Copil foarte sperios

mariussimiuc spune:

Donia,multumesc. M-am mai linistit nitel.

http://www.paidmail.ro/?seite=bettel&user=mariussimiuc

acs spune:

Noi am trecut deja de sperieturi (adica cele mai multe au trecut), asa ca va pot spune cum a fost (cateva din motivele de "groaza" pentru fete):

Maria (fetita cea mare) se speria ingrozitor de motociclete, casti si masti. Facea foarte urat: plangea, se agata de mine, tipa. Treptat-treptat a trecut si am incercat si noi (eu, sotul, bunicii) s-o ajutam. I-am aratat o casca, dar n-a fost chip s-o puna pe cap. Ideea e ca a inteles ce inseamna casca si de ce se pune pe cap. La fel cu mastile etc. Acum nu-i mai e teama.
Ioana (fetita cea mica) se speria foarte tare de muste si gandacei. Plangea si se oprea din mancat cand intra cate o musca in bucatarie. Am reusit s-o linistesc (a durat ceva timp) compunandu-i o poezioara pe care o spunea cand vedea mustele: "Musca rea, musca rea/Pleaca la mamica ta!" :).

Si cu aspiratorul, robotul de bucatarie... am avut de furca. Le-am lasat sa dea cu aspiratorul (acum nici nu pot face curatenie fara sa ma ajute si ele). Le-am aratat cum utilizez robotul etc.

Acum mai sunt probleme cu cainele vecinilor. Dar acesta latra foarte tare cand vede copiii, deci nu cred ca fetele vor avea curaj sa treaca pe langa el prea curand. Iar Mariei ii este intotdeauna frica de ceva nou: valurile la mare (in fiecare dimineata ii era teama sa intre in apa si apoi nu mai puteam s-o scot), tobogan nou, treptele de la casa (dormitoarele le avem la mansarda si aproape-n fiecare dimineata ii e teama sa coboare singura, dar seara n-are nici o problema :)).

Si ma astept sa mai apara si altele... toate la fel de normale.

Sper sa va ajute experientele noastre,
Manuela

omonel spune:

quote:

---

Originally posted by andora
Omonel, cam cat a durat "munca de convingere" pt a se debarasa de frica?

---

Din fericire n-a durat mult, cam o luna jumatate, dat fiind ca eram inconjurati numai de "pericole" toate ziua, pot spune ca "munca" a fost aproape continua in acceasta perioada. Copii mei fiind caracterizati si de o curiozitate mare a fost relativ usor, caci curiozitatea a invins frica. La inceput au avut o usoara tendinta de afugii de "pericol" si sa se adaposteasca la "loc sigur" (in barte la mama), insa dupa aceea totul a decurs destul de usor pot sa zic.
Poate eficienta "tratamentului" a fost data si de faptul ca, numeric vorbind, eram mai multi cei care dadeau exemplu de "nefrica": eu, tatal meu, mama mea, sora mea , cumnatul meu si chiar vecinii, deci au fost mai usor de convins.
Va doresc multa sanatate si succes la "terapie"!

monjum06 spune:

cred ca e ceva comun tuturor copiilor, frica apare in jurul varstei de 2 ani si se modifica in timp dar nu dispare.
fetitei mele ii este frica de masini (asta eu am invatat-o recunosc) si de aspirator.
in rest chiar ma ingrijora ca nu ii este frica de nimic (gaze, caini, intuneric)ba este chiar mai curajoasa ca mine care tip la toate alea.
am incercat sa punem amandoua aspiratorul dar cand ii dau drumul fuge in varful patului.
eu zic sa incercati amandoua sa apasati pe butonul de pornire al masinii si sa asteptati savedeti daca porneste...

Donia spune:

Cu placere, Miha! Ma bucur ca te-ai mai linistit.
E un echilibru fragil, ne dorim si copii in postura de leisori neinfricati, dar in acelasi timp si precauti. Si noi nu putem decat sa tremuram de pe margine... si sa invatam anumite lucruri in rand cu ei.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)