Casatoria ne face mai responsabili?

andora spune:

Lachione, Aliona bine c-am intrat iar, mai eu ma refeream la animalele care poarta numele de "om" si care sunt in stare ca dupa nastere sa-si arunce copilasii in toalete sau sa-i stranguleze sau sa-i paraseasca pe cine stie ce pustietati, nu la animalele la propriu. Animalele sunt de un milion de ori mai instinctuale decat oamenii si de aici rezulta ca sunt muuuuuuult mai putine cazuri in care isi omoara puii. Majoritatea isi iau de la gura ca sa le dea puisorilor. Si oamenii ar fi bine sa faca toti la fel.
Cred ca m-am exprimat eu gresit, dar nu i-am putut numi oameni pe acesti criminali fara suflet si fara constiinta, ce sa mai vorbim de responsabilitate . Asta o vor invata pe lumea cealalta poate Acum de fapt imi pare si rau ca i-am catalogat drept animale, jignesc regnul animal prin asta. Trebuia sa le fi spus "oameni fara inima", "criminali" sau oricum altfel

alionushca spune:

Andora tine o - am inteles - suntem pe aceiasi unda de idei

Aliona

Kariris spune:

Andora, ma gandeam io ca tu nu te referi la animale cu adevarat...ci la oameni! Atata lucru ma gandeam ca ai vazut si tu cum ajung catzelele doar piele si os ca sa-si faca puii dolofani...si cum si-i apara... Dar vroiam sa-mi confirmi tu asta...

Victoria spune:

Din pacate si eu inclin sa cred ca animalele sunt cu mult mai grijulii decat unii oameni.Cele care isi omoara puii mici am inteles ca stiu/simt ca puiul respectiv e bolnav si nu are sanse de supravietuire, si ca sa poata creste ceilalti.Se sacrifica pentru pui si-i ocrotesc cum stiu mai bine, fara sa fie "casatoriti" sau obligati prin nici o lege, decat cea a instinctului.In schimb, ziarele/media in general sunt pline in fiecare zi cu exemple de "oameni" care isi neglijeaza/abuzeaza copiii.Pana la urma,celebra "mai, animalule" - adresat ca jignire unui om, mi se pare o mare jignire adusa animalelor.

V

veni, vidi, Victorie!

cl spune:

Eu nu cred ca ne face casatoria mai responsabili. Suntem sau nu suntem asa. Suntem cum am fost crescuti si invatati sa fim. Si raspunsul Sofiei (am citit povestea ei) mi-a confirmat, inca o data, acest lucru.

Claudia

o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!

ymcar spune:

Mai responsabili? Nu, asta tine de cei 7 ani de acasa. Ne face doar mai animale domestice (in sensul de bovine), ne forteaza sa ne acceptam latura degenerata construind un nou zid la inchisoarea cladita de sistemul social. Si astfel suntem si mai putin animale salbatice, avem si mai putin ocazia si dreptul sa urmam chemarile naturii si libertatii. Unii se supun, altii evadeaza, altora le place. Pe langa functia coercitiva, o inchisoare are si parti benefice, ofera protectie, stabilitate, liniste, calm. Iar pentru cei mai saraci cu duhul ofera chiar si iluzia libertatii! (Asa cum americanii se cred oameni liberi)
Oricum probabil majoritatea oamenilor din tarile pe care le numim civilizate sunt deja mult prea degenerati pentru a mai putea trai liberi... E ca si cum ai da drumul unei gaini domestice in jungla: in 5 minute nu vor mai ramane nici oasele din ea.

My life stinks

andora spune:

quote:

---

Originally posted by Victoria
.Pana la urma,celebra "mai, animalule" - adresat ca jignire unui om, mi se pare o mare jignire adusa animalelor.

---

Ai mare dreptate

Eu nu cred ca mariajul (urmat de nasterea copiilor) ar presupune un nou zid, ci poate o provocare pentru tatonarea propriilor limite, sau in cel mai rau caz un zid auto-impus. Sunt sigura ca nici un familist care a ajuns de buna voie in aceasta postura si care nu s-a lasat "tarat" de banalitatea vietii stie sa ia din casnicie tot ce e mai bun inclusiv fericirea de a avea un copil si de a-si iubi sotia, inclusiv sa invete ce inseamna simtul raspunderii pe propria-i piele. Sigur ca in codul genetic trebuie sa existe ceva care sa-l determine sa-si asume mereu rezultatele propriilor actiuni, fie ele negative. Insa imbunatatirea acestui simt tine un pic si de mersul la scoala, un pic si de prmul job avut, la fel si cum poate tine si de casatorie sau de conceperea si ingrijirea unui copil. Totul e relativ de la un individ la altul.
Pentru mine serviciul si copilul mi-au furnizat cele mai "propulsante" parghii pt dezvoltarea propriului simt al raspunderii.