Ce pot sa-i spun doamnei bune?

Am nevoie de ajutorul vostru, fetele!

Acum vreo 9 ani am cunoscut o familie de oameni minunati, niste unicate aproape. Amandoi aveau in jur de 70 de ani.
Rar am vazut niste oameni mai amabili, mai draguti, mai pozitivi si mai dornici de a-si ajuta semenii. Nu cred sa fi avut vreo problema care sa nu-si gaseasca rezolvare cu ajutorul sfaturilor date de ei. Era o placere sa discutam despre orice. Aveau un fel de receptor cu care culegeau frumusetea, bucuria, speranta si puterea din te-miri-ce...
Entuziasmul lor le pastra un suflet tanar, mai tanar decat il au altii la 20 de ani.
In ultimii ani il descoperisera si pe Dumnezeu. Se inconjurasera de Biblii, Coran-uri, fel de fel de scrieri ale parintilor ortodocsi (de altfel aveau in gazda o maicuta ortodoxa care le furniza material, nu gluma:)
Incepusera asadar sa-L caute si eu cred ca se indreptau in directia cea buna.
Acum un an si jumatate, Titu s-a stins .
A ramas Leti. Batrana, buna si teribil de descumpanita. Au avut o casnicie aproape perfecta, daruitori fara rezerve unul altuia.
Acelasi raspuns (in diferite forme) primesc de un an si jumatate cand intreb la telefon "ce faci, Letisorule?": "vegetez si ma mir ca sunt atat de nesuferit de puternica"...
Imi face impresia ca fara el, ea L-a pierdut iarasi pe Dumnezeu. Il mai cauta inca in Coran si Biblie...

Imi este tare greu sa nu pot sa-i spun nimic ce ar putea sa o consoleze. Ce ati spune voi, niste persoane credincioase, Letisorului? Pentru ce nu trebuie ea sa se mai trezeasca dimineata cu lacrimi in ochi si in deznadejde?

Abia astept sa imi raspundeti!




" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Witchie spune:

Sa se uite bine in jurul ei si sa incerce sa-si dea seama de ce Dumnezeu ii da putere. Probabil mai are ceva de facut?
Frumoasa, sfasietoare povestea lor.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Pe unde umbla Irina noaptea

spic de grau spune:

Eu i-as spune ceea ce mi-a spus bunica mea, atunci cand am vrut sa o imbarbatez la moartea bunicului: "Eu nu plang, ptr ca stiu unde s-a dus; acolo nu e nici frig, nici durere. Si stiu ca el ma asteapta. Iar cnd Domnul v-a hotara ca mi-am indeplinit misiunea pe pamant, il voi reintalni."

Uite daca vrei sa ii dai ceva ptr suflet:

"28.Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
29. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.
30. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara. "
(Matei 11/28).

Nu vreau sa incing cu nimic spiritele, e doar parerea mea si vreau sa fie luata ca atare: eu una m-as limita la una din Carti. Ptr ca sunt crestina, evident ca recomand Biblia. Mai rau se zapaceste citind 2 carti, mai ales ca Noul Testament ne invata ca Isus e Fiul, iar Coranul ca Isus e un proroc. Parerea mea. Acum fiecare face cum doreste.

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

denizel spune:

Witchie, singurul lucru pe care il mai asteapta ea acum este venirea maicutei acasa. Vara insa, maicuta se intoarce la manastire si casa e pustie. Leti ar putea sa-si petreaca restul vietii in Germania la fiica ei, care abia o asteapta, dar nu poate sa plece de acasa. Crede ca plecand, il paraseste pe Titu :(((

Spic de grau, pai asta e, ca ea L-a ratacit iar pe Dumnezeu si de aceea nu-L gaseste in Biblie. Titu era omul care avea raspunsuri la orice aproape, minunat de simplu stia sa descopere esenta si reusea sa se echilibreze destul de repede atunci cand avea de facut o alegere. El facuse Alegerea, o convinsese cred si pe ea dar acum, fara el, ea nu mai poate sa-si gasesca echilibrul. As putea incerca sa o ajut, sa vorbesc despre asta cu ea, dar...nu prea vrea :). Se agata parca de pierderea asta pe care inca o considera o nedreptate imensa.

Edit: da, Witchie, asta i-am zis si eu: probabil ca mai are ceva de facut! Nu cred insa ca eu si ea vedem la fel "facutul" asta trebuincios ei .






" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

fdoina spune:

Denizelu, eu cred ca nu poti sa-i spui nimic...
Dar poti sa o vizitezi, sa o ajuti sa nu fie singura, sa incerci sa o iubesti un pic
Stii doar ca noi nu putem mare lucru, tot lucrul bun este din alta parte

denizel spune:

Da, Doina, probabil ca nu trebuie sa-i spun nimic...
Eu cred ca ma astept sa gasesc o formula magica, niste cuvinte mai intelepte decat ce pot eu sa rostesc si, dorinta de a trai sa-i revina.
De fapt, cred ca m-ati inteles voi...Cum pot sa o conving (nu-mi place cuvantul) ca merita sa traiasca pentru a-si dezvolta o relatie cu El, pentru a-L cunoaste mai bine pe El?
Stiu foarte bine ca de ea tine totul, ca in mana ei este decizia, dar nu trebuie sa i se intinda o mana? Avand in vedere ca suntem atat de apropiate, mi-e teama ca las nefacut ceva ce tocmai eu ar trebui sa fac. Ma intelegeti, mai?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

denizel spune:

Cred ca m-am lamurit singura :)
Scriind despre asta si, cu ajutorul raspunsurilor voastre (inclusiv a celor private) am capatat o viziune mai clara asupra intregului.

Daca e vreun moderator prin zona, as vrea ca subiectul sa fie inchis.



" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.