La France ( 58 )
Raspunsuri - Pagina 10
kiss spune:
Felicitari, Aurelia, am citit "live" postarile tale! 
jobul sa fie asa cum iti doresti, si sa ai parte de un colectiv "de treaba"
si nu ma mai speriati cu vizitele la diversi specialisti, ca al meu baiat, de 1 an si 10 luni, nu vorbeste mai deloc 
...
Lumy, ma gindesc ca asa cum merge sa-ti schimbi carnetu romanesc in cel de aici(dar in primul an de stat aici), poate va merge varianta cu scoala in ro., dupa intrarea ro. in UE!
la toate
mami de pui 
(23 sept 2004)
poze cu noi
Marox spune:
Aurelia, felicitari si sa fie cu noroc in continuare, sa te acomodezi usor si sa-ti placa!
Spune, da' tie iti place sa conduci? Ca mie nu, ma fofilez intotdeauna sa nu iau masina...Ma bate gindul sa mai iau vreo 5 ore de "remise à niveau", cine stie poate-mi trec gargaunii.
Mey, eu la centrul asta cu care am fost cu Alex n-am platit nimic pt toata droaia de consultatii. Asta pt ca era un organism de stat, face parte din CHR (Centre Hospitalier Régional). Daca ar fi trebuit sa faca in continuare sedinte de reeducare cu Alex am fi putut merge tot acolo si ar fi fost platit tot de Sécu. Atita doar ca e departe de noi si nu stiu daca am fi avut timp sa pierdem 2 ore pr drum pt o juma de ora acolo.
Kiss, nu te ingrijora, asigura-te intii ca nu e nici o problema de auditie si dupa aceea asteapta, ca-si da el drumul!
Aurelia spune:
Multumesc iarasi celor care au fost alaturi de mine ,sincer nu credeam sa conteze atit,dar conteaza enorm cind reusesti sa iesi la lumina si nu esti singur!
PENTRU PERMISUL LUAT IN ROMANIA:
aveti grija ca daca pe perioada in care a-ti facut scoala aveti rezidenta (carte de sejour) in franta ,in momentul in care vreti sa schimbati permisul cu unul francez puteti avea probleme:
Am auzit caz in care s-a refuzat preschimbarea intrucit sa pus problema :"de ce v-ati dus sa facetis coala acolo atita timp cit locuiti in Franta"
Nu mai stiu daca aici pe site s-au printre cunostintele mele dar stiu ca i s-a intimplat cuiva sa i se refuze preschimbarea ,asa ca informati-va bine ianinte sa fiti siguri ca merge "miscarea "!!!
Marox spune:
Ati vazut "Zone Interdite"? Cei 4 tineri care au plecat in Polonia sint din comuna unde locuiesc, Artenay. Cu taica-su' lui Julien am fost impreuna la cursurile de engleza, iar Steve, DJ-ul de la RADIO VAG e coleg cu mine, pe ceilalti 3 nu-i cunosc. Surpriza a fost saptamina trecuta cind l-am vazut in prezentarea emisiunii pe Julien; l-am intrebat de ce s-a dus in Polonia si mi-a raspuns ca voiau sa-l viziteze pe tatal prietenului polonez. Asa cum i-au prezentat in emisiune, obsedati de agatat pareau chiar "des p'tits cons".
Chuny spune:
Daca se da in reluare emisiunea duminica, o sa ma uit.
Aurelia, iti zic si aici inca o data : FELICITARI !!!
Sibylle 
30 +
Pozele mele Poze noi
Mirunda spune:
Auras,
Tare ma bucur pentru tine, mai ales ca erai asa de descurajata ...vezi ca o iesit soarele si pe strada ta? Maine sa 
, dupa ce te vazi cu CDI-ul in mana!
Si noi in cinstea ta !!
Mirunda
PS Mie ca de obicei, mi-e casa plina de musafiri, de data asta din Germania, dar cam fara bafta, ca s-a facut racoare ...dar macar e soare!!
PPS Unde, Auras, la un Supermarket? Sa stim si noi unde avem pile 
Aurelia spune:
Bonsorica ,vad ca nimeni nu mai zice nimic ,atunci sa spun eu merci ,merci ,pentru urarile voastre ,intradevar astazi la prinz am deschis o sticla de sampanie (care si aia era adusa de socrii pentru BTS ce n-a fost s afie)da a fost binevenita ca uite azi o desfacuram si udaram CDI meu de 895€ brut pe luna pentru 108 ore lucrate ,ce sa -mi doresc mai mult decit sa fie intr-un ceas bun si sa reusesc sa fac fata caci va trebui sa invat toate produsele pe de rost si sa le identific repede cu tastele din calculator in moentul in care clientul vine cu paltoul ,mi-e un pic frica am avut a treia noapte de inchis ochii la 2 dimineata ..........
Dar in fine ,cel mai ridicol mi se pare uniforma cu cascheta rosie si curea de piele la fusta!!!
Asta chiar ca mi sa parut o porcarie ,no' fete dragi cind o-ti minca printr-un FLUNCH (daca o sa vi se intimple)si ajungeti la casa ginditi-va la mine ,cit m-am zbatut eu sa ajung acolo si cit de IMENS pare pentru mine a avea postul asta cind in mod normal persoanele astea nici nu le observam ,nici nu le bagam in seama .....o lume acolo...........
En fin compte ,bref......l-am semnat "pour de vrai"azi dimineata si incep saptamina cu doua zile libere deci la munca miercuri ,va mai povestesc eu.................
Ca sa schimb subiectu caci v-am tocat destul la cap cu postul asta ,la noi este un frig de mori si ploua de doua zile cu stropi marunti si mititei ai zice ca a venit toamna ,am strins ventilatorul si ma duc asta seara sa rulez si "rogojina" de paie din balcon ca incepe sa putrezeasca ,am pregatit si camera de oaspeti caci am doua romincute simpatice care sint de passage prin rennes si ramin o nopate la mine saptamian care vine ...........
Uf! ma intorc si eu la o viata normala..........
Mirunda spune:
Auras, nu am auzit de Flunch, dar o sa deschid mai bine ochii...e o retea de restaurante, deci? Cat priveste ce ai zis tu cu "a deschide ochii" da, asa este, ai dreptate, mare de tot...eu cred ca nimeni nu este "mai important" sau mai "neimportant" decat celalalt, fiecare avem o poveste, o istorie, iubim si ne doare la fel o palma, ne bucuram la fel de surasul copilului nostru...si nimic nu mi-e mai nesuferit decat inganfatii...
Te inteleg ca te bucuri, este un pas inainte, dar sa nu dormi de emotie ca n-ai sa tii minte si n-ai sa te descurci ...bataita!!
Sunt convinsa ca ai sa te descurci, dupa o luna or sa iti mearga degetele pe tastatura de n-o sa mai poti dormi ca or sa iti zumzaie tate codurile in cap ...asa ca eu zic sa ramai "cool", sigur ca o sa te descurci!!!
Fetelor, se apropie in sfarsit concediul, abia astept, ca am avut in ultima luna niste garzi cumplitede sunt nauca de oboseala ...acum 2 nopti, dupa 12 ore de bloc, am stat toata noaptea in maternitate si am pus 4 peridurale, de dimineata zau ca nu mai stiam cum ma cheama
Acum am dormit un pic, si mi-am mai revenit, dar ABIA ASTEPT concediu! O sa plecam o saptamana in Pirinei, si o saptamana o sa stam pe aici, si o sa mergem pe saturate la plaja si la plimbarele. dar despre Pirinei as fi vrut sa v intreb: o sa stam in Cauterets, nu departe de Lourdes...a fost cineva pe acolo? Ce parere aveti, e ceva ce musai trebuie vizitat? Noi o sa facem excursii si trasee, ma gandesc, dar nu sunoastem inca zona? Aveti voi vreo idee?
A 2a intrebare a mea se refera la Lourdes: de tare mult imi doresc sa ajung acolo...o sa mergem deci o zi acolo, pe 15 august, de Sfanta Maria...voi ati fost acolo? Cred ca va fi tare multa lume...cum v-ati simtit acolo?
Va si noapte buna,
Mirunda
Chuny spune:
Miru, daca scapati de musafiri poate va faceti timp si de noi .
Incercam sa trecem intr-o dupa-masa, in sapt in care sunteti in zona. Si eu termin lucrul pe 11 august si are si Ron concediu.
Aurelia, am baut si eu un pahar de cidru in cinstea ta azi.
Stiu ca n-am voie alcool, dar nah... n-am rezistat tentatiei.
La Nantes vremea e f frumoasa ... pt o gravida ca mine. Dorm destul de bine, burta creste, insa mi se pare asa departe luna octombrie. Pt amatoarele de inghetata de vanilie : dupa ce mi-au murit toate sperantele cu un magazin Haag&Daas la Nantes, am descoperit pur si simplu inghetata in barcheta, La Laitière, care are exact aceeasi componenta : vanille, sauce caramel et noix de pécan. Mmmmm ! O nebunie ! Am gasit si H&D la pahar, dar nu e la fel de buna !
Noi am avut-o invitata in seara asta la masa pe Marie-Liliana ... e tare haioasa. I-am vorbit mult despre Romania, i-am aratat o gramada de poze.
Va urez o seara placuta la cele care sunteti deja in vacanta sau plecati !!!
Sibylle 30 +
Pozele mele Poze noi
Samsara7 spune:
Ziceti ca nu exista prieteni adevarati?
Iata ca eu am unul care mi-a facut un dar de nepretuit! Mi-a platit un bilet dus -intors pentru a reinvata sa visez.
Am primit asadar cu stupoare tot ce trebuie unei calatorii pe meleaguri in care niciodata nu as fi cutezat sa cred ca voi ajunge. Am lasat la o parte in final stanjeneala si am acceptat acest dar ca pe sansa pe care unii o au doar o data in viata!
Eu si mica mea sirena in pragul celor 14 ani, pe litoralul tunisian (descoperita turistilor de catre un miliardar roman in anii'20, George Sebastian, vila sa fiind astazi centrul cultural), intr-un loc numit Hammamet. Sapte zile in Paradis!
Visez inca.... Plaja aceea in care nisipul e aproape alb si nici macar nu se lipeste de piele, la fel ca si sarea, marea verde si limpede ca un izvor de munte, cu dune miniaturale pe fundul apei....Caldura valurilor, din care nu ai vrea sa mai iesi (aerul cald de 40 de grade pare un frison in comparatie cu temperatura marii)....Umbrelele de pe plaja acoperite de paie impletite cu maiestrie si innegrite de soare ....Si aleea lunga care unea plaja de hotel, acea alee asemanatoare cu cele din Cismigiu avand barne de lemn suspendate pe care se catara mii (ei da, mii) de flori multicolore! Tufe de hibiscus cu corole imense, rosu-sangerii, buganvilliers roz-galben-alb, aloe si cactusi, alte specii pe care nu le cunosc deloc dar care incanta ochiul - toate impanzind zidurile, arborii, umbrarele din lemn.Unii arbori sunt in asa fel taiati incat ai impresia ca coroanele se imbratiseaza, formand un tunel fosnitor si verde-lucios.
Ospatarii vin cu platouri din alama catre ora mesei pentru a aduna flori de hibiscus si alte plante exotice, cu scopul de a impodobi fructierele umplute de portocale si tot soiul de citrice. Uneori asternuturile proaspat schimbate in odaie sunt impodobite si ele cu flori ori cu forme fantastice de pasari si animale impletite din stergare albe.
Uneori cate un tunisian daruieste o floare de pus la ureche unei trecatoare ochioase. Barbatii tunisieni sunt curtenitori inca din scutece ! Numesc toate femeile frumoase "gazele", termenul e impamantenit pana si in Sahara. Se folosesc de orice motiv pentru a le atinge mainile, a le spune cat sunt de frumoase, a se roti in jurul lor ca fluturii de noapte in jurul luminii. Uneori toate acestea duc la astenie si pe unele femei ghicesc ca le bate chiar gandul de a se rade in cap pentru a putea scapa de asediatori! O umbra de idee ma face sa inteleg portul femeilor arabe, din care razbat doar doi ochi incondeiati de negru.
In aceasta saptamana am primit flori de hibiscus cu care as fi putut construi o piramida rosie ce ar fi provocat invidia oricarui faraon!
Am parcurs in doua zile 1200 de km pana la frontiera cu Libia si Algeria, am vazut ruinele din Carthage, am parcurs pamantul vechilor fenicieni. Am intrat in desert, am vizitat oaze, realizand ca imaginatia noastra e palida fata de momentul in care le parcurgem aceste gradini-oras . calatorie in caleasca, caci oazele se intind pe zeci de hectare. Exista acolo rodii, palmieri, maslini, si alte plantatii care permit localnicilor sa supravietuiasca si atat.Palmierii se intind catre cer de parca ar vrea sa il strapunga! Ei bine, acum abia stiu ca fructul palmierului sunt curmalele -ignoranta suprema- . Fructul poarta nume poetice, in functie de regiunea respectiva si de insusirile deosebite! Oaza pe care am vizitat-o era renumita pentru curmalele denumite "degetele luminii", datorita marimii lor si a faptului ca sunt aproape translucide, lasand sa treaca prin ele o lumina dulce-aurie.
Am vazut un lac in mijlocul muntilor unde se ascundea o oaza naturala, in care mana omului nu a plantat nici un palmier! Un lac cu o apa atat de albastra incat ai fi putut crede ca cineva a depus Voronetul pe fundul sau. Un ochi rotund, enorm, in care se oglindea cerul.
In desert am mai poposit intr-o alta oaza; adusesem cu noi o sumedenie de lucruri inutile pentru a avea un oarece confort, iar odata patrunsi in oaza am realizat cum acest nume este plin de sens!
Racoare, confort, frumusete uluitoare. Turistii numerosi veniti din toate colturile pentru a vizita aceste locuri a dat loc constructiei unor casute din lemn, s-au plantat arbori si flori, s-au pietruit alei, s-au ridicat ziduri; apa e din belsug, o piscina cu trepte din piatra alba si apa rece ca gheata, saloane confortabile pentru turistii obositi, cu fotolii adanci in care te afunzi ca intr-un gand fericit. Dealtfel toate hotelurile unde am poposit in plin desert ascundeau un soi de grota a lui Ali Baba! Ramai uimit de imensitatea constructiilor, decoratiile si mobilierul sunt uluitoare pentru aceste locuri pustii. Uneori ma credeam pierduta intr-un serai modern.
Dincolo de aceste hanuri uriase e soarele arzator, 50 de grade, e nisipul fierbinte si portocaliu, la fel de fin ca si pielea catifelata a unui bebelus. Sunt camilele cu genunchii zdreliti pana la os de atatea plecaciuni si camilarii, beduini care se ocupa cu vanatoare de vulpi si de iepuri in desert, care conduc caravane si care se ocupa de turistii doritori sa cunoasca formidabilul mit al Saharei.
Era asa cum mi l-am imaginat, si inca mult mai frumos, acest desert nemilos si tandru in acelasi timp. Timpul se sterge in acest loc! Te gasesti pe o intindere infinita, galben-portocalie, strivit de un cer in acuarela.
Beduinul care ne conduce pe mine si pe Ruxandra se dovedeste a fi un filozof si un poet profund, in ciuda tineretii sale. Ne-a purtat de grija ca unor copilasi pierduti, ne-a leganat cu cuvintele sale sincere si profunde, pline de intelepciune (singurele sincere din toata Tunisia), cu privirea sa care nu cerea nimic afara de a fi ascultat, insensibil la dinarii zornaitori, atent doar in a ne culege trandafirii desertului ( nisip aglomerat de-a lungul timpului , sculptat in forma unor flori roz de natura minerala).M-a ocrotit cu palaria lui de soare, ne-a adunat nisip si "les roses de sable", ne-a vorbit despre sahara, ne-a invatat sa manuim camilele. La plecare ne-a dat fiecareia un nume, eu sunt Myriam si Ruxandra este Fatima. In schimb am putut boteza una dintre camile, cea mai tanara; amandoua am fost purtate de cate una alba, din cele folosite pentru iuteala lor!
Dincolo de fierbinteala Saharei port dupa mine acel parfum exotic al oraselor si al gradinilor de mandarini, imaginea livezilor cu mii de maslini, chiparosii falnici, nisipul translucid, casele de-o albeata orbitoare si portile imense albastre, impodobite cu fieratanii delicate. Port amintirea vantului fierbinte saharian, bronzul rosiatic pe care soarele african il lipeste pe piele cu senzualitatea unui amant.
Imi amintesc iar si iar vanzoleala intr-un vechi harem alb si albastru. O altfel de oaza, in care domneste tacerea si secretele femeilor , in care incaperile minuscule sunt impodobite cu obiecte delicate. Intr-una din curtile interioare gasesc o colivie minunata si alba, de statura unui om (obiect regasit la dimensiuni reduse, in toate souk-urile , si al carui destin este de a nu fi cunoscut pana nici unei pasari ). Trebuie ca aceste colivii sa poarte cu ele un simbol ascuns, cel al odaliscelor doritoare de libertate.
Imi revine in nari aburul racoros al ceaiului de menta! Mireasma tabacului amestecat cu arome de fructe din narghilelele de sticla colorata (numita "chicha" de tunisieni). Obiceiul de a te targui la sange pentru orice obiect, si mare catastrofa pentru turistul doritor de a cumpara rapid, fiind in vesnica goana ! Targuiala poate dura si o ora, iar faptul de a da pretul cerut fara tocmeala umple de frustrare pe negutator. Se consoleaza cu castigul ce depaseste uneori de cinci, sase ori sau mai mult valoarea reala a obiectului vandut!
....Imi revine in minte si orasul legendar in care este ingropat un mare marabout tunisian, considerat drept sfant!.
Imagini, imagini, imagini! Sidi Bou Said ,orasul alb cu porti albastre si pisici lenevind la soare. Mica localitate respira un aer din alte timpuri, venit de ha-hat, tocmai din Andaluzia (de unde culorile extraordinare).
Am urcat treptele Cafenelei Deliciilor, cantata de Patrick Bruel, le Café des Nattes dupa adevaratul sau nume, acolo unde se intalnesc poetii, filozofii si intelectualii la o narghilea cu parfum de pere-mere. Peretii sunt impodobiti cu fel de fel, atatea vedenii incat mintile mi-au zburat fara a retine decat poate impresia de racoare, de bine, de culoare, de repaos. De-a lungul zidurilor si in mijlocul incaperii sunt ridicate estrade pe care s-au intins "les nattes", presulete rigide si impletite din fasii provenite dintr-o materie vegetala. Barbati si femei (nici una tunisiana, de la sine inteles, femeile sunt apoape de nevazut in strada) stau turceste sau alungiti, lenevind pe aceste scoarte multicolore. Lumina e filtrata delicat prin ferestre mititele! Ceainice imense si platouri lucitoare troneaza in mijlocul estradelor! Lumea pare ca dormiteaza desi e o vanzoleala de nedescris in vesnica cautare a unui locsor liber! Europenii par ca se contopesc cu localnicii pitoresti: acestia din urma isi beau ceaiul ori cafeaua turceasca tolaniti, continuand sa discute politica si literatura, gustand din narghileaua uriasa si ignorand prezenta strainilor. M-a frapat atmosfera acestui loc: privirile sunt alunecoase, suspendate parca in aer; ochii tuturor privesc in gol, ca si cum in acest loc am putea renunta la greutatile vietii, am putea uita de lume, pierzandu-ne intr-o visare melancolica! Cata vreme am lenevit intinsa pe unul din presulete, am incercat sa surprind o schimbare de expresie pe fetele celor din jur, localnici sau ca si mine, veniti de departe. Dar visarea ca o betie staruia pe fete si apoape ca imi venea sa cred ca exista vreo narghilea plina de opium pe undeva, ce probabil odata adulmecat face sa se stearga grijile, si lasa loc unei neprihaniri totale! Nu tu curiozitate, nu tu graba, nici umbra gandurilor, nici spectrul timpului ce trece! Timpul a murit, exista doar clipa prezenta imbalsamata de frunza verde a mentei....
E locul cel mai bland in care am poposit vreodata!
Am plecat cu graba naturala pe care turistii o au, ducand intr-un saculet doua palarii de paie si doua perechi de incaltari din margele,flacoane fragile care ascund esenta de trandafir alb (ce imi aminteste de dulceturile copilariei) precum si sandalele arabe; "les babouches" targuite la sange in bazarul de alaturi.
Dupa mine las o dâra de parere de rau si de melancolie visatoare.
Am iesit din aceasta tara condusa pana la capat de zambete, ultima delicatete. Pana si vamesii fac uzaj (cea mai dura rasa de pe pamant, dar aici se pare ca nu au fost atinsi de rigiditatea obisnuita, au chiar si puterea de a schimba amabilitati ) asadar ma paraseste stress-ul obisnuit al calatoriei cu avionul si uit de inconvenientele provocate de intarzierea uriasa a momentului plecarii.
La sosirea la aeroport soferul autobuzului a alergat si a cumparat repede un buchetel de iasomie mirositoare pe care mi l-a adus ca o ofranda facandu-ma sa ma simt jenata in fata grupului de francezi cu care asteptam imbarcarea la ghiseul aeroportului ! Ajunsa acasa am scos din bagaje o ghirlanda de jasmin cumparata intr-un oasis, purtata la gat ca pe o salba si care, dupa spusele celorlalti turisti a imbalsamat intreaga oaza! Miroase si astazi inca destul de puternic , desi florile insirate cu maiestrie pe un fir de ata, s-au ingalbenit si s-au sfrijit.
Cele sapte zile s-au scurs iute, ca o licoare racoroasa in gura insetatului.
Asadar care e parfumul Tunisiei?
Probabil o combinatie atat de complexa si de misterioasa incat trebuie sa pui piciorul acolo pentru a te impregna.
Fiecare va pleca cu o alta culoare si o alta caldura, cu o aroma greu de descris pe care o va inchide intr-un colt de suflet-gradina.
Michaela