Kahlil Gibran- Profetul
Raspunsuri - Pagina 5
Catalin spune:
Capitolul XX - Vorbeste-ne despre Cuvant
Atunci un literat spuse: „Vorbeste-ne despre Cuvant.”
Si el incepu:
„Vorbiti atunci cand incetati a mai avea pace cu propriile ganduri;
Cand nu mai puteti ramane in singuratatea inimii, viata vi se muta pe buze, iar sunetele sunt un divertisment spre trecerea timpului.
Si, de cele mai multe ori, in discursurile voastre, gandirea va este pe jumatate ucisa,
Fiindca gandirea este o pasare a inaltimilor, care, in colivia cuvintelor, izbuteste doar sa-si desfasoare aripile, dar nu poate zbura.
Unii dintre voi, din teama de a fi singuri, cauta tovarasia vorbaretilor.
Tacerea singuratatii le dezvaluie acestora eul lor in toata goliciunea sa si ar dori sa fuga de ei insisi.
Unii dintre voi vorbesc si, fara sa stie si fara premeditare, dau la iveala un adevar pe care ei insisi nu-l inteleg.
Mai sunt altii care pastreaza in ei adevarul, insa nu-l dau pe seama cuvintelor;
In firea acestora spiritul salasluieste in ritmul tacerii.
Cand iti intalnesti prietenul pe marginea drumului ori in targ, fie ca spiritul sa-ti anime buzele si sa-ti calauzeasca limba,
Fie ca vocea-i prin vocea ta sa graiasca auzul firii sale;
Numai astfel sufletul tau va pastra adevarul inimii tale, asa cum buchetul vinului este cel care staruie
Chiar si cand i-ai uitat culoarea, iar cupa de mult nu mai este.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul XXI - Stapane, dar despre Timp?
Si un astronom intreba: „Stapane, dar despre Timp?”
Iar el raspunse:
„Ati vrea sa masurati timpul, cel nesfarsit si cel nemasurat,
Ati dori sa va adaptati viata si chiar sa va dirijati mersul spiritului dupa cel al orelor si al anotimpurilor,
Si ati vrea sa va faceti din timp un rau, pe tarmul caruia stand, sa-i priviti trecerea.
In acest timp, insa, atemporalul din voi este constient de fara-de-timpul vietii,
Si stie ca astazi nu-i decat amintirea lui ieri, in timp ce maine e visul clipei de fata.
Si ca acela care canta si contempla in voi, este inca fixat de hotarele primei clipe, cea care a semanat stelele in spatiu.
Cine dintre voi nu simte ca puterea de a iubi ii este fara de margini?
Cu toate acestea, cine nu simte ca chiar aceasta dragoste, cu toate ca de necuprins, inchisa-i in miezul firii sale si neizvorand dintr-un gand de dragoste spre alt gand de dragoste, nici dintr-un gest de iubire spre un alt gest de iubire?
Iar timpul nu-i oare, asemenea dragostei, indivizibil si fara de masura?
Dar daca, in gandirea voastra, trebuie sa impartiti timpul in anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp sa le cuprinda pe toate celelalte,
Si ca prezentul sa imbratiseze trecutul cu amintirea si viitorul cu nazuinta.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul XXII - Vorbeste-ne despre Bine si despre Rau
Ci unul dintre batranii cetatii spuse: „Vorbeste-ne despre Bine si despre Rau.”
Si el raspunse:
„Despre binele care salasluieste in voi as putea vorbi, dar nu si despre rau.
Fiindca raul ce-i, oare, daca nu binele chinuit de propria-i foame si de propria-i sete?
Intr-adevar, cand binele este hamesit, el isi cauta hrana chiar in cele mai intunecate hrube, iar cand este insetat se adapa chiar din apa moarta.
Sunteti buni cand sunteti una cu voi insiva;
Totusi, cand nu sunteti numai cu voi insiva nu sunteti rai,
Pentru ca o casa invrajbita nu-i un cuib de hoti, ea nu este decat o casa invrajbita;
Iar o corabie fara carmaci poate rataci fara scop printre stanci, fara sa se scufunde.
Sunteti buni cand incercati sa daruiti din voi insiva.
Totusi, nu sunteti rai cand cautati sa castigati pentru voi insiva,
Fiindca atunci cand cautati un castig, nu sunteti decat o radacina care, prinzandu-se de pamant, se hraneste din sanul acestuia.
Desigur, fructul nu poate spune radacinii: Fii asemenea mie, plina si rumena, daruind fara oprire din abundenta ta.
Fiindca, pentru un fruct, a darui este o nevoie, asa cum pentru o radacina a primi este o nevoie.
