Sa fie oare DEPRESIE?

De catva timp nu stiu ce am,de ce oare ma simt asa ciudat?
Nu am chef de nimic,stare de greata,lipsa poftei de mancare si de cele mai multe ori obosesc mult mai repede decat acum doua luni.Eram o persoana activa,cu servici(program nu foarte greu dar si cu ceva stress),veneam acasa faceam mancare apoi plimbare cu copilul in parc,etc...
Ma interesau hainele,parfumurile etc ca pe orice femeia.Ei bine de ceva timp totul ma lasa rece.Ceea ce ma deranjeaza este ca aproape zilnic trebuie sa-i spun fetitei(4ani) sa ma lase in pace ca sunt obosita sau mi-e rau.Si asta pana cand?
Mi-am zis depresie ,depresie dar de unde stare de greata,lipsa poftei de mancare aproape total?
Poate cineva ma lumineaza si pe mine?Ce-as putea avea?Unde sa ma duc?Am 37 de ani si mai am foarte multe de facut.Dar nu v-am spus de unde a pornit starea asta pentru c a eu stiu si cand si de ce:in iunie am hotarat impreuna cu sotul meu sa vindem apartamentul (stam la parter)si sa luam unul mai marisor la etajul1.L-am vandut dar cumparatorul a intarziat cu plata integrala a apartamentului nostru cam 2 saptamani ceea ce facea ,ca noi sa pierdem apartamentul pe care-l gasisem si era cel potrivit pentru noi.am facut o criza terbila de nervi,mi-a fost rau etc.Acum s-a rezolvat dar starea mea tot nu e minunata.Am fost in concediu cu sotul si fetita a cum doua saptamani:m-am simtit minunat,nici urma de rau.Am venit acasa ,amluat-o de la inceput.
Mai am 2 luni si trebuie sa ma ocup de noul apartament.Dar nici asta nu ma intereseaza.Va rog dati-mi un sfat ,indreptati-ma unde sa merg sa fiu aceeasi persoana care eram inainte de luna Iunie?

Monikka

akella spune:

Monica, poate ca n-ar strica sa stai de vorba cu un psihoterapeut; iti mai poti lua niste tonice... Fruntea sus, incearca sa te bucuri cate putin in fiecare zi de lucrurile simple din viata. Gandeste-te ca exista lucruri mult mai grave in viata... Iti pot da un exemplu personal: fetita mea s-a nascut prematur, cu hemoragie cerebrala perinatala... Acum are aproape 4 ani si jumatate si lupta pentru recuperare, pentru o viata normala inca nu s-a incheiat... Acum 4 ani am trecut si eu printr-o depresie serioasa (nu ma mai interesa nimic, nici casa, nici sotul, eram vesnic nervoasa si nemultumita si plangeam din orice), dar am reusit sa ies din ea, pentru ca am observat ca fiica mea era direct afectata de starea mea si de atmosfera tensionata din camin (ca sa nu mai spun cat de afectata era si relatia cu sotul, saracul il innebunisem...).
Deci, fruntea sus, regrupeaza-te! Sunt alaturi de tine!

ina78 spune:

De ce nu incerci sa-tio faci si niste analize? Poate fi si o cauza medicala, o anemie. Important este sa vezi ca medical e ok, apoi poti lua niste energizante, ceva ptr. stimularea imunitatii... sau ceva care sa te remomteze, daca nu fizic neaparat, macar psihic.
Iar cui psihicul tau tu esti cea care va reusi sa-l trateze. Incearca cu simple exercitii: vezi ce e bun si frumos in jurul tau, uita-te la fetita ta si gindeste-te la ziua in care era mica-mica in bratele tale si ce frumos a evoluat, uita-te la sotul tau, la gesturile frumoase pe care le face, la cum incearca sa-si protejeze si sa creeze un mediu mai bun ptr. fmilie.

Incearca sa vezi partile bune ale vietii de zi cu zi. Gindeste-te la noul apartament, cum vrei sa-l amenajezi ptr. voi, cum o sa-ti creezi locsorul tau, cum se va bucura fetita ta de noua ei camera...
O doza buna de buna dispozitie, de incredere... va prinde bine.
Sper sa-ti revii cit mai repede,
Ina

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

rrox3 spune:

Ma gandesc la un dezechilibru chimic, si astea pot da stari depresive. Du-te la un medic si fa-ti analize complete. Daca nu depistezi nimic, apeleaza la un psihoterapeut, te poate ajuta sa te ajuti singura. Tin pumnii!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

poze cu noi

Principesa spune:

Monica, ceea ce descrii tu intra sub incidenta unei stari depresive. Doar ca in cazul tau cred ca mai este si altceva. De fapt depresia este modul tau de a te proteja de alta stare si mai grava si mai insuportabila pentru tine: panica. Asa incat pt a rezolva depresia, care este un mecanism de aparare in acest caz, e nevoie sa fie abordata si ameliorata panica.

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Elemer spune:

quote:

---

Initial creeata de Bratu Monica

De catva timp nu stiu ce am,de ce oare ma simt asa ciudat?
Nu am chef de nimic,stare de greata,lipsa poftei de mancare si de cele mai multe ori obosesc mult mai repede decat acum doua luni.Eram o persoana activa,cu servici(program nu foarte greu dar si cu ceva stress),veneam acasa faceam mancare apoi plimbare cu copilul in parc,etc...
Ma interesau hainele,parfumurile etc ca pe orice femeia.Ei bine de ceva timp totul ma lasa rece.Ceea ce ma deranjeaza este ca aproape zilnic trebuie sa-i spun fetitei(4ani) sa ma lase in pace ca sunt obosita sau mi-e rau.Si asta pana cand?
Mi-am zis depresie ,depresie dar de unde stare de greata,lipsa poftei de mancare aproape total?
Poate cineva ma lumineaza si pe mine?Ce-as putea avea?Unde sa ma duc?Am 37 de ani si mai am foarte multe de facut.Dar nu v-am spus de unde a pornit starea asta pentru c a eu stiu si cand si de ce:in iunie am hotarat impreuna cu sotul meu sa vindem apartamentul (stam la parter)si sa luam unul mai marisor la etajul1.L-am vandut dar cumparatorul a intarziat cu plata integrala a apartamentului nostru cam 2 saptamani ceea ce facea ,ca noi sa pierdem apartamentul pe care-l gasisem si era cel potrivit pentru noi.am facut o criza terbila de nervi,mi-a fost rau etc.Acum s-a rezolvat dar starea mea tot nu e minunata.Am fost in concediu cu sotul si fetita a cum doua saptamani:m-am simtit minunat,nici urma de rau.Am venit acasa ,amluat-o de la inceput.
Mai am 2 luni si trebuie sa ma ocup de noul apartament.Dar nici asta nu ma intereseaza.Va rog dati-mi un sfat ,indreptati-ma unde sa merg sa fiu aceeasi persoana care eram inainte de luna Iunie?

Monikka

---

Stimata Doaman Monica

cred ca rezolvarea ar fi ;sa va adresati unui medic homeopat bun,bineinteles ca alegerea trebuie sa fie a Dvs.
Sanatate

giulia71 spune:

Si mie imi suna a depresie...
Fa-ti analizele si programeaza-te si la un psiholog.

Sa auzim de bine ;)

danutza_c spune:

Draga Monica, si eu sunt de parere sa iti faci niste analize intii ca sa excluzi o cauza organica si daca nu e nimic altceva atunci mai vedem.
Tu cum suporti caldurile? Stiu ca au fost calduri mari. SI tot stresul din ultima vreme, plus oboseala pot duce la astfel de manifestari.
Daca vrei scrie-mi pe mail, te ajut cu draga inima. Sa-ti spun ce analize si altele eventual.