea, ma tem ca asta a echivalat cu un abandon, ca atunci a inceput sa se balbaie brusc si din ce in ce mai rau. Duminica am adus-o inapoi, dar parca se balbaie din ce in ce mai rau, plus ca azi-noapte a avut un fel de cosmar, cred eu, ca s-a sculat in mijlocul noptii, facuse pipi pe ea (ceea ce nu i s-a mai intamplat niciodata de pe la 2 ani) si era foarte suparata pe mine - ma impingea cu mainile, cu picioarele, striga la mine sa plec, sa o las in pace. A fugit pe balcon tipand ca vrea sa stea singura, sa nu vorbesc cu ea, etc. Si vorbea foarte fluent, de altfel. Sincera sa fiu, m-am cam speriat. Ea a mai avut iesiri de frustrare, ca orice copil, dar niciodata asa de rau. Pana la urma am calmat-o , vorbindu-i calm, despre lucruri frumoase, dar a durat tare mult pana a adormit la loc.

Se poate ca simplul fapt ca a ramas o saptamana la mare fara noi, numai cu parintii mei, sa-i fi declansat o asemenea reactie? La mare i-a placut foarte mult de altfel - s-a distrat, a intrat in apa cu colacul, s-a jucat cu o multime de copii, a fost in parcul de distractii, a mancat bine, a dormit bine. Singurul incident neplacut a fost in ultima zi, cand s-a rostogolit pe un topogan cu apa si s-a cam speriat, in rest i-a placut la nebunie, doar ca a intervenit balbaiala asta si acum cosmarul de azi-noapte, sau ce-o fi fost.

Spuneti-mi si mie ce as putea sa fac sa o linistesc, ce atitudine sa adopt. Data trecuta cand s-a balbait am aplicat o metoda de incurajare si intarire a increderii in fortele proprii - o laudam mereu si o stimulam sa vorbeasca, laudand-o cand vorbea corect. Acum e mai mare, nu stiu ce ar trebui sa fac, plus ca ma sperie rau de tot ce s-a intamplat azi-noapte.

In alta ordine de idei, parintii mei voiau sa o duca si la tara saptamana viitoare, sa mai ia un pic de aer curat. Credeti ca ar fi o idee buna in contextul asta?

Cu scuzele de rigoare pentru mesajul kilometric, ca eu scriu rar, dar cand scriu, scriu romane, astept cu nerabdare parerile voastre, pentru care va mulumesc mult.

Daniela, mami de balbaita mica Denisa

Principesa spune:

Danais, am sa iti raspund mai pe larg insa inainte de asta am nevoie de o informatie. Ce semnificatie are pentru "Daniela, mami de balbaita mica Denisa"? Cum ai ales aceasta formula?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

danais spune:

Principesa, multumesc mult pentru raspunsul pe care urmeaza sa mi-l dai. Fraza am ales-o oarecum inconstient (nu e semnatura mea standard). Acum 1 an cand incepuse sa se balbaie pentru prima data, lui tati i se parea atat de nostima si draguta cum se lupta ea sa vorbeasca, asa ca se referea la ea (nu de fata cu ea, ci cand vorbea cu mine sau cu altii despre ea), drept balbaitica lui tati. Eu ma stresam rau si pe atunci in privinta balbaielii, dar cred ca atitudinea lui relaxata fata de problema a fost mult mai benefica decat a mea.

Acum cred ca am ales fraza respectiva pentru a "eufemiza" un pic problema pentru mine insami, pentru a o lua mai in usor, asa cum face sotul meu cam cu toate celea. Vreu sa spun, asa spus, este un termen de alint, ceea ce englezii numesc "term of enderment" in sensul ca o iubesc asa cum se balbaie ea si se lupta cu ceva dinauntru, nu stiu cu ce, cu teama de abandon poate?

Sper ca m-am exprimat cat de cat coerent, ca ies dintr-o sesiune de interpretare si sunt franta si nu-mi gasesc deloc cuvintele.

Inca o data multumesc

Daniela si Denisa

Principesa spune:

Daniela si atunci ce decizia ai luat acum de ti-ai schimbat semnatura?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

sinzi_ana spune:

Eu am citit undeva, ca copilasii mici trec prin perioade in care se balbaie...si am avut o gramada la gradi, care aveau astfel de episoade si apoi dispareau complet...

Se balbaie la fiecare cuvant???
Sa o urmaresti atunci cand se joaca singura daca se balbaie...

Si David s-a balbait intr-o perioada...

Explicatia este ca au mai multa informatie de exprimat decat cuvinte, si cand vor sa le rosteasca se impotmolesc...

Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga



varsta David

poze David

monica-elizabet spune:

Chiar in seara asta am auzit o "poveste" despre balbaiala...nu stiu daca este adevarata desi am ascultat-o din "gura" unei d-ne de incredere si m-am decis sa v-o spun si voua(citind subiectul) poate o sa va fie de folos daca cumva ce a spus d-na respectiva este adevarat....nu neaparat in cazul de fatza.
zice-se ca regele mihai cand era mic era tare balbait si carol, tatal lui i-a adus cei mai buni experti la acea vreme...unul dintre ei i-a facut un mic test...a luat o coala de hartie si i-a spus lui mihai(care atunci avea 4 ani) sa dea cu pumnul ca si cum ar lovi un perete si mihai a lovit cu mana stanga, apoi a dl X(expertul) a mototolit hartia si a aruncat-o pe jos spunandu-i lui mihai sa dea cu piciorul in ea ca si cum ar lovi o minge si din nou mihai a lovit cu piciorul stang...."expertul" si-a dat verdictul...alteta sa regala este stangaci si cineva il obliga si il "streseaza" sa faca toate lucrurile cu mana dreapta si de aici vine aceasta balbaiala....si le-a spus sa-l lase sa faca totul asa cum poate el(nu stiu daca au facut si daca regele mihai chiar este stangaci....dar din cate-mi aduc eu aminte parca tot se mai balbaie putin si acum)
Si baietelul meu cand era mai mic(pe la vreo 3 ani si ceva) vroia sa-mi spuna uneori ceva fff repede si se cam balbaia dar eu ii spuneam calm, fara sa tip mami te rog sa mai repeti odata mai rar si atunci mami o sa inteleaga tot...si el repeta fara sa se mai balbaie deloc...dar nu l-am stresat sau sa-i spun vezi ca te balbai...si aceasta problema a disparut de tot in f scurt timp.
numai bine


monica

adrienne12 spune:

draga mea eu m-am bilbiit cind am fost mica. stresul induce acest comportament care a disparut cu timpul, in adolescenta cred... desi imi amintesc cum in facultate ma bilbiiam la examene (deh, nu invatasem suficient)... m-au dus ai mei la logoped, a fost bine pt. o vreme, am facut tot felul de exercitii. Ma punea sa inspir inainte de a incepe sa vorbesc si sa mentin un tempo. Pt. ca eu ma si grabeam parca voiam sa rostesc toate cuvintele odata... asta a fost cauzul meu. du-o la un logopedah, de asemeni nu cred ca e bine sa-i ziceti nici macar intre voi sau intre adulti, bilbietzica sau cum o alintati voi. va dati seama ce va suferi daca va aude? Ia imaginati-va ca era cocosata? I-ati fi zis cocosetica mamei? macar de meteahna asta se poate vindeca, dar va asigur ca va avea de suferit din pricina copiilor care o vor porecli. Nu trebuie sa va auda vreodata ca ii ziceti si voi la fel.

danais spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri.

Principesa, decizia mea este aceeasi ca intotdeauna, problema mea e ca nu prea reusesc sa ma tin de ea - anume sa nu ma stresez pe tema asta pentru ca implicit stresez copilul, ci sa am o atitudine pozitiva si deschisa. Teoria frumoasa, cu practica mai greu, ca sunt si eu "agitata" de felul meu.

Aveti dreptate ca nu trebuie sa ii spunem asa nici intre noi, nu asta este ceea ce o caracterizeaza pe fetita mea, ci voiosia ei, pofta ei de viata si de joaca, dragostea neconditionata pe care o ofera tuturor celor din jurul ei. Este un copil cu adevarat special.
Pe mine nu balbaiala in sine ma ingrijoreaza, ci nesiguranta, teama, sau ce o fi ceea ce o genereaza. Vreau ca fetita mea sa fie fericita si multumita si vreau sa fac tot posibilul pentru asta.

In continuare astept sugestii concrete despre ce am putea face noi ca parinti pentru a o face sa se simta cat mai confortabil si mai in siguranta, pentru ca eu cred ca asta e problema ei. Credeti ca e OK daca pleaca o saptamana la tara cu bunicii, oare o va destinde calatoria asta, sau, dimpotriva, o va percepe negativ?

Daniela si Denisa

Felicity spune:

experienta mea in domeniu balbaielii e zero.
insa vreau sa intreb ceva.
fetitza petrece mult timp cu bunicii in general?? mai mult timp decat cu voi?
poate s-a simtit bine la mare rasfatata de bunici, si ii e mai greu acum acasa.
parintii au si alte responsabilitati, cum ar fi disciplina. sunt mai duri decat bunicii.
cred ca i-ar placea la tzara cu ei daca e foarte atasata de ei.
poate nici nu se va balbai cu ei.
ai urmarit, se balbaie si cand vorbeste cu ei, sau alte persoane?