Sunteti buni cand sunteti deplin treji in discursurile voastre,
Totusi nu sunteti rai cand picotiti, cand limba vi se clatina ametita,
Si chiar un discurs cu poticneli poate fortifica o limba slaba.
Sunteti buni cand cu un pas ferm, intreprinzatori, mergeti spre scopul propus,
Totusi nu sunteti rai cand va indreptati intr-acolo schiopatand, pentru ca, chiar cei care schioapata nu raman in urma.
Insa cei care sunteti puternici si iuti, feriti-va sa schiopatati in fata celor schilozi, cu gandul ca le faceti placere.
Sunteti buni in nenumarate feluri si nu sunteti numaidecat rai cand nu sunteti buni,
Nu faceti decat sa hoinariti si sa leneviti.
Ce pacat ca nici cerbii nu pot invata broastele testoase sa fuga precum vantul!
In dorul dupa eul vostru urias va sta bunastarea, iar aceasta nazuinta traieste in voi toti.
La unii, insa, bunatatea e ca un torent ce se pravale furtunos spre mare, ducand cu el tainele colinelor si cantecele padurilor,
Iar la altii, asemenea-i un biet paraias, care se pierde in meandre, ocolind si intarziind inainte de-a atinge tarmul marii.
Dar cel cu nazuinta arzatoare sa nu zica, cumva, celui a carui dorinta este domoala: Pentru ce esti incet si lenes?
Fiindca cei buni nu-l intreaba pe cel gol: Unde ti-s hainele?, nici pe cel fara de acoperis: Ce s-a intamplat cu casa ta?”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul XXIII - Vorbeste-ne despre Rugăciune
Atunci o altă preoteasă zise: „Vorbeste-ne despre Rugăciune.”
Iar el răspunse acestea:
„Vă rugati in clipele de deznădejde si de nevoie; oh, de v-ati ruga, de asemeni, in plinătatea bucuriei, si im zilele ce vă sunt imbelsugate.
Fiindcă rugăciunea ce-i oare dacă nu expansiunea firii voastre in etherul mereu trăitor?
Si dacă, spre usurarea voastră, stă faptul că aruncati in spatiu intunericul din voi, este, de asemeni, spre desfătarea voastră să răspănditi zorii din sufletul vostru.
Iar dacă nu puteti decăt să plăngeti cănd sufletul vă cheamă la rugăciune, aceasta trebuie să vă imboldească, iar si iar, in pofida lacrimilor, pănă veti veni răzănd la ea.
Cănd vă rugati, vă si inăltati, pentru a-i intălni in văzduh pe cei care, asemeni vouă, la aceeasi oră se roagă, si pe care in afara timpului de rugă, nu-i puteti intălni.
Se cuvine, de aceea, ca intălnirea voastră in templul nevăzut să fie numai pentru starea de extaz si dulce comuniune,
Fiindcă dacă veti intra in acest templu doar pentru a cere, nu veti primi nimic,
Iar dacă doar spre a vă umili, nu vă veti inălta;
Sau chiar dacă veti intra spre a implora fericirea pentru semenii vostri, nu veti fi auziti.
E destul, numai, să intrati in acest templu nevăzut.
Nu as putea să vă invăt cum să vă rugati cu ajutorul cuvintelor.
Cel Nevăzut nu ascultă vorbele voastre, afară doar dacă El insusi le pronuntă, prin buzele voastre.
Si n-as putea să vă invăt rugăciunile mărilor, ale pădurii sau ale muntilor;
Insă voi, care v-ati născut in munti, ori in păduri sau pe mări, puteti afla aceste rugăciuni in inima voastră.
Iar dacă veti asculta numai, in taina noptii le veti auzi soptind in tăcere:
Creatorule, Tu, care esti eul nostru inaripat, in firea noastră vointa Ta voieste,
In dorinta noastră dorinta Ta arde,
Puterea Ta e in noi, dorind să ne schimbe noptile – care ale Tale sunt – in zile, care ale Tale sunt, de asemenea;
Noi nu putem să-ti cerem nimic, deoarece Tu ne cunosti trebuintele inainte ca ele să se ivit inlăuntrul nostru;
Tu esti trebuinta noastră si, dăruindu-ne căt mai mult din Tine, totul ne dărui.”
Think pink!
DARAEL spune:
DARAEL
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
Leah spune:
iti multumesc pentru aceste voebe de intelepciune, mi le-am copiat pe toate intr-un document si o sa le printez ca sa fac o carticica iar randurile despre casatorie o s ale scriu in invitatiile pentru nunta.
ccrala spune:
Celor care doresc sa citeasca Le Prophčte in franceza, textul e duisponibil (cred ca integral) la adresa http://barzaz.free.fr/gibran/index.php?texte=prologue.htm
Cu bine, Clara
Catalin spune:
Capitolul XXIV - Vorbeste-ne despre Placere
Atunci un sihastru, care venea in cetate o data pe an, inainta si zise: „Vorbeste-ne despre Placere.”
Si el raspunse, zicand:
„Placerea e un cant de libertate,
Insa nu-i libertatea;
Ea este inflorirea dorintelor,
Dar nu-i inca fructul acestora;
Ea este o adancime chemand catre o inaltime,
Dar nu-i abisul si nici varful dorit;
Ea este prizonierul care-si ia zborul
Dar nu-i inca spatiul care sa-l invaluie;
Da, intr-adevar, placerea este un cant de libertate,
Si cu simtire as dori sa vi-l cant din toata inima; nu as voi, insa, nicicum, sa va pierdeti inimile in cantul acesta.
Printre tinerii vostri, unii cauta placerea ca si cand aceasta ar fi totul si de aceea sunt judecati si pedepsiti.
In ceea ce ma priveste, nu i-as judeca si nu i-as pedepsi; vreau doar sa-i vad cautand;
Fiindca ei vor gasi placerea, dar nu numai atat;
Sapte sunt surorile acesteia, iar cea mai mica dintre ele este mai frumoasa decat placerea.
Nu ati auzit, oare, povestindu-se despre omul care, tot scormonind pamantul in cautare de radacini, a descoperit o comoara?
Stiu ca unii din cei varstnici isi amintesc despre trecutele lor placeri cu regret, ca de niste greseli faptuite la betie;
Ci, regretul este numai umbra spiritului, dar nu si pedepsirea lui.
Acestia ar trebui sa-si aminteasca de trecutele placeri cu multumire, ca si cand s-ar bucura de recolta unei veri bogate.
Totusi, daca regretul le da puteri, lasati-i intru acesta.
Mai sunt, apoi, printre voi, unii, nici tineri pentru a cauta, dar nici batrani pentru a-si aminti;
Si in teama de a cauta si in cea de a-si aminti, fug de orice placere, ca nu cumva astfel sa-si neglijeze sufletul sau sa-l jigneasca.
Or, chiar aceasta indarjita renuntare este insasi placerea lor,
Astfel ca si ei, asemenea celorlalti, gasesc o comoara atunci cand, cu maini nerabdatoare, cauta doar radacini.
Si acum spuneti-mi, rogu-va, cine-i acel ce poate jigni spiritul?
Privighetoarea cu cantecu-i jigneste cumva linistea noptii ori licuriciul stelele?
Iar flacara voastra, ori fumul vostru pot impovara baterea vantului?
Sau poate credeti ca spiritul este asemeni unui lac linistit, pe care-l puteti tulbura cu un toiag?
Adesea, refuzandu-va placerea, nu faceti decat s-o adunati in tainele firii voastre;
Se stie, doar, ca ceea ce ni se pare uitat asteapta ziua de maine.
Insusi corpul vostru isi cunoaste mostenirea si adevarata-i nevoie si nu vrea sa fie amagit,
Iar corpul e harpa sufletului vostru,
Si de voi depinde ca sa obtineti de la ea o muzica dulce ori sunete fara de noima.
Acum stiu ca va intrebati in inima voastra: Cum sa deosebim ceea ce-i bun in placere de ce nu-i?
Mergeti pe ogoare si in gradinile voastre si invatati ce este placerea, privind cum albinele culeg mierea din flori.
Insa aici este, de asemeni, si placerea florilor de a-si darui nectarul albinelor;
Fiindca pentru albine, florile sunt o fantana a vietii,
Iar pentru flori, albinele sunt solii dragostei,
Si pentru amandoua, albina si floare, a da si a primi placerea sunt datorie si extaz.
Oameni din Orphales, fiti in placerile voastre asemeni florilor, asemeni albinelor.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul XXV - Vorbeste-ne despre Frumusete
Atunci un poet zise: „Vorbeste-ne despre Frumusete.”
Iar el raspunse:
„Unde cautati voi frumusetea si cum o gasiti, daca nu este ea insasi calea si cel care va indruma spre ea?
Si cum puteti vorbi despre frumusete daca ea insasi nu e tesatoarea cuvintelor voastre?
Cei mahniti ca si cei loviti zic: Frumusetea este buna si dulce;
Asemenea unei tinere mame, speriata de propria-i glorie, ea trece printre noi.
Iar cei pasionati spun: Nu, frumusetea este un lucru care tine de putere si teroare.
Asemeni furtunii, ea zdruncina pamantul sub picioarele noastre si cerul deasupra fruntilor.
Cei obositi si cei slabi zic: Frumusetea este facuta din dulci murmure; ea vorbeste in spiritul nostru.
Vocea-i se daruie tacerilor noastre, precum lumina subtire care freamata in teama-i de umbra.
Iar zgomotosii spun: Noi i-am auzit strigatele printre munti.
Si cu strigatele-i venira bocanitul copitelor, vajaitul aripilor si ragetele leilor.
Noaptea, cei care vegheaza cetatea zic: Frumusetea se va arata din rasarit o data cu aurora.
In timp ce, la amiaza, muncitorii si drumetii spun: Noi am vazut-o aplecandu-se peste pamant din fereastra apusului.
Iarna, cei inzapeziti spun: Ea va veni odata cu primavara zburand peste coline;
Iar in zapuseala verii seceratorii zic: Am vazut-o leganandu-se cu frunzele toamnei si am zarit apoi o pulbere de nea in pletele sale.
Toate aceste lucruri le-ati spus despre frumusete,
Dar, de fapt, nu ati vorbit despre ea, ci despre dorintele voastre neimplinite,
Iar frumusetea nu-i o dorinta, ci un extaz,
Ea nu-i gura insetata, nici mana care cere,
Ci, mai degraba, o inima inflacarata si un suflet vrajit.
Ea nu are chipul pe care ati dori sa-l vedeti, nici vocea pe care ati dori sa o ascultati.
Ci, mai degraba, este chipul pe care-l vedeti chiar daca va inchideti ochii, sau cantul pe care il auziti chiar daca va astupati urechile.
Frumusetea nu-i seva de sub coaja crapata a trunchiului, nici aripa alaturata unei gheare,
Ci, mai degraba, o gradina mereu inflorita, un nor de ingeri fara oprire zburand.
Oameni din Orphales, frumusetea este viata aratandu-si chipul ei sacru.
Ci voi sunteti viata si voi sunteti voalul pe chipu-i.
Frumusetea este eternitatea contemplandu-se intr-o oglinda.
Ci voi sunteti eternitatea si tot voi oglinda.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul XXVI - Vorbeste-ne despre Religie
Atunci un preot batran spuse: „Vorbeste-ne despre Religie.”
Iar el zise:
„Dar, oare, am vorbit altceva pana acum?
Religia nu-i orice act sau orice reflectie;
Si ceea ce nu-i nici act, nici reflectie, e doar uimire si surpriza mereu nascandu-se in suflet, chiar cand mainile taie piatra sau mestesugaresc la razboiul de tesut!
Cine-ar putea desparti credinta de faptele sale, ori credinta de obligatiile-i zilnice?
Si cine ar putea sa-si aseze in fata orele vietii si sa spuna: Acestea-s pentru Creatorul, iar acestea pentru mine insumi; acestea pentru sufletu-mi, iar acestea pentru trupul meu?
Toate orele voastre aripi va sunt si bat taind spatiul de la un eu la altul.
Acel care nu-si poarta moralitatea decat ca pe un vestmant de zile mari, mai bine sa ramana gol:
Vantul si soarele nu-i vor strapunge pielea;
Cel care-si oranduie viata potrivit eticii, isi intemniteaza pasarea cantatoare intr-o colivie.
Si chiar si cel mai liber cantec nu poate trece de zabrele si plase de sarma,
Iar cel pentru care adoratia este o fereastra, ce poate fi deschisa dar si inchisa, acesta, cu siguranta, nu si-a vizitat inca locuinta sufletului, ale carei ferestre sunt deschise de dimineata pana seara si de seara pana dimineata.
Viata de fiecare zi este templul si religia voastra,
Si cand intrati inauntrul ei luati cu voi intreaga-va fire,
Luati cu voi plugul si forja si ciocanul, si lauta,
Toate lucrurile pe care le-ati modelat pentru nevoile ori pentru placerile voastre,
Fiindca in vis nu va puteti inalta deasupra desavarsirii, nici cadea mai jos de neizbanzile voastre,
Si mai luati-i cu voi pe toti oamenii:
Pentru ca in adoratie nu va puteti inalta mai sus decat sperantele lor, nici sa va coborati mai jos de deznadejdile acestora.
Si, daca doriti a-L cunoaste pe Creator, nu va preocupati de dezlegarea enigmelor;
Priviti mai degraba imprejurul vostru si-L veti vedea jucandu-Se cu copiii,
Priviti marile spatii si-L veti vedea miscandu-se cu norii, in fulgere bratele intinzandu-Si peste pamant, cazand cu ploaia.
Priviti, si Il veti vedea in flori surazand, apoi sculandu-Se si semne facand cu mainile in arborii mari.”
Think pink!