Cum sa il uit?

Sunt de 9 ani impreuna cu sotul meu (ne-am casatorit acum un an) dar de la sfarsitul anului trecut ma simt atrasa de un coleg de serviciu. Chiar daca de 5 luni acesta este detasat intr-o alta localitate (si m-am bucurat la inceput, crezand ca asa voi putea sa-l uit), sentimentele mele pentru el au devenit mai puternice. Totul a intervenit, cred eu pe fondul unor probleme de comunicare cu sotul meu. Acum cateva zile sotul a banuit ceva, m-a intrebat, iar eu am recunoscut. El a fost distrus, dar a reactionat foarte calm, a recunoscut ca are partea lui de vina in problemele noastre dar ma iubeste foarte mult si e dispus sa faca orice sa le rezolvam. Problema este ca eu acum nu stiu daca il mai iubesc sau nu...si mai ales nu stiu cum sa fac sa-l uit pe celalat.
Vroiam sa te intreb Ina78 tie cum iti mai merge si cum s-a rezolvat situatia ta (pentru ca o consider similara cu a mea).
Daca v-ati aflat in situatii similare, va rog ajutati-ma!

Ilinca

daniela_b spune:

Ilinca, un prim pas ar fi sa constientizezi ca aceasta atractie catre colegul tau este cauzata de problemele de cuplu pe care le aveti sau le-ati avut. Nu exista Fat-Frumos.
Oricit de deosebit ar fi el, in ochii tai trebuie sa ramina un om oarecare in care ti-ai proiectat niste dorinte ce au putine sanse sa fie satisfacute altfel decit pe moment.
Sa te gindesti ca el este si trebuie sa ramina o himera, o creatura cu chip si aparenta compuse din frustrarile tale ce si-au gasit "rezolvare" in evadarea din cotidian, in cautarea lui "altcineva" mai bun.
Pe de alta parte ne spui ca s-ar putea sa nu-l mai iubesti pe sotul tau. Eu cred ca ar trebui sa te gindesti daca nu-l mai iubesti pe el sau nu mai iubesti atitudinea lui din ultima vreme, aceea despre care zici ca a creat lipsa de comunicare.

Mai am citeva idei insa nu le pot condensa acum. Revin dupa ce ma gindesc mai bine...

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Alexmona spune:

Draga mea , inainte de toate eu consider ca esti mai mult decat norocoasa ca ai alaturi de tine un astfel de sot.
Eu cred ca intr-adevar te iubeste mult!!!!
Oare , merita sa dai la o parte o astfel de iubire pentru ceva ce nu stii pana la urma ce va fi???
Eu , draga mea trec printr-o criza in casnicie , acum e mult mai bine , dar suferinta m-a invatat sa apreciez mai mult ce am langa mine...ce am si ce nu este ceva neplauzibil.
Hotararea CLAR iti apartine , dar repet din punctul meu de vedere ai noroc ca langa tine e un astfel de om.
Pupici!!!!

Alexmona spune:

Si mai ceva , sa raspund la intrebare ...
CUM SA_L UITI????
Privindu-ti sotul si realizand cine este cel de langa tine!!!
Da, cine a fost si este langa tine mereu, chiar daca a gresit in ultimul timp!!!!

chiquitita spune:

Buna ilinca79!
Sunt de acord cu Alexmona, nu multi barbati ar fi reactionat asa, simte-te norocoasa. Uite, poate chiar acest lucru ar trebui sa il creasca in ochii tai. Nu stii cum ar fi viata langa celalalt. Sa nu ajungi sa il regreti pe sot.

Cele mai frumoase flori cresc discret, in umbra...

ina_nz spune:

Cred ca ar trebui sa dai mai multe detalii. Esti atrasa de celalat si doar atat sau ai avut o relatie cu el? Traieste si el aceleasi sentimente? S-a pus problema sa iti lasi sotul si sa incepi o relatie cu el?
Faptul ca ai avut o discutie cu sotul tau si ca el e dispus sa incerce alaturi de tine sa depasiti cumpana e un mare pas.
Din experienta proprie iti pot spune ca e greu, ia timp si multe, multe discutii. Nu aprinse dar foarte indelungate.


Ina

Clover spune:

Ilinca, inca lucrati impreuna? Incearca sa-l scoti din viata ta si sa rezolvi problemele cu sotul tau. Mai ales ca el e dispus sa o faca.


Daca esti nascuta in 79 inseamna ca aveai 18 ani cand l-ai cunoscut pe sotul tau, nu? Adica erai destul de tanara. Eu zic sa uiti de colegul de serviciu ca 9 ani sunt 9 ani si de casatorit v-ati casatorit pentru un motiv.

You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

ina78 spune:

Draga mea, te inteleg, e groaznica situatia.

Ai avut vre-o relatie cu acest coleg? Conteaza foarte mult.

In interiorul tau cred ca se da aceiasi lupta... pe care am dus-o si o mai duc si acum ... uneori si eu.

Important este sa constientizezi tu ceea ce vrei. E foarte usor sa ne indragostim de ceea ce ne dorim noi, de un chip frumos si o imagine (care nu corespunde intotdeauna cu realitatea). Eu nu am ajuns sa-l cunosc mai bine pe X, desi era o perioada in care-mi doream asta cu ardoare, eram doar in stadiul de buni amici.
Ma invata cineva la momentul respectiv ca orice x poate deveni sot, si linga un sot te lovesti si de probleme si de greutati, si trebuie sa tii cont si daca acest "coleg" va fi cel putin la "inaltimea" sotul tau.
In viata constatam de multe ori ca nu apreciem chiar la adevarata valoare pe cei din jurul nostru, mai ales pe cei foarte apropiati. Ne lasam coplesiti de problemele zilnici, de griji si mai uitam sa valorificam micile bucurii, la care multi doar tinjesc.