Simonna spune:

Buna ziua, doamnelor!
Principesa, daca ai raspuns pe PM si mai ai mesajul, te rog sa mi-l trimiti si mie. E drept ca Radu are 7 ani si nu 3 jumatate, dar bilbiiala a aparut asa, brusc si ad-hoc, undeva prin aprilie/mai, sa zicem.
Cind spun bilbiiala ma refer la - imi scapa numele exact - stii, tipul in care copilul repeta prima silaba dintr-un cuvint de doua ori, sa zicem, si pe urma turuie 5 minute ca o moara stricata. Am observat ca u-ul il da probleme, zice:n-n-n-u vreau sa asa si pe dincolo, dar biseaza si silabe cu i sau a. Si are zile cind nu se bilbiie deloc. Si are zile cind parca isi cauta cuvintele cu miinile si mie-mi vine sa mor!
Plus ca vorbeste foarte repede, mereu a vorbit asa, zici ca i se ingramadesc gindurile in cap si trebuie sa le scuipe afara, dar i se ingramadesc in gurita! Asa ca, uneori, e greu de facut distinctie intre cind repeta silabe si cind se grabeste sa ne spuna tot ce are el de spus!
Am citit si ras-citit pe net despre cauze si totul e paralel parca cu fiu-meu, nici o schimbare majora in viata lui, noi nu ne certam intre noi, nici cu el, il mai bruftuluim, na, ca nici el nu-i vreo usa de biserica, dar nu il batem, nu-l pedepsim, ii mai interzic eu computerul cite-o dupa-amiaza... Sigur ca il oblig sa citeasca, sa-si faca lectiile, dar l-am obligat de la inceputul anului scolar... Altceva nu-mi vine in cap. In mai a venit bunicu-sau din Ro... dar nu e prima data, vine in fiecare vara, Radu stia... Sa fi inceput sa se bilbiie de bucurie?
In plus: NU se bilbiie DECIT in romaneste. Franceza si engleza... no problem. Sau, daca i se intimpla, ar fi la modul... o silaba repetata pe saptamina. Dar stapineste limba romana cel mai bine din toate trei... si-acum e suparat pe statul canadian ca nu poate merge la scoala in limba romana... Colegu' zice ca i se amesteca cuvintele in cap si de-aia trage de ele... dar romana o stie cel mai bine, de ce nu i se amesteca in franceza... sau in toate trei?
Ma tot gindesc ca a inceput sa ia lucrurile ceva mai in serios, a fost (si pare ca mai este) tipul de copil care n-a plins la gradi, care se uita urit la mine cind il iau de la scoala, ca el mai are treaba sa se joace acolo si eu il cam plictisesc, pe care l-am urcat fara despartiri lacrimogene in avioane pe drumurile intre tara si Canada. Ca sa nu mai zic ca el, prin natura lui, e tot un ris si-un hai, se bucura si ride din orice, tristetea il tine de-aici pin' la coltul casei...
Multumesc,
Simonna

Principesa spune:

Dana, esti intuitiva dar cred ca nu acorzi suficienta incredere intuitiei tale.
Fiecare simptom este un indiciu si nu exista o cheie universala. Cheia o are in primul rand persoana care manifesta simptomul. Si copiii, chiar de la varste f mici cunosc semnificatia propriilor simptome
Eu zic ca ar merita sa intri intr-un fel de joc in care sa investighezi ce crede ea ca ar putea face pe un copil sa se balbaie. Pentru ca ea s-ar putea sa aiba si cheia rezolvarii, adica ce are nevoie un copil pt a nu se mai balbai
Acest comportament poate reprezenta o regresie, adica o revenire la un stadiu de dezvoltare anterior. Acest lucru se intampla atunci cand in stadiul actual de dezvoltare apare ceva ce este perceput de copil ca anxiogen si atunci el se repliaza retragandu-se la o varsta in care s-a simtit in siguranta.
Legat de intuitia ta, o separare de 2 saptamani poate fi anxiogena la aceasta varsta si poti investiga si asta in relatie cu ea, tot prin intermediul jocului.
In acest context eu as fi rezervata legat de o noua separare.
Simonna, si pentru tine aceleasi sugestii legate de joc. Apoi, faptul ca se balbaie doar in romana indica faptul ca pt el lb. romana are filon emotional si de asta este cea afectata, ea este legata de identitatea lui si de valoarea lui.


Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita