al cui e copilul?
Raspunsuri - Pagina 2
Amely spune:
Siriana, sincer, nu stiu ce anume te-a indemnat sa postezi pe forum o astfel de intrebare, dar cu siguranta nu ti-a fost si nu iti este usor... Fie si numai acest motiv si anume ca probabil suferi si te lupti destul tu cu tine insati, si nu-mi da dreptul sa te judec. De aceea iti dau un sfat, asa cum i l-as da sorei/prietenei mele aflate intr-o asemenea situatie: draga mea, cred ca cel mai bine ar fi sa pui pe primul plan interesul copilului, care indiferent ce decizie vei lua, trebuie sa sufere cat mai putin din greselile parintilor. In al doilea rand, nu stiu exact care este situatia in familia ta si nici nu vreau sa intru in detalii, dar incearca sa te pui in locul sotului si sa faci asa cum iti dicteaza sufletul, asa cum ai vrea si tu sa fii tratata de el. Gandeste-te bine, vrei sa traiesti in ambiguitate? Acum deja esti mama si vei avea responsabilitati si mai mari decat pana acum. Mi-e asa de greu sa ma imaginez in situatia ta... tocmai de aceea nu te judec. Asa cum spuneau fetele, raspunsul e in tine. Eu as prefera sa infrunt adevarul in fata, decat sa traiesc o viata intreaga in minciuna...dar e doar ceea ce simt eu acum, poate nu am toate datele problemei. Cred ca in situatia ta s-a ajuns deja foarte departe, prea departe ca sa mai conteze niste teste de paternitate. Mai important este ceea ce simti tu fata de tine, si fata de barbatul de langa tine (sotul). Si numai Dumnezeu ti-ar putea lumina calea, ca sa iei cea mai buna decizie pentru tine, pentru voi. Eu iti doresc mult echilibru, iar mica minune din viata ta sa te faca cea mai fericita mamica.
"Mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi
iepumic spune:
Nu se pune problema sa fii judecata aici, vorba aia: cine este lipsit de pacate sa arunce prima piatra. Nu stiu cine ar putea sa se recunoasca in descrierea asta.
Subscriu insa la ce au spus toate fetele: COPILUL este pe primul loc acum. Relatiile tale cu cele 2 persoane numai tu le poti descalci si rezolva, important este sa fii sanatoasa si sarcina sa evolueze bine. Ai grija mare ca stressul acestor probleme sa nu afecteze starea ta de sanatate si a copilului.
Ca o sugestie: incearca sa ramai putin singura, tu cu tine si cu bebe...si sa te gandesti la ce vrei de la viata si de la oamenii din viata ta, ce iti ofera ei, de ce ai ajuns in situatia asta si ce iti spune inima ca ar trebui sa faci. Mergi eventual si la biserica si discuta cu un preot tanar (poti merge la Manastirea Radu-Voda, daca esti din Bucuresti...sunt niste preoti tineri super acolo si te pot linisti sufleteste cu sfaturi)...pentru linistea ta sufleteasca. Deciziile insa numai tu le poti lua. Iti doresc sanatate, un bebe sanatos si multa fericire.
Iepumic 
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/ankadam_2000/album?.dir=97ad
All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL.
mcrissa spune:
siriana mai intai vreau sa te felicit pentru sarcina si cred ca DD a stiu El cand a ales ca tu sa ramai insarcinata.
tu trebuie sa te gandesti ce e mai bine pentru copilul tau.eu am o cunostinta care a trecut printr-o situatie similara.incercau de 12 ani sa aiba un bebe si nu reuseau.ea a fost plecata intr-o delagatie unde a avut o aventura si a ramas insarcinata.tatal biologic nu a aflat niciodata ca a avut un copil, iar tatal care-l creste il iubeste mai mult ca orice pe lumea asta.
numai tu esti singura care poate hotari ce e mai bine sa faca.important e sa te impaci cu tine si sa fii fericita ca vei avea un copil.
Mcrissa
oanabbb spune:
MCRISSA dar tatal biologic stie ca nu e copilul lui,sau nu?
marryan spune:
Draga Siriana daca am inteles eu drept copilul acesta te a costat multi ani (5)ca sa ti vezi visul implinit!!!
Bucura-te de el si nu te gindi a cui e, important este ca ai reusit, esti vingatoare!!!! Te sfatuiesc sa nu te stresezi tare si doar sa te bucuri din plin de aceasta fericire pu ca femeia este data de la Dumnezu ca sa dea roade, cuvintul lui sfint a fost "Traiti si inmultiti-va" nu este de ris si este un lucru serios.
Daca as fi in locul tau as fi sincera cu toti si cei doi care te iubesc pe tine asa cum spun, vor decide ei cine o sa ramaina cu tine,si sa nu te sperie gindul ca vei fi mamica singurica o sa ai puterea ca sa l cresti si sa l educi in frica de Dumnezeu, mergi inainte cu capul sus!!!Dumnezeu sa te ajute!!!
Maria
marryan
Cristina_C spune:
Felicitari pentru bebelusul mult asteptat!
Numai un test de paternitate te poate lamuri. Sau, cu trecerea timpului, vei vedea cu care din cei doi barbati seamana...
Poate odata si odata copilul va vrea sa stie care e tatal lui biologic.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
veronici spune:
Siriana,daca iti iubesti sotul ,ai o casnicie fericita stai linistita si bucura-te de copilasul pe care ti l-a dat DD.
Am o prietena care la 38 de ani a reusit sa faca un copil,pana la varsta asta i-a fost fidela sotului,isi doreau copii dar nu se intampla. A calcat o data pe bec si a ramas insarcinata. Sotul stie ca fetita e a lui,o iubeste la nebunie,toate-s bune si frumoase.Si-au vazut visul implinit,nu conteaza cum,si acum sunt cei mai fericiti parinti din lume. Bineainteles,al treilea personaj a ramas in decor!
veronici
22+ cu doi 
majaginn spune:
Parerea mea e ca copilul are un drept supremde a stii cine ii este tata. Asta e ceva de necontestat, si eu consider ca ai face un rau imens atat fata de pruncul tau cat si fata de tine insuti daca alegi sa traiesti in minciuna. Bineinteles ca aici intervin alte aspecte pe care noi nu le cunoastem, dar oricum ar fii, dreptul copilului de a stii cine ii este tata ar trebui sa cantareasca cel mai greu.
Cel mai morbid scenariu (care din pacate s-a adeverit de prea multe ori) e ca copilul creste si afla(cumva, de cele mai multe ori ei tot afla) si nu o sa te ierte niciodata ca l-ai crescut in minciuna.
Dupa cum vad eu ai doua alegeri (daca ar fii sa simplificam lucrurile):
1. alegi sa bagi capul in pamant, sa nu iei piept cu aceste probleme acum, sa joci un joc destul de periculos din care- probabil- vei iesi invinsa, dupa multi ani.
2. alegi sa strangi din dinti, sa tratezi problema cu intelepciune si sa alegi adevarul. Doar tu stii (acolo, in sufletul tau) cu cine vrei sa fii pana la urma, dar copilul are dreptul sa afle cine e tatal biologic. Multi copii cresc si-si iubesc tatii adoptivi de mii de ori mai mult ca pe cei biollogici, deci nu e sfarsitul lumii.
Eu te imbratisez cu drag si sper din suflet sa alegi adevarul, chiar daca doare, chiar daca e greu.
cu mult drag,
majaginn spune:
veronici- cand iubesti un om cu adevarat, nu poti sa calci stramb. Si daca iti iubesti sotul sincer si devotat, nu ai putea sa-i faci asta vreodata, mi se pare ....nu am cuvinte!
Cum adica, traiesc bine si sunt fericiti? Cum poate un om sa fie bine merci si fericit cand stie ca traieste in minciuna? Crezi ca prietena ta nu se gandeste la asta de fiecare data cand isi vede fiica si sotul? Mi de pare o nedreptate atat de mare .....
luy spune:
Draga Siriana, am tot citit si recitit mesajul tau incercand sa-mi dau seama de ce ai postat tu acest mesaj , care este de fapt intrebarea ta...
Precum ai citit din toate raspunsurile primite, nimeni nu te judeca aici, toate fetele sunt de acord ca in primul rand, in aceste momente, conteaza COPILUL. Este minunea pe care o astepti de 5 ani si pentru care ai trecut prin multe incercari, asa cum ne-ai marturisit. Asadar trebuie sa-ti canalizezi toate fortele pentru a avea grija de tine si de bebe, sa fiti amandoi sanatosi.
In ceea ce priveste barbatul alaturi de care vei creste acest copil... inteleg ca tu te vezi alaturi de sotul tau, insa te intrebi daca ar trebui sa-i spui sau nu de posibilitatea ca acest copil sa nu fie al lui... Greu de gasit un raspuns, intr-adevar... Daca tu te simti destul de puternica incat sa infrunti perspectiva ca familia ta sa se destrame din cauza acestei situatii, eu as merge pe varianta sinceritatii.
Este clar ca orice decizie ai lua, nu va fi una usoara. Orice decizie implica riscurile ei, depinde pe care esti dispusa sa ti le asumi. Ce sa-ti spun ... as vrea sa te incurajez, dar nu prea stiu daca am cum... Incearca sa gandesti pozitiv si din toata incurcatura asta sa vezi partea frumoasa: Dumnezeu ti-a daruit copilul mult-dorit.
Iti doresc sa gasesti in inima ta raspunsul la intrebarea care te framanta, sa nu-ti fie teama de "gura lumii", in definitiv numai tu poti gasi raspunsul "corect", nimeni nu este exact in situatia ta. Si nimeni nu are dreptul sa te judece.