Am invatat din experienta asta, care nu o pot considera in totalitate incheiata, ca trebuie sa ma uit si in imediata apropiere mai bine, ca trebuie sa ma bucur mai mult de eforturile celor f. apropiati si sa nu-i critic imediat cind ceva iese rau.

Gindeste-te si la sotul tau, e mare lucru ptr. un barbat sa accepte ca sotia lui se poate indragosti sau poate fi atrasa de un alt barbat, la fel de greu cum ne-ar fi si noua de altfel. Dar importante sint deciziile lor, sint reactiile lor.

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

Elise spune:

Daca astea sint toate datele problemei, si n-ai omis sa ne spui nimic, de ce trebuie "sa il uiti"?
Nu vad nici o tragedie conjugala in a fi atrasa de diversi alti oameni in afara de barbatul propriu.
Cred ca tuturor ni se intimpla.
Sintem fiinte sociale si e normal sa construim punti.
Dar daca iti place cineva poti sa valorifici acest lucru in diverse moduri, nu neaparat sa iti propui sa il tirasti cu tine in pat.

Atractia asta semnaleaza o compatibilitate, in fond. Compatibilitatea e un lucru bun, poate sa te ajute sa obtii rezultate, poti sa o canalizezi in scopuri constructive, nu distructive. Lucrati impreuna, nu?

Elise

ina78 spune:

Da Elise, dar stii cat de fina e demarcatia intre a fi atras, a te indragosti si a vrea mai mult... ?

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

Miramar spune:

Va spun din experienta proprie ca ceea ce spune Elise contine mult adevar si poate reprezenta o solutie.

Ilinca tu acum trebuie sa te concentrezi asupra propriei persoane si propriilor dorinte si ganduri. Nimeni nu iti poate da solutia decat tu insati. Cantareste bine situatia gandeste-te si la bune si la rele. Citeste de 10 ori ce ti-a spus daniela_b, sa nu care cumva sa arunci la cos 9 ani , din care macar 7 (din ce povestesti tu) au fost frumosi si te-au satisfacut. Sa nu mai spun ca primul an de casnicie e greu - problemele cotidiene macina orice iubire. Dintr-o data nu mai poti fi egoist, nu mai gandesti la singular. Iti trebuie timp sa te obisnuiesti si acomodezi cu situatia. De foarte multe ori am simtit ca trebuie sa pun punct, gata, divortez, dar imi treceau nervii si-mi dadeam seama ca nu e nimic serios, sunt maruntisuri ca tipam ca nebunii unul la altul de pomana. Asa incat e normal ca desi sunteti impreuna de atata vreme, dupa casnicie atitudinile voastre sa se schimbe. Inca nu ati gasit aceeasi lungime de unda probabil. In plus conteaza foarte mult si sentimentele colegului, nu ne-ai spus daca atractia e reciproca?

Si revenind la cele spuse de Elise - este absolut normal ca de-alungul vietii sa te simti atrasa de mai multi oameni. E in firea noastra. Frumusetea lucrurilor sta in felul in care gestionezi o astfel de situatie. Si poti sa o canalizezi in diverse directii si sa profiti de ea. Muncind impreuna puteti fi mai productivi, puteti avea o relatiae mai aproapiata prieteneasca - va puteti descorperi pasiuni pe care le impartasiti, pasiuni pe care nu le impartasesti cu sotul tau (asta neavand o semnificatie negativa asupra casniciei tale - nu exista potrivire perfecta) si astfel iti satisfaci dorintele care raman oarecum nesatisfacute prin mariajul tau si prin asta casnicia ta, tu fiind o femeie multumita si satisfacuta, merge mai bine. Sotul meu de exemplu nu impartaseste pasiunea mea pentru arta, pentru muzica, eu nu impartasesc pasiunea lui pentru drumetii montane, pentru motociclete, avem meserii complet diferite si lucram in domenii complet diferite. Comunicam bineinteles, dezbatem munca fiecaruia dintre noi, vorbim despre pasiunile noastre dar este altceva sa vorbesti cu cineva care simte si aprecieaza la fel lucrurile si gandeste la fel. Atractii...hmmm la tot pasul si majoritatea reciproce, de cate ori ma trezesc visand la iubiri imposibile. Totusi l-as lasa pe sotul meu pentru asta??? M-am gandit la asta, si-am analizat situatia profund si-am concluzionat ca nu. Cand m-am maritat am cantarit foarte bine lucrurile, am ales sa am o relatie ce a devenit serioasa cu sotul meu din iubirea ce o impartaseam dar cand m-am maritat am ales nu numai din iubire ci si cu ratiune - m-am gandit la el ca persoana, la principiile lui si ale familiei lui de viata, la dorintele si aspiratiile lui si la felul cum toatea astea corespund cu ale mele. Am facut o alegere buna spun eu. Sotul meu mi-a devenit cea mai apropiata persoana. Cand mi-e rau fizic sau psihic primul meu gand e la el. Cand mi-e bine la fel. Si-asta spune totul. Asta nu inseamna ca atractiile nu exista, si sa nu crezi ca vorbesc de ceva trecator, nu dimpotriva, dar cum spune Elise le canalizez in alte directii. Si-ti spun functioneaza perfect!

Sper ca am fost inteligibila. Succes in alegerea cea mai potrivita tie